ICCJ. Decizia nr. 211/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 211/2004
Dosar nr. 140/2004
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 5 iulie 2004
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar , constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 3 martie 2004, în dosarul nr. 1988/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul G.F., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, în cauză, nu se constată incidenţa nici unuia din cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1-9 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, petentul G.F. a declarat recurs , fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici care să privească hotărârea atacată.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor din Partea Specială, Titlul II cap. III, secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora, potrivit legii procesuale, prin care au fost reglementate, între altele, hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs, declarat împotriva unei încheieri, prin care secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, o cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată separat cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie expres prevăzută de lege.
Or, urmare abrogării art. 52 alin. (7) C. proc. pen., prin OUG nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că legea procesuală penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie generate de dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile art. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesuală penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.F., împotriva încheierii din 3 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 1988/2003.
Obligă recurentul să plătească statului 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 212/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
