ICCJ. Decizia nr. 186/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 186/2004
Dosar nr. 134/2004
Şedinţa de la 20 mai 2004, în Camera de Consiliu
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 183 din 10 martie 2004, Tribunalul Timiş a condamnat, între alţii, pe inculpaţii:
- I.G. (fiul lui P. şi S., născut, la 13 noiembrie 1947, în comuna Şag, judeţul Timiş, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul Timişoara,) la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedepse cuprinse între 2 ani şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea altor patru infracţiuni, dispunând contopirea pedepselor, în sensul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de un an închisoare, în total 6 ani închisoare şi interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;
- I.A.A. (fiul lui G. şi M.G., născut, la 18 mai 1978, în municipiul Timişoara, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Timişoara) la 4 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26, raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedepse cuprinse între 2 ani şi 4 ani închisoare pentru săvârşirea altor patru infracţiuni, dispunând contopirea pedepselor în sensul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu adăugarea unui spor de un an închisoare, în total 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
La termenul din 7 mai 2004, verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.G. şi I.A.A., aceşti inculpaţi au formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Timişoara, care a fost sesizată cu judecarea apelurilor declarate în cauză.
Ca urmare, cererea de recuzare a fost înaintată, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin încheierea nr. 94 din 7 mai 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de cei doi inculpaţi petiţionari, cu motivarea că aceasta nu întruneşte condiţia cerută prin art. 52 alin. (5) C. proc. pen., de a se indica în concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii I.G. şi I.A.A. au declarat recurs.
Aceste recursuri au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 169 din 12 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în complet format din 9 judecători.
La data de 12 mai 2004, inculpaţii I.G. şi I.A.A. au formulat o nouă cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Timişoara, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea acestei cereri s-a susţinut că judecătorii Curţii de Apel Timişoara sunt interesaţi în cauză, deoarece au respins în mod repetat recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierilor prin care s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 98 din 13 mai 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de inculpaţi, cu motivarea că aceasta nu întruneşte condiţia prevăzută de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., referitoare la menţionarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanţei recuzate în întregime.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva acestei încheieri, invocând, ca unic motiv de casare, împrejurarea că judecătorii Curţii de Apel Timişoara ar fi interesaţi în cauză, deoarece le-au respins în mod constant recursurile declarate împotriva încheierilor prin care li s-a menţinut starea de arest preventiv, în timp ce alţi inculpaţi, cu situaţii similare, sunt judecaţi în stare de libertate.
Motivul de casare invocat nu este fondat.
În adevăr, în raport cu art. 47 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia „nu mai poate participa la judecarea cauzei, judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în acea cauză", este evident că judecătorii instanţei recuzate nu sunt incompatibili în accepţiunea acestui text de lege, deoarece examinarea, în calea de atac a recursului, a legalităţii menţinerii arestării preventive nu poate fi echivalată cu exprimarea părerii asupra soluţiei ce ar putea fi dată asupra fondului cauzei.
Totodată, pe lângă că nu se justifică invocarea cazului de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (2) C. proc. pen., la care inculpaţii s-au referit, cererea de recuzare formulată de ei nici nu întruneşte cerinţa de admisibilitate înscrisă în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece nu au indicat concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate în întregimea sa.
Aşa fiind şi cum din examinarea încheierii atacate, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, nu se constată existenţa nici unui caz de casare susceptibil de a fi luat în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate şi a-i obliga pe inculpaţi să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.G. şi I.A.A. împotriva încheierii nr. 98 din 13 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2686/2004.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care câte 200.000 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 185/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 187/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
