ICCJ. Decizia nr. 19/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 129 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 19/2004
Dosar nr. 6/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 decembrie 2001, procurorul stagiar B.F.C. a formulat plângere împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care acestuia i s-a respins cererea de reexaminare a lucrărilor susţinute la examenul de capacitate.
Prin Decizia nr. 2, pronunţată, la data de 16 februarie 2004, în dosarul nr. 1/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători - a respins plângerea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Completul de 9 judecători a reţinut lipsa temeiului legal pentru soluţionarea unei astfel de cereri, petentul neaflându-se în situaţia reglementată de art. 64 din Legea de organizare judecătorească.
Împotriva acestei decizii, petentul B.F.C. a formulat o cerere de revizuire, susţinând că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru pe care acesta nu l-a cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru supus examinării instanţei prin plângere.
În drept, revizuientul a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Totodată, invocând dispoziţiile art. 325 din acelaşi cod şi arătând că ar putea fi vătămat în drepturile sale prin aplicarea art. 63 din Legea de organizare judecătorească, revizuientul a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cererii de revizuire.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Legea procesuală civilă a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a alege calea procesuală în condiţiile legii
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea apare ca o cale extraordinară de atac prin exercitarea căreia se creează posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se vădeşte a fi greşită faţă de fapte, împrejurări de fapt sau mijloace de probă descoperite după ce judecata a avut loc.
Cale extraordinară de atac fiind, revizuirea poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de legea procesuală civilă.
Petentul a exercitat această cale de atac împotriva unei decizii prin care Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea acestuia, ca inadmisibilă.
Prin Decizia atacată, instanţa de judecată nu a rezolvat fondul pricinii.
Or, dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. stabilesc că revizuirea priveşte hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de instanţa de recurs, când evocă fondul.
Ca atare, cum, prin hotărârea atacată, nu s-a rezolvat fondul cauzei, împotriva acesteia nu este deschisă calea revizuirii.
În consecinţă, cererea petentului nu poate fi primită, lipsind una din condiţiile de exercitare a acestei căi de atac, privitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti pe care legea să o declare susceptibilă de a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.
De altfel, criticile formulate de revizuient se constată a fi neîntemeiate, Completul de 9 judecători pronunţându-se în limitele sesizării, în sensul inadmisibilităţii cererii petentului, ca urmare a lipsei temeiului legal pentru sesizarea instanţei, precum şi a formulării unei cereri ce excede competenţei de soluţionare atribuite acestuia prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de petent.
Totodată, ca urmare a pronunţării asupra cererii de revizuire, cererea de suspendare a executării hotărârii criticate până la soluţionarea căii de atac se constată a fi rămasă fără obiect şi, ca atare, va fi respinsă pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de B.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, de revizuire a deciziei nr. 2 din 16 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 judecători.
Respinge cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii, ca rămasă fără obiect.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 19/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
