ICCJ. Decizia nr. 191/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 191/2004
Dosar nr. 96/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 17 din 2 noiembrie 1953 a Tribunalului Militar, pentru Unităţile M.A.I. au fost condamnaţi, între alţii, următorii inculpaţi:
- Gh.A., fiul lui M. şi E., născut la 2 ianuarie 1894, în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, inginer, absolvent al Şcolii tehnice de ingineri din München, căsătorit, are 2 copii, fără antecedente penale, decedat la 6 august 1961, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 1.
- la 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950 şi a art. 157 C. pen. anterior, la 2 ani închisoare corecţională pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1 lit. c) şi a art. 7 din Decretul nr. 199/1950 şi a art. 157 C. pen. anterior, precum şi la 4 ani închisoare corecţională şi plata sumei de 1.131.000 lei, cu titlu reparatoriu către B.S.R.P.R., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi necedare de aur şi valută străină prevăzută de art. 1, 2 şi 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 C. pen. anterior, să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
- R.A., cunoscut şi sub numele R.A.V.T.I. (fiul lui Gh. şi O., născut la 25 aprilie 1911, în municipiul Oradea, judeţul Bihor, contabil, absolvent al Şcolii superioare de comerţ, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, plecat, în anul 1962, în S.U.A. şi a renunţat la cetăţenia română, cu ultimul domiciliu cunoscut în Bucureşti, sectorul 3.
- la 10 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950 şi a art. 157 C. pen. anterior.
- O.P.A. (fiul lui I. şi S., născut la 23 octombrie1905, în satul Agârbiciu, comuna Căpuşu Mare, judeţul Cluj, avocat, licenţiat în drept, căsătorit, are doi copii, decedat în anul 1995, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 2)
- la 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950 şi a art. 157 C. pen. anterior, precum şi la 4 ani închisoare corecţională şi la plata sumei de 259.070 lei, cu titlu reparatoriu către B.S.R.P.R., pentru săvârşirea infracţiunii de nedeclarare a valutei străine prevăzută de art. 1, 2 şi 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior, dispunându-se, în baza art. 101 C. pen. anterior, să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.
S-a reţinut că, în perioada 1948-1952, inculpaţii sus-menţionaţi au transmis unor cetăţeni străini informaţii cu caracter secret, interesând securitatea statului, apărarea teritoriului naţional şi mobilizarea economică, după cum urmează:
- Cu ocazia întâlnirilor avute, în perioada 1948-1952, cu prietenul său P.F.I., reprezentant comercial al Austriei la Bucureşti, inculpatul Gh.A. i-a transmis acestuia informaţii referitoare la cerinţele pieţei din România, la instalaţiile industriale şi produsele metalurgice, la destinaţia unor produse, la construirea unei căi ferate în nord-estul ţării, la unele obiective cu caracter militar şi concentrări de trupe, la producţia petroliferă şi extracţia de cărbune, la noile zăcăminte descoperite şi la destinaţia unor produse ale industriei uşoare.
În aceeaşi perioadă, inculpatul Gh.A. a trimis surorii sale Y.W., stabilită la Londra şi, apoi, în S.U.A., mai multe scrisori prin care a denigrat realităţile sociale şi politice din România, cu scopul ca aceste scrisori să fie înmânate preşedintelui Truman, în vederea folosirii lor la calomnierea regimului democrat-popular existent atunci în ţara noastră.
La rândul său, inculpatul Gh.A. a primit instrucţiuni de la sora sa, prin scrisorile trimise de aceasta, să se pregătească în vederea formării unui nou guvern, pentru eventualitatea schimbării regimului social-politic din România.
La începutul anului 1951, fiind rugat de P.F.I., inculpatul Gh.A. a procurat, pentru acesta, suma de 1.000 dolari SUA, cumpărându-i de la S.Gh., care urma să plece în Israel.
- Inculpatul R.A., în discuţiile avute, în perioada 1949-1952, cu P.F.I., despre care ştia că era reprezentant comercial al Austriei la Bucureşti, l-a informat despre concentrarea ofiţerilor de rezervă în scopul însuşirii noilor regulamente de instrucţie şi cu privire la starea de spirit a militarilor din unitatea unde el fusese concentrat anterior, ca ofiţer de rezervă.
Inculpatul R.A. a mai informat pe P.F.I. despre unele nereguli ce au existat la monetăria B.S.R.P.R. cu ocazia reformei băneşti din ianuarie 1952, precum şi cu privire la măsurile economice şi financiare luate de guvern în acea perioadă.
- Inculpatul O.P.A. a informat pe P.F.I., în perioada 1950-1952, cu privire la unele dislocări de populaţie din Banat şi Braşov, la starea de spirit din rândul unor pături sociale, la efectele reformei băneşti din 1952, la organizarea şi funcţionarea Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor şi la unele măsuri luate de Ministerul Forţelor Armate în legătură cu cadrele din rezervă. S-a mai reţinut că, în anul 1951, P.F.I. a efectuat, pentru soţia inculpatului O.P.A., cu ştirea acestui inculpat, un transfer de 10.000 franci elveţieni.
Prin Decizia nr. 40 din 25 martie 1954, Tribunalul Suprem – Colegiul militar - a respins recursul declarat de procuror, referitor la inculpatul Gh.A. şi, admiţând recursul aceluiaşi inculpat, a casat sentinţa numai cu privire la infracţiunea prevăzută de Legea nr. 284/1947 şi a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, la prima instanţă.
Prin aceeaşi decizie, admiţându-se recursul inculpatului O.P.A., s-a modificat sentinţa în sensul că s-a dispus achitarea acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de Legea nr. 284/1947.
Totodată, a fost respins recursul declarat de inculpatul R.A. şi, admiţându-se recursul procurorului, a fost casată sentinţa cu privire la inculpaţii O.P.A. şi R.A., trimiţându-se cauza, spre a se face o nouă judecată, la prima instanţă, numai în vederea majorării pedepselor aplicate acestor doi inculpaţi.
Rejudecând în limitele învestirii, prin dispoziţia de casare cu trimitere, Tribunalul Militar pentru Unităţile M.A.I., prin sentinţa nr. 14 din 18 iunie 1954, rămasă definitivă prin neatacare cu recurs, a condamnat pe inculpaţii O.P.A. şi R.A. la câte 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950, precum şi a art. 157 C. pen. anterior
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul Gh.A. a fost condamnat la 2 ani închisoare corecţională şi să plătească 30.000 lei despăgubiri B.S.R.P.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de valută prevăzută de art. 5 şi 14 din Legea nr. 285/1947.
În baza art. 101 şi 108 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate inculpatului Gh.A. pentru infracţiunile de înaltă trădare şi de uneltire contra ordinii sociale, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, confiscarea totală a averii şi să plătească suma de 30.000 lei despăgubiri B.S.R.P.R.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva celor 3 hotărâri, referitor la inculpaţii Gh.A., R.A. şi O.P.A., invocând temeiul prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 C. proc. pen.
S-a susţinut, în esenţă, că faptele inculpaţilor sus-menţionaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înaltă trădare, deoarece informaţiile pe care le-au transmis, preluate din presa de atunci şi din discuţiile purtate cu persoane ce îndeplineau anumite funcţii în unele instituţii sau întreprinderi, nu erau de natura celor la care se referă prevederile art. 190 şi 191 C. pen. anterior, în baza cărora au fost condamnaţi.
S-a mai relevat că, prin scrisorile pe care inculpatul Gh.A. le-a trimis surorii sale din Anglia, chiar dacă în cuprinsul acestora a făcut comentarii denigratoare, cu privire la măsurile luate de guvernul de atunci în domeniul economic, nu s-au realizat cerinţele specifice existenţei infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior.
În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor atacate şi achitarea celor trei inculpaţi pentru infracţiunile menţionate, precum şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 190 C. pen. în vigoare la data comiterii faptelor, constituia infracţiune de înaltă trădare, prin necredinţă, fapta funcţionarului public, agentului sau prepusului guvernului de a procura, transmite sau divulga prin orice cale, în original sau în copie, „unui guvern străin, agenţilor săi sau oricăror altor persoane, fără calitatea de a avea cunoştinţă de ele: planuri, schiţe, desene, fotografii, acte, scripte, ori documente diplomatice secrete, informaţii sau notiţe secrete, interesând apărarea teritoriului, siguranţa statului, mobilizarea şi concentrarea armatei şi mobilizarea economică a teritoriului naţional, starea, cantitatea şi calitatea materialului militar, de orice categorie, pieţele întărite, forturile, stabilimentele tehnice, porturile, aeroporturile, bazele navale, hidroscalele, vasele de război, aeronavele, arme, muniţii, explozibile, sau elementele lor constitutive, maşini, mecanisme sau părţi din ele, ori echipamente sau orice alte referinţe asupra obiectelor sau lucrărilor, care, în interesul apărării naţionale, nu trebuie divulgate" şi care fuseseră încredinţate acelor persoane sau de care aveau cunoştinţă cu ocazia funcţiei sau însărcinării lor).
Pe de altă parte, prin art. 191 din acelaşi cod era, de asemenea, considerată infracţiune de înaltă trădare şi fapta cetăţeanului român, „care procură sau transmite, pe orice cale, în original sau în copie, în total sau în parte, vreunul din planurile, scriptele, documentele menţionate în art. 190, inamicului sau agenţilor lui, ori unei puteri străine, sau agenţilor acesteia, sau care, având cunoştinţă de ele, le comunică acelora sau le publică ori reproduce, chiar parţial sau incomplet".
Or, instanţele au reţinut că, în perioada 1948-1952, inculpaţii au transmis prin P.F.I., pentru guvernul Austriei, informaţii cu caracter general privind instalaţiile industriale, produsele metalurgice, producţia petroliferă, precum şi starea de spirit a foştilor patroni şi acţionari la întreprinderile ce fuseseră naţionalizate.
Aşa cum rezultă, însă, din susţinerile inculpaţilor Gh.A., R.A. şi O.P.A., precum şi din relatările coinculpaţilor P.F.I., K.P., S.A., V.A., M.I., B.W., S.B., S.A., F.A., A.E., L.J., P.P., C.P., B.D. şi A.A., ca şi din celelalte probe administrate, informaţiile transmise de cei trei inculpaţi, pe lângă că priveau date cu caracter vădit general, cele mai multe făcând obiectul unor ştiri, comentarii sau articole publicate în presă, dar nici nu erau susceptibile de a fi considerate că vizau apărarea teritoriului, pregătirea pentru apărare, mobilizarea sau instruirea armatei, mobilizarea economică sau celelalte obiective la care se refereau dispoziţiile art. 190 C. pen. anterior.
De aceea, în lipsa trăsăturilor care caracterizau latura obiectivă şi cea subiectivă a infracţiunii de înaltă trădare, prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, în mod greşit s-a dispus condamnarea celor trei inculpaţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni, impunându-se să fie achitaţi, aşa cum s-a procedat şi în cazul inculpaţilor F.A., C.P., P.P., S.B. şi L.J., în urma admiterii cererilor de revizuire formulate prin sentinţele nr. 151 din 20 iunie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară, nr. 1251 şi nr. 1252 din 14 iulie 1955 ale Tribunalului Militar pentru Unităţile M.A.I., precum şi prin Decizia nr. 206 din 27 noiembrie 1954 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar.
Totodată, în ceea ce priveşte infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale, reţinută în sarcina inculpatului Gh.A., este de observat că, din materialul probator existent în dosar, coroborat cu propriile recunoaşteri, rezultă că, în perioada 1948-1952, acest inculpat a trimis surorii sale Y.W., aflată atunci în Anglia, mai multe scrisori prin care şi-a manifestat nemulţumirea faţă de regimul social-politic existent în România şi a făcut comentarii prin care a denigrat guvernul existent în acea perioadă.
Or, potrivit art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, în baza căruia a fost condamnat inculpatul Gh.A., constituia infracţiune de uneltire contra ordinii sociale fapta celor „care, fără a face parte din organizaţiile prevăzute la pct. III, fac propagandă sau întreprind acţiuni în favoarea acelor organizaţii, a membrilor lor sau a scopurilor urmărite de ele".
Cum, prin art. 209 pct. III C. pen. anterior erau încriminaţi „cei care iniţiază, organizează, activează sau participă la organizaţii de tip fascist, politice, militare sau paramilitare", este evident că fapta inculpatului Gh.A., de a trimite surorii sale din Anglia scrisori, chiar dacă acestea aveau conţinut denigrator la adresa regimului social-politic şi a guvernului de atunci, nu putea fi asimilată unei activităţi de propagandă sau unei acţiuni în favoarea unei astfel de organizaţii.
În atare situaţie, în mod greşit s-a considerat că fapta inculpatului menţionat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, cu aplicarea art. 1 lit. c) şi a art. 7 din Decretul nr. 199/1950.
În consecinţă, constatându-se că, sub aspectele menţionate, hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., corespunzând temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 din acelaşi cod („când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni"), urmează ca, în baza art. 4141 alin. (1), cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului în anulare, casarea celor trei hotărâri în părţile privind infracţiunile menţionate şi achitarea inculpaţilor respectivi, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii.
De asemenea, ca urmare a admiterii recursului în anulare, examinându-se cauza în ansamblu, se constată că nu se mai justifică nici menţinerea soluţiei de condamnare a inculpatului Gh.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de valută prevăzută de art. 5 şi 14 din Legea nr. 285/1947, deoarece această faptă nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată prin Decretul-lege nr. 9/1989, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989.
Aşa fiind, mai urmează ca, în temeiul motivului de casare prevăzut în art. 3959 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., invocat din oficiu, să fie casate hotărârile atacate şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 5 şi 14 din Legea nr. 285/1947, reţinută în sarcina inculpatului Gh.A., şi să se dispună achitarea sa pentru această infracţiune, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor R.A. şi O.P.A., să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează sentinţa nr. 17 din 2 noiembrie 1953 a Tribunalului Militar pentru Unităţile M.A.I., Decizia nr. 40 din 25 martie 1954 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar şi sentinţa nr. 14 din 21 iunie 1954 a Tribunalului Militar pentru Unităţile M.A.I., numai cu privire la inculpaţii Gh.A., R.A. şi O.P.A.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul Gh.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înaltă trădare, prevăzute de art. 190 şi 191 C. pen., anterior raportate la art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950 şi de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 partea a IV-a C. pen. anterior, iar pe inculpaţii R.A. şi O.P.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare prevăzută de art. 190 şi 191 C. pen. anterior, raportate la art. 1, 4 şi 7 din Decretul nr. 199/1950.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul Gh.A. şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de valută, infracţiune prevăzută de art. 5 şi 14 din Legea nr. 285/1947.
Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii, aplicată inculpaţilor sus-menţionaţi.
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor R.A. şi O.P.A., în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 192/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
