ICCJ. Decizia nr. 21/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
prevăzut de art. 129 din Legea nr. 92/1992
Decizia nr.21/2004
Dosar nr. 10/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 2480/CSM/2004, ministrul justiţiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, să dispună eliberarea din funcţia de magistrat a procurorului B.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, datorită neîndeplinirii condiţiei „bunei reputaţii", prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată şi completată.
Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004, a admis sesizarea ministrului justiţiei şi a dispus eliberarea din funcţia de magistrat, a procurorului B.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a reţinut că procurorul B.M. a încălcat dispoziţiile art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin aceea că, în luna martie 1997, a cerut şi primit suma de 100.000 lei, de la învinuita S.E., cercetată într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, sub pretextul că această sumă trebuia depusă la parchet.
S-a motivat că, deşi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului B.M., în temeiul dispoziţiilor art. 181 C. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, totuşi fapta respectivă este de natură să-i afecteze grav cariera profesională, aducând atingere bunei sale reputaţii.
Conchizându-se, s-a relevat că procurorul B.M. nu se mai bucură de o bună reputaţie, pentru că a încălcat dispoziţiile legale, prin care este încriminată infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi regulile deontologice specifice profesiei de magistrat.
Împotriva acestei hotărâri, procurorul B.M. (C.M., după căsătorie) a formulat contestaţie.
Contestaţia nu este admisibilă.
Aşa cum s-a arătat, contestatoarea a precizat că a atacat în contencios administrativ, prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Braşov, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost eliberată din funcţia de magistrat.
În adevăr, prin art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată, în baza căruia s-a dispus eliberarea din funcţie a procurorului B.M., se prevede că magistratul poate fi eliberat din funcţia pe care o deţine, dacă „nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 46 lit. a) - e)".
Or, dacă pentru cazurile de eliberare din funcţie a magistratului, menţionate la art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992, se prevede, prin alin. (3) al aceluiaşi articol, că împotriva hotărârilor de îndepărtare din magistratură se poate face contestaţie, care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători, pentru situaţiile de eliberare din funcţie, în temeiul art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, în care se află şi procurorul B.M., nu este reglementată nici o cale de atac prin această lege.
Dar, în raport cu prevederile art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, iar în conformitate cu art. 21 din Constituţia României, privind accesul liber la justiţie, „orice persoană se poate adresa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime".
Totodată, este de observat că, potrivit art. 133 alin. (7) din Constituţie, „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 134 alin. (2)", care se referă la hotărârile date de acesta, când îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor.
Faţă de caracterul administrativ, iar nu disciplinar, al hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a dispus eliberarea contestatoarei, din funcţia de magistrat, în temeiul art. 92 alin. (1) lit. f), cu referire la art. 46 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 şi ţinându-se seama că prin această lege nu este reglementată nici o cale de atac împotriva unei atare hotărâri, este evident că pentru o asemenea situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, referitoare la posibilitatea persoanei, care se consideră lezată, de a se adresa, pentru anularea actului, instanţei judecătoreşti de contencios administrativ.
Aşa fiind şi cum B.M. (căsătorită C.) a şi folosit această cale de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost eliberată din funcţia de magistrat, iar prin Legea nr. 92/1992 nu s-a prevăzut nici o cale de atac împotriva unei astfel de hotărâri, se constată că folosirea concomitentă şi a căii de atac a contestaţiei nu este admisibilă.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de B.M. (C.), împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 138 din 8 septembrie 2004, privind eliberarea din funcţia de magistrat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 21/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
