ICCJ. Decizia nr. 195/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 195/2004
Dosar nr. 69/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângere înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie, I.A. (ex. preot protopop greco-catolic, domiciliat în oraşul Orăştie) a cerut să fie tras la răspundere penală A.M., episcop greco-catolic de Lugoj, pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, precum şi obligarea acestuia să-i plătească suma de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu de daune morale.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că episcopul greco-catolic A.M., care l-a numit protopop în Districtul protopopial Orăştie, prin Ordinul nr. 53 din 12 noiembrie 1996, a început să-l discrediteze după puţin timp, prin mai multe adrese şi comunicări, precum şi prin publicarea unor articole în presă.
În acest sens, petiţionarul s-a referit la: - adresa nr. 559 din 10 februarie 1997, prin care i s-a adus la cunoştinţă că la Episcopia Lugoj au fost primite mai multe scrisori în cuprinsul cărora credincioşi din Orăştie şi-ar fi exprimat nemulţumirea faţă de activitatea sa; - adresa nr. 574 din 24 martie 1997, prin care i s-a comunicat demiterea din funcţia de protopop; - adresa nr. 495 din 1 septembrie 1999, prin care s-a comunicat clerului şi credincioşilor numirea în funcţia de protopop la Protopopiatul Orăştie a unei alte persoane;
- publicarea, în ziarul P.E. din octombrie 1999, a art. intitulat „A fost numit noul preot şi protopop de Orăştie", în scopul de a-l dezonora şi a-i afecta imaginea în faţa credincioşilor;
- publicarea, în ziarul Z.I. din 29 septembrie 1999, a art. intitulat „Un plutonier din Orăştie l-a agresat pe preotul greco-catolic", în care s-au afirmat neadevăruri;
- adresa nr. 530 din 13 octombrie 1999, prin care s-a cerut preşedintelui consiliului parohial C.P. să-l susţină pe preotul greco-catolic nou numit; - răspunsul insultător şi calomniator, publicat în noiembrie 1999 în ziarul P.E., ca replică la art. „Recurs la morală", ce fusese publicat anterior de credincioşii care îl susţineau pe petiţionar. Plângerea a fost transmisă, în vederea soluţionării, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Procurorul desemnat să examineze plângerea, prin rezoluţia nr. 648/P/2003 din 29 septembrie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de episcopul de Lugoj A.M., pentru infracţiunile de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. şi de calomnie prevăzută de art. 206 din acelaşi cod.
S-a motivat, prin rezoluţie, că există caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, deoarece plângerea a fost adresată cu depăşirea termenului de două luni, prevăzut de art. 284 C. proc. pen., calculat în raport cu luna noiembrie 1999, când s-a pretins că persoana împotriva căreia a fost formulată plângerea a comis ultimul act denigrator la adresa petiţionarului.
S-a mai motivat că, din verificările efectuate, a rezultat că autori ai articolelor „A fost instalat noul protopop greco-catolic" şi „Un plutonier din Orăştie l-a agresat pe preotul greco-catolic" sunt redactori ai ziarelor în care au fost publicate, iar nu episcopul A.M., precum şi că răspunsul la art. „Recurs la morală" a fost dat publicităţii de reprezentanţii Protopopiatului Orăştie.
În fine, relevându-se că nici unul dintre înscrisurile la care se referă petiţionarul nu are caracterul insultător sau calomniator ce li s-a atribuit, s-a subliniat că, prin cele trei adrese semnate de episcopul A.M., au fost făcute doar anumite comunicări petiţionarului sau clerului şi credincioşilor din Protopopiatul Orăştie.
Petiţionarul a formulat plângere, împotriva acestei rezoluţii, susţinând că a trimis plângerea la 5 noiembrie 2001, după răspunsurile ce i s-au dat de jurista episcopiei, precum şi că, datorită neînceperii urmăririi penale, i s-a adus o vătămare prin îngrădirea accesului la justiţie şi este supus discriminării din motive religioase.
Această plângere a fost respinsă, prin rezoluţia nr. 50265/8483/2003 din 4 noiembrie 2003, a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, cu motivarea că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, deoarece, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petiţionarul a adresat plângerea împotriva episcopului A.M., cu depăşirea vădită a termenului de două luni, calculat de la data când a luat cunoştinţă despre comiterea faptelor.
Petiţionarul a formulat plângere, împotriva acestei ultime rezoluţii, adresând-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 39 din 2 martie 2004, a respins plângerea, ca nefondată, motivând că, din actele dosarului, rezultă că petiţionarul a adresat plângerea cu depăşirea termenului de două luni, prevăzut de art. 284C. proc. pen., astfel că, existând o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că plângerea sa iniţială, din 5 noiembrie 2001, depusă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi plângerea din 19 noiembrie 2004, pe care a depus-o la Curtea Supremă de Justiţie, nu pot fi considerate introduse tardiv, cât timp aceste plângeri au fost trimise la alte instanţe sau unităţi ale parchetului, în vederea examinării.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, din actele dosarului, rezultă că petiţionarul ex. preot protopop I.A. a formulat plângeri, împotriva episcopului greco-catolic A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de insultă şi calomnie, adresându-le la 5 noiembrie 2001 Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar la data de 19 noiembrie 2001 Curţii Supreme de Justiţie, care au fost trimise la 8 noiembrie 2001 şi, respectiv, 6 decembrie 2001, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (dosarul nr. 50265/8483/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică).
Or, în cazul infracţiunilor de insultă şi de calomnie, pentru care se prevede, prin art. 205 alin. (3) şi art. 206 alin. (2) C. pen., că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, termenul de introducere a plângerii este, potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. pen., de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Aşa fiind şi cum s-a susţinut că faptele au fost săvârşite în intervalul 10 februarie 1997-noiembrie 1999, iar din conţinutul plângerilor rezultă că petiţionarul a luat cunoştinţă imediat despre aceste fapte, prin citirea comunicărilor ce i-au fost trimise şi a articolelor publicate în cele două ziare, se impune să se constate că plângerile, fiind formulate după trecerea unui interval de aproximativ doi ani de la data când i s-au adresat ultimele afirmaţii pretins insultătoare sau calomnioase, au fost introduse în mod vădit cu depăşirea termenului de 2 luni, prevăzut în art. 284 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, rezultând că prima instanţă a apreciat corect că prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi (6), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.A., împotriva sentinţei nr. 39 din 2 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia penală.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 196/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
