ICCJ. Decizia nr. 19/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 19/2006
Dosar nr. 286/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra căii de atac de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul I.A. împotriva rezoluţiei nr. 135/P/2003 din 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 2893 din 9 mai 2005, a respins, ca tardiv, recursul declarat de petent împotriva hotărâri primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, petentul I.A. a declarat un nou recurs.
Însă, în raport cu motivele invocate, se constată că petentul a vizat retractarea deciziei pronunţate în recurs, pe calea contestaţiei în anulare, calea de atac exercitată fiind greşit intitulată ca fiind un recurs.
Cum instanţa de judecată nu este ţinută de denumirea dată căii de atac, aceasta urmând a fi calificată, potrivit dispoziţiilor legii procesual-penale, în raport cu motivele invocate.
În raport cu motivele invocate de petent, calea de atac exercitată de petent urmează a fi calificată ca fiind o contestaţie în anulare.
Or, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., sub denumirea marginală instanţa competentă, „contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere".
Aşadar, excepţia de necompetenţă materială invocată de procuror se constată a fi întemeiată.
Din economia dispoziţiilor art. 39 şi art. 197 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că în raport cu determinarea precisă a competenţei organelor judiciare prin legea procesual-penală, instanţele de judecată au dreptul şi, concomitent, obligaţia de a desfăşura activitatea în limitele abilitării legale.
Dată fiind limitarea activităţii instanţei de judecată, la actele procesuale şi procedurale ce îi revin potrivit normelor atributive de competenţă, stabilită prin legea procesual-penală, cu excluderea de la efectuarea acestora, a oricărui alt organ judiciar, coroborat cu caracterul imperativ, de ordine publică, a normelor de competenţă, completul de 9 judecători nu se poate pronunţa asupra contestaţiei în anulare, cu încălcarea competenţei secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială, va scoate cauza de pe rol şi va trimite dosarul, secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării contestaţiei în anulare formulată de petentul I.A. împotriva deciziei nr. 2893 din 9 mai 2004, pronunţată de aceeaşi secţie, în dosarul nr. 1902/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a completului de 9 judecători privind soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de petentul I.A. împotriva deciziei nr. 2893 din 9 mai 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1902/2005.
Scoate cauza de pe rol.
Trimite dosarul, spre soluţionare, secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 2/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
