ICCJ. Decizia nr. 196/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 196/2004
Dosar nr. 85/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 iulie 2002, S.D. din comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, în calitate de administrator la SC F.C.I. SRL Bucureşti, s-a plâns împotriva generalului de brigadă Ş.M.F., susţinând că acesta l-a înşelat la data de 7 decembrie 1998, pe când era administrator la SC L.T. SRL Bucureşti, cu ocazia derulării unor contracte.
Prin rezoluţia din 12 noiembrie 2003, emisă în dosarul nr. 30/P/2003, secţia parchetelor militare, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de generalul de brigadă Ş.M.F., din serviciul de protecţie şi pază, cu motivarea că, din verificările efectuate, nu au rezultat elemente care să justifice concluzia că acesta ar fi comis fapte susceptibile a fi considerate înşelăciune.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul s-a adresat cu plângere, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând desfiinţarea acestei rezoluţii şi trimiterea dosarului la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, faţă de generalul menţionat, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 48 din 19 martie 2004, a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, motivând că această soluţie se impune, deoarece petiţionarul s-a adresat direct instanţei de judecată, fără a parcurge toate fazele obligatorii ale rezolvării plângerii, astfel cum, acestea sunt reglementate, prin art. 278 C. proc. pen.
Ş.M.F. a declarat recurs, împotriva sentinţei, susţinând că, în raport cu împrejurarea că dispoziţiile art. 228 alin. (6) şi ale art. 2781, introduse în C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003, au intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2004, petiţionarul nu avea dreptul de a se adresa cu plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi că acesta nici nu a respectat procedura prevăzută în art. 278 C. proc. pen., referitor la plângerea ce trebuia adresată mai întâi procurorului şef de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, s-a cerut admiterea recursului şi respingerea plângerii formulate de petiţionar, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul este fondat.
Prin art. 2781 alin. (1),, introdus în C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2003, se prevede că „după respingerea plângerii, făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Este adevărat că dispoziţiile din textul de lege menţionat au intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2004, dar atacarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la instanţă era posibilă şi anterior, ca urmare a aplicării directe a prevederilor existente în această privinţă în Constituţie, precum şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
La atacarea unei astfel de rezoluţii cu plângere, la instanţă nu se poate recurge, însă, decât cu respectarea condiţiilor stabilite prin art. 278C. proc. pen., la care se face referire, aşa cum s-a arătat, prin art. 2781 alin. (1) din acelaşi cod.
Or, în art. 278 alin. (1) C. proc. pen., se prevede că „plângerea, împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta, se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
Rezultă, deci, că, din moment ce rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, era obligatoriu ca plângerea împotriva acelei rezoluţii să fie adresată procurorului şef al secţiei din care făcea parte acel procuror.
Cum, această etapă obligatorie nu a fost parcursă, înainte ca petiţionarul să adreseze plângerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este evident că au fost încălcate dispoziţiile procedurale, referitoare la sesizarea instanţei care, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute totdeauna sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
De aceea, se impunea ca prima instanţă să constate că plângerea este inadmisibilă şi să o respingă, ca atare, iar nu să dispună trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.
Neprocedând astfel, prima instanţă, care nu a fost sesizată legal, a făcut o greşită aplicare a legii, astfel că sentinţa este supusă cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi a se respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul S.D., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de Ş.M.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ş.M.F., împotriva sentinţei nr. 48 din 19 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Casează hotărârea atacată.
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul S.D., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 30/P/2003 din 12 noiembrie 2003, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, privind pe Ş.M.F.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 197/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
