ICCJ. Decizia nr. 16/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 16/2006
Dosar nr. 331/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 574 din 21 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4787/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.G. împotriva rezoluţiei nr. 561/P/2004 din 22 martie 2005 şi împotriva rezoluţiei nr. 9267/202/N/2005 din 6 iulie 2005, ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 561/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii G.A., C.Ş., P.C. şi M.P., pentru faptele prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen.
Rezoluţia a fost confirmată de procurorul ierarhic superior.
Examinând rezoluţia, prin prisma criticilor formulate de petent, prin plângerea întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că au fost respectate dispoziţiile art. 224 din acelaşi cod, că în mod judicios s-a reţinut impedimentul prevăzut de art. 10 lit. a) şi că simpla nemulţumire a petentului cu privire la soluţia pronunţată în cauza civilă ce îl priveşte, nu justifică concluzia acestuia, că magistraţii menţionaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
În conformitate cu art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu, cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din felul cum legea procesual-penală a determinat obiectul urmăririi penale, rezultă că aceasta se efectuează având în vedere mai multe sarcini.
Una dintre acestea priveşte constatarea „existenţei infracţiunilor".
Sub acest aspect, din însăşi plângerea cu a cărei soluţionare organul de urmărire penală a fost sesizat sau, când este cazul, din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă date şi împrejurări care nu lasă îndoială fie cu privire la existenţa infracţiunii şi inexistenţa unuia din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., caz în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale nu este împiedicată şi se dispune ca atare, fie cu privire la inexistenţa acesteia ori existenţa unuia din cazurile prevăzute în textul legal menţionat.
În această din urmă situaţie, organul sesizat pe această cale dispune neînceperea urmăririi penale.
În cauză, organul de urmărire penală, sesizat cu plângerea formulată de petentul menţionat, a constatat îndeplinirea legală a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii reclamaţi, împrejurare ce justifică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Soluţia de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior, a fost contestată de petentul menţionat, şi sub aspectul de completitudine al urmăririi penale.
Or, examinând cauza, sub acest aspect, prima instanţă a constatat că, în raport cu împrejurările cauzei, acest caracter al urmăririi penale este îndeplinit, în sensul că nu se constată împrejurări ce trebuiau stabilite sau lămurite şi acestea nu au fost elucidate.
Nici în această etapă procesuală nu se constată o altă situaţie de fapt, aşa încât hotărârea primei instanţe este nesusceptibilă de critică sub acest aspect.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul N.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.G. împotriva sentinţei nr. 574 din 21 octombrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4787/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 200 lei (2.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 17/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
