ICCJ. Decizia nr. 18/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 18/2006
Dosar nr. 283/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 339 din 26 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1289/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul R.C. împotriva adresei nr. 2316/2004 din 6 februarie 2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia relaţii cu publicul, secretariat şi economico-administrativă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că petentul a formulat o plângere penală împotriva Prefectului judeţului Vaslui şi a prepuşilor săi.
Petentul s-a adresat cu plângere, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această plângere nu a fost soluţionată. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin adresa menţionată, a trimis plângerea penală, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui care, la rându-i, a trimis-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi.
Instanţa a constatat că în cauză nu s-a dat o rezoluţie, iar adresa menţionată nu face parte dintre actele supuse controlului judecătoresc, determinate prin art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul R.C. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este tardiv declarat.
În raport cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societăţii şi a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi şi obligaţii legal stabilite.
Activitatea de judecată, finalizată prin pronunţarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte şi garantării egale a drepturilor procesuale.
Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal şi sancţionarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
Aşadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea instanţei, pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b), poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de persoane ale căror interese legitime sunt vătămate".
Cum prin textul menţionat nu a fost stabilit un termen special pentru exercitarea recursului, calea de atac menţionată privind sentinţa prin care s-a respins plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., este supusă termenului general de 10 zile prevăzut de art. 3853, cu distincţiile prevăzute de art. 363-365 din acelaşi cod.
În cauză, petentul R.C., prezent la termenul din 26 mai 2005, când a fost pronunţată sentinţa atacată, a declarat recurs la data de 9 iulie 2005, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul R.C. împotriva sentinţei nr. 339 din 26 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1289/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul R.C. împotriva sentinţei nr. 339 din 26 mai 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1289/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 200 lei (2.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 19/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
