ICCJ. Decizia nr. 194/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 194/2004
Dosar nr. 64/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 5 mai 2003 la Judecătoria Oneşti, partea vătămată P.L. a chemat în judecată pe inculpatul T.C.V., solicitând condamnarea acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen. şi să fie obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente, revista R.M.N., să-i plătească suma de 100.000 euro, cu titlu de daune morale.
În motivarea plângerii, partea vătămată a susţinut că, prin articolele publicate în revista R.M.N. din 27 decembrie 2002 şi 21 martie 2003, i s-a imputat că a săvârşit mai multe infracţiuni pentru care ar fi fost condamnat şi îndepărtat din Ministerul de Interne, unde era ofiţer.
Prin sentinţa penală nr. 463 din 19 mai 2003, Judecătoria Oneşti şi-a declinat competenţa de a soluţiona cauza în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, motivând că acesteia îi revine competenţa de a judeca, deoarece, inculpatul avea calitatea de senator, în perioada când i se impută săvârşirea faptei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 85 din 10 septembrie 2003, a trimis plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în vederea efectuării urmăririi penale.
Prin rezoluţia nr. 646/P/2003 din 16 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de senatorul T.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul P.L. a formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior.
Procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din 12 ianuarie 2004, a respins plângerea, constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul P.L. a formulat plângere cu care s-a adresat, la data de 28 ianuarie 2004, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii, partea vătămată a susţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, faţă de senatorul T.C.V., este nedreaptă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 28 din 20 februarie 2004, a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că din probatoriul administrat nu se poate reţine că senatorul T.C.V. a săvârşit vreo faptă proprie susceptibilă a fi considerată calomnie, în sensul prevederilor art. 206 C. pen.
Petiţionarul P.L. a declarat recurs, împotriva sentinţei, susţinând, în esenţă, că soluţia de respingere a plângerii este nedreaptă.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că, prin art. 2781 alin. (1), introdus în C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003, se prevede că „după respingerea plângerii făcute, conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
De asemenea, este de observat că petiţionarul P.L. a făcut plângere la instanţă, respectând condiţiile stabilite prin art. 278 C. proc. pen., la care se face referire prin art. 2781 alin. (1) din acelaşi cod.
Dar, din examinarea actelor dosarului de urmărire penală format de procurorul căruia i s-a repartizat plângerea, se constată că, în adevăr, au existat temeiuri care justifică rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de senatorul T.C.V.
Sub acest aspect, aprecierea primei instanţe, că persoana vizată de petiţionar nu este autorul articolelor la care se face referire prin plângere, se justifică, iar răspunderea acelei persoane, în calitate de redactor şef la revista R.M.N., pentru publicarea lor, nu poate fi de natură penală.
În consecinţă, constatându-se că soluţia dată de prima instanţă este temeinică şi conformă cu cerinţele legii, urmează ca recursul declarat de petiţionar să fie respins, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.L., împotriva sentinţei nr. 28 din 20 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 195/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
