ICCJ. Decizia nr. 184/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 184/2004
Dosar nr. 103/2004
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2000, partea vătămată D.M.L. s-a adresat cu plângere prealabilă Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 279 lit. a) C. proc. pen., susţinând că, în jurul datei de 12 ianuarie 2000, inculpatul D.S., tatăl acesteia, i-a sustras suma de 3.714 dolari S.U.A.
În consecinţă, aceasta a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt între rude apropiate, prevăzută de art. 210 C. pen., şi obligarea acestuia la restituirea sumei sustrase.
La data de 20 decembrie 2001, partea vătămată a formulat cerere privind recuzarea tuturor magistraţilor Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, invocând greşita respingere a unei excepţii de nulitate invocată de către aceasta la judecarea în fond a cauzei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV - a penală, prin încheierea pronunţată, la data de 27 decembrie 2001, în dosarul nr. 8495/2001, a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată.
Partea vătămată a mai formulat, ulterior, alte cereri privind recuzarea tuturor magistraţilor Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, care au fost respinse, pe rând, prin încheierile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV - a civilă, la data de 7 februarie 2002, în dosarul nr. 1194/2002, la data de 22 martie 2002, în dosarul nr. 2297/2001 al secţiei a V-a civilă şi de contencios administrativ, la data de 14 mai 2002, în dosarul nr. 3741/2002 şi la data de 18 iunie 2002, în dosarul nr. 4438/2002 ale secţiei a III-a civile, la data de 7 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 645/2003 a secţiei a II-a penale, la data de 17 aprilie 2003, în dosarul nr. 1780/2003 al secţiei a IV-a civilă, la data de 3 martie 2003 şi la data de 22 aprilie 2003, în dosarul nr. 6707/2002 al secţiei a IV - a civile, precum şi la data de 12 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2443/2003.
Cereri privind recuzarea tuturor magistraţilor Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti au mai fost respinse de instanţa ierarhic superioară la 23 noiembrie 2000, 22 februarie 2001 şi 4 iunie 2001.
Prin încheierile pronunţate, la data de 7 iunie 2002, în dosarul nr. 3398/2000, la data de 4 iulie 2002, 24 septembrie 2002, 25 octombrie 2002, 3 decembrie 2002, toate în acelaşi dosar şi, la data de 22 octombrie 2003, în dosarul 18189/2001 al Judecătoriei sectorului IV Bucureşti au fost respinse cererile formulate de partea vătămată menţionată, privind recuzarea completului de judecată din 5 iunie 2002, respectiv, din 26 iunie 2002, din 18 septembrie 2002, din 16 octombrie 2002, din 23 octombrie 2002 şi din 20 noiembrie 2002.
Totodată, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin încheierile pronunţate la 21 februarie 2003, 19 mai 2003, 28 mai 2003, 24 iunie 2003, 23 septembrie 2003 şi 23 octombrie 2003, toate în dosarul nr. 3398/2000, a respins alte cereri formulate de partea vătămată D.M.L., privind recuzarea diferitelor complete de judecată ale acestei judecătorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierile pronunţate, la data de 20 septembrie 2002, în dosarul nr. 2818/2002, la data de 12 decembrie 2002, în dosarul nr. 3412/2002, la data de 11 septembrie 2003 şi la data de 2 decembrie 2003, în dosarul nr. 3740/2003, a respins, ca nefondate, cererile formulate de partea vătămată D.M.L., privind recuzarea tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti.
De asemeni, prin încheierea nr. 108 din 24 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea aceleiaşi petente privind recuzarea tuturor magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 13 noiembrie 2003, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 3618/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins cererea petentei D.M.L., privind recuzarea tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2003, fixat pentru judecarea recursului, petenta a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea pronunţată, la data de 12 februarie 2003, în dosarul nr. 3452/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de petenta D.M.L., împotriva acestei din urmă încheieri, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 126 din 15 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 48/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 151/2004 şi încheierea nr. 443 din 4 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5640/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, au fost respinse cererile formulate de aceeaşi petentă privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi.
De asemeni, prin încheierea nr. 630 din 28 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 459/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, o altă cerere a petentei D.M.L., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi, a fost respinsă.
Prin Decizia nr. 96 din 23 februarie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de D.M.L. împotriva încheierii nr. 630 din 28 ianuarie 2004.
Secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 629 din 28 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 455/2004, a respins o nouă cerere a petentei D.M.L., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi.
Recursul declarat de petentă împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 97 din 23 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.
La data de 22 aprilie 2004, prin încheierea nr. 1456, pronunţată în dosarul nr. 3974/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins cererea formulată de D.M.L., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi.
Secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 1562 din 22 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5357/2004, a respins cererea formulată de aceeaşi petentă privind recuzarea tuturor judecătorilor Înaltei Curţi.
Prin încheierea nr. 1457 din 22 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 403/2003 al secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă cererea petentei D.M.L., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivele invocate de petentă nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 27 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs, formulând următoarele critici:
- nesoluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 184 din 21 ianuarie 2004 a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- nerespectarea dispoziţiilor art. 3043 C. proc. pen., cu referire la şedinţa publică în care a fost soluţionată cererea de recuzare menţionată;
- neprimirea altor cereri de recuzare şi neadministrarea probelor solicitate;
- neparticiparea procurorului la judecarea cererii de recuzare;
- judecarea cererii în lipsa dosarului de fond;
- judecarea cererii de recuzare, privitoare la o cauză penală, potrivit regulilor, cu referire la cazurile de recuzare şi compunerea instanţei, prevăzute de Codul de procedură civilă
În concluzie, petenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea dosarului aceleaşi instanţe în vederea rejudecării cererii de recuzare, cu respectarea normelor procesuale penale.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este de principiu că încălcarea unei norme legale dă naştere dreptului persoanei vătămate de a cere intervenţia organelor competente pentru restabilirea ordinii de drept sau intervine statul, prin organele abilitate, în acelaşi scop şi pentru tragerea la răspundere a persoanei vinovate.
Mijlocul legal prin care conflictul de drept este dedus judecăţii este acţiunea în justiţie.
Când neconformarea făptuitorului lezează una din valorile ocrotite de art. 1 C. pen., instrumentul juridic pentru deducerea raportului conflictual de drept în faţa organelor judiciare este reprezentat de acţiunea penală şi, după caz, acţiunea civilă, reunite în procesul penal.
Funcţiile de învinuire, de apărare şi de judecată în procesul penal se exercită potrivit normelor imperative stabilite prin legea procesuală penală.
Desfăşurarea procesului penal în conformitate cu normele procesuale penale reprezintă mijlocul de realizare a scopului acestuia, astfel cum a fost definit prin art. 1 C. proc. pen., care priveşte concomitent apărarea ordinii de drept, a persoanei şi a drepturilor acesteia, prevenirea infracţiunilor şi educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.
În consecinţă, procesul penal trebuie să se desfăşoare în succesiunea şi ordinea prestabilită de legea procesuală, atât sub aspectul soluţionării acţiunilor ce se pot exercita în cadrul acestuia, cât şi cu privire la rezolvarea cererilor incidente, nerespectarea dispoziţiilor procedurale ducând, în situaţii determinate, la atragerea de sancţiuni procesuale şi reluarea procesului de la momentul afectat de încălcarea dispoziţiei imperative.
În cauză, petenta are calitatea de parte vătămată în procesul penal pornit la plângere prealabilă directă.
Uzând de posibilitatea stabilită de legea procesuală penală de a solicita îndepărtarea de la soluţionarea cauzei penale a unuia sau mai multor magistraţi, aceasta a formulat o cerere de recuzare.
Pentru considerentele arătate, cererea de recuzare se soluţionează potrivit dispoziţiilor legii procesuale penale.
Primind cererea de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a Înaltei Curţi a soluţionat cauza potrivit dispoziţiilor legii procesuale civile, cu referire la cazurile de recuzare şi fără participarea procurorului.
Procedând astfel, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de recuzare a pronunţat o hotărâre supusă cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 şi 4 C. proc. pen., cu referire la art. 197 C. proc. pen.
Ca atare, recursul declarat de petenta D.M.L. se constată a fi întemeiat sub aspectul acestor critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleaşi instanţe, respectiv, secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea rejudecării cererii de recuzare formulată de partea vătămată D.M.L., conform dispoziţiilor Codului de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petenta D.M.L. împotriva încheierii nr. 1457 din 22 aprilie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 403/2003, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării cererii formulate de petenta menţionată, privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 185/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
