ICCJ. Decizia nr. 18/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 129 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 18/2004
Dosar nr. 5/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 decembrie 2001, procurorul stagiar B.F.C. a formulat plângere, împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care acestuia i s-a respins cererea de reexaminare a lucrărilor susţinute la examenul de capacitate.
Prin Decizia nr. 2, pronunţată la data de 16 februarie 2004 în dosarul nr. 1/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, a respins plângerea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, petentul B.F.C. a formulat contestaţie în anulare, invocând următoarele motive:
1.- Instanţa a încălcat dispoziţiile de ordine publică, privitoare la competenţă, refuzând a se pronunţa cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale, în legătură cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de acesta şi de care depindea judecarea echitabilă a cauzei.
2.- La judecarea excepţiei de inadmisibilitate a participat domnul judecător M.T., care avea un interes contrar petentului în judecarea pricinii, întrucât a făcut parte, în calitate de preşedinte, din comisia de examinare desemnată pentru corectarea lucrărilor la examenul de capacitate a magistraţilor stagiari, în legătură cu care s-a formulat plângerea.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Totodată, invocând dispoziţiile art. 3191 din acelaşi cod, contestatorul a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
În susţinerea cererii de suspendare, contestatorul a arătat că, prin executarea hotărârii atacate ar putea fi vătămat în drepturile sale, în sensul că ar putea fi îndepărtat din magistratură, corespunzător dispoziţiilor art. 63 din Legea de organizare judecătorească.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 126 din Constituţia României, revizuită, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".
Corespunzător acestei dispoziţii din legea fundamentală, legea procesuală civilă a determinat precis şi coerent competenţa materială funcţională şi procesuală, precum şi cea teritorială a instanţelor judecătoreşti.
Examinând, sub aspectul menţionat, dispoziţiile Codului de procedură civilă, precum şi ale Legii nr. 56/1993, republicată, se constată că, prin competenţă, legiuitorul a înţeles capacitatea instanţelor ce formează sistemul judiciar din România, de a soluţiona anumite categorii de cereri sau litigii, în fond sau căi de atac.
Este adevărat că normele atributive de competenţă, aşa cum ele au fost edictate, sunt de ordine publică, aşa încât soluţionarea unei cauze cu nesocotirea acestora duce la nulitatea oricărei hotărâri pronunţate în aceste condiţii.
Din acest motiv, prin art. 317 pct. 2 C. proc. civ., a fost statuată posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare, în vederea retractării unei hotărâri care „a fost dată de judecători, cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică".
Nu fac, însă, parte din categoria dispoziţiilor referitoare la competenţă, pretinsul refuz al instanţei de judecată de a admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale sau pretinsa încălcare a normelor privitoare la incompatibilitate, invocate de contestator.
Or, cale de atac extraordinară fiind, contestaţia în anulare nu este admisibilă, decât în cazurile limitativ prevăzute de legea procesuală civilă.
Cu alte cuvinte, contestaţia în anulare formulată împotriva hotărârii, prin care plângerea menţionată a fost respinsă, ca inadmisibilă, este de asemenea inadmisibilă.
De altfel, criticile formulate de contestator, dincolo de împrejurarea că nu pot fi primite pentru motivele arătate, sunt totodată şi neîntemeiate.
Astfel, cu referire la prima critică, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de contestator, a fost admisă de Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie şi s-a dispus trimiterea dosarului instanţei de contencios constituţional. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestator a fost respinsă prin Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 a Curţii Constituţionale.
Totodată, excepţia de incompatibilitate a unui membru al Completului de 9 judecători, motivat de împrejurarea că acesta a îndeplinit funcţia de preşedinte al comisiei stabilită pentru examinarea lucrărilor la examenul de capacitate a magistraţilor stagiari, a fost invocată în cursul soluţionării plângerii formulate de petent, împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a aproba cererea privitoare la reexaminarea lucrărilor susţinute la examenul de capacitate menţionat.
Cererea s-a constatat a fi neîntemeiată, în raport de neîncadrarea motivului invocat, în cazurile limitativ prevăzute de art. 24 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de petentul B.F.C.
Totodată, ca urmare a soluţionării contestaţiei în anulare, cererea contestatorului, privind suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluţionarea acestei căi de atac, se constată a fi rămasă fără obiect şi, în consecinţă, va respinsă pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de B.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, împotriva deciziei nr. 2 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători.
Respinge cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii, ca rămasă fără obiect.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 18/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
