ICCJ. Decizia nr. 216/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 216/2006
Dosar nr. 2377/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 438 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei C.P., formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Oraşului Căzăneşti, pentru restituirea în natură a imobilelor din localitatea Căzăneşti.
Prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii astfel pronunţate că, deşi legal citată cu menţiunea depunerii actelor de stare civilă şi a înscrisurilor doveditoare ale proprietăţilor revendicate, reclamanta nu s-a conformat.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei de fond a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 54 A din 18 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 480 C. civ., raportat la art. 1169 din acelaşi cod, reclamanta avea obligaţia să depună la dosar, toate înscrisurile doveditoare în susţinerea acţiunii, cu referire la titlul de proprietate al imobilului revendicat, certificatul de moştenitor, din care să rezulte gradul de rudenie cu foştii proprietari, precum şi acte privind modul de preluare a imobilului de către stat, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, fără, însă, a-l motiva, considerent pentru care, prin Decizia nr. 1694 din 4 martie 2005, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, l-a constatat nul, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 20 martie 2005, reclamanta C.P. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1694 din 4 martie 2005.
Prin Decizia nr. 9190 din 14 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei astfel pronunţate, că prin Decizia a cărei revizuire s-a solicitat, nu a fost evocat fondul, condiţie esenţială şi imperativ prevăzută de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 7 decembrie 2005, reclamanta C.P. a declarat un nou recurs împotriva deciziei civile nr. 9190 din 14 noiembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a deciziei civile nr. 1694 din 4 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a deciziei nr. 54 A din 18 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă şi a sentinţei nr. 438 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Ori, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, numai în cazul contrarietăţii, recursul este admisibil şi numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere, este şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut în acest sens că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, legiuitorul a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, formulată de reclamanta C.P.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, în speţă Decizia civilă nr. 9190 din 14 noiembrie 2005, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Ori, recunoaşterea unei căi de atac, în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Ori, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de revizuenta C.P., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta C.P. împotriva deciziei nr. 9190 din 14 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4390/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, deciziei nr. 1694 din 4 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 11203/2004 al aceleiaşi secţii, deciziei nr. 54/A din 18 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 388/CIV/2004, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă şi sentinţei nr. 438/F din 9 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2239/2002 al Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 217/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
