ICCJ. Decizia nr. 2/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr. 2/2004
Dosar nr. 1/2002
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 decembrie 2001, B.F.C., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, a formulat plângere împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care acestuia i s-a respins cererea de reexaminare a lucrărilor susţinute la examenul de capacitate.
Acesta a susţinut că, în timpul susţinerii examenului de capacitate, pentru a doua oară, în perioada octombrie-noiembrie 2001, a suferit o colică renală.
Ca atare, nepromovarea examenului este consecinţa acestei situaţii, aşa încât se justifica admiterea cererii privitoare la reexaminarea notărilor şi admiterea participării acestuia la un nou examen de capacitate.
În consecinţă, petentul a solicitat menţinerea sa în funcţia de procuror şi încuviinţarea susţinerii unui nou examen de capacitate în următoarea sesiune organizată de Ministerul Justiţiei.
Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 58 din Legea nr. 92/1992, „după efectuarea stagiului, magistraţii stagiari sunt obligaţi să se înscrie la examenul de capacitate. În cazul în care candidatul este respins la primul examen, el este obligat să se înscrie pentru sesiunea imediat următoare". Art. 63 alin. (6) din acelaşi act normativ dispune că „respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător sau procuror stagiar".
Petentul a fost respins la două sesiuni consecutive, aşa încât acestuia îi sunt incidente dispoziţiile legale menţionate privitoare la pierderea calităţii de procuror stagiar.
Invocând motive de ordin medical, de natură a afecta rezultatele examenului susţinut, petentul s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând reexaminarea.
Este adevărat că, potrivit art. 62 alin. (3) din Legea de organizare judecătorească, „Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, privind organizarea examenului sau că rezultatele au fost denaturate prin săvârşirea unor fraude".
Pentru examinarea unei astfel de cereri, Consiliul Superior al Magistraturii are elementele necesare, prin art. 18 – 41 din Regulamentul privind pregătirea magistraţilor în perioada de stagiu, precum şi organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate aprobat de Ministrul Justiţiei prin Ordinul nr. 1227/2001, fiind stabilite condiţiile organizării, susţinerii şi validării acestuia. Ca atare, admisibilitatea cererii este condiţionată de invocarea şi probarea nesocotirii oricărei dispoziţii legale menţionate.
Petentului i-a fost respinsă cererea privitoare la reexaminarea lucrărilor susţinute la examenul de capacitate din sesiunea octombrie-noiembrie 2001.
Împotriva acestui refuz, petentul a formulat plângere la Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie, invocând dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 92/1992.
Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea de organizare judecătorească, „împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)".
Acest text priveşte obligaţia stabilită prin art. 63 alin. (6) din acelaşi act normativ, în sensul că „Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să îndeplinească formalităţile legate de numirea magistraţilor, care au fost declaraţi reuşiţi la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate".
Ca atare, plângerea dedusă spre soluţionare Completului de 9 judecători nu îndeplineşte cerinţele textului menţionat, petentul nefiind în situaţia în care, deşi admis la examenul de capacitate şi ulterior validării acestuia, Consiliul Superior al Magistraturii să fi refuzat a propune Preşedintelui României numirea în funcţie.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, cu referire la dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. şi art. 4 din Legea nr. 29/1990, admisibilitatea unei cereri privitoare la protecţia judiciară este condiţionată de existenţa unui drept subiectiv ocrotit de lege şi supunerea pretenţiei, spre examinare, instanţei competente, în condiţiile legii procesuale.
Cum petentul nu se află în situaţia prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992, cererea acestuia formulată cu neobservarea condiţiilor de exerciţiu, în sensul sesizării unei instanţe neabilitată de legea procesuală cu examinarea şi soluţionarea unei astfel de situaţii, urmează a fi privită ca inadmisibilă.
Din economia dispoziţiilor menţionate rezultă că legea procesuală civilă, respectiv, codul de procedură civilă şi alte acte normative conţinând norme de procedură, a stabilit un cadru legal, cu privire la protecţia judiciară a drepturilor subiective, corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, în măsură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate obligaţia de a solicita protecţia judiciară în condiţiile menţionate, aceleaşi pentru toate persoanele care se adresează jurisdicţiei competente.
Consiliul Superior al Magistraturii emite acte administrative şi acte administrativ jurisdicţionale, care pot fi cenzurate de instanţa de judecată în condiţiile legii.
Această împrejurare nu dă, însă, dreptul Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la stăruinţa petentului, să examineze, în fond, plângerea cu care a fost sesizată, deci, excede competenţei speciale de judecată atribuită prin dispoziţiile art. 64 din Legea de organizare judecătorească.
Este de reţinut, în acest sens, că încălcarea normelor imperative, de ordine publică, referitoare la competenţă, astfel cum aceasta a fost determinată prin Codul de procedură civilă şi alte acte normative conţinând dispoziţii procesuale, ar duce la nulitatea oricărei hotărâri judecătoreşti care le-ar nesocoti.
Ca atare, recunoşterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de procurorul stagiar B.F.C., în situaţii neprevăzute de lege, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea formulată de B.F.C., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de reexaminare a lucrărilor susţinute la examenul de capacitate al magistraţilor stagiari organizat de Ministerul Justiţiei, în perioada octombrie – noiembrie 2001, ca inadmisibil.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 2/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
