ICCJ. Decizia nr. 208/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 208/2006
Dosar nr. 3217/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 669 din 28 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.H. împotriva rezoluţiei nr. 132/P/2005 din 11 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică. S-a reţinut că în raport cu data comiterii faptei de denunţare calomnioasă, în luna ianuarie 1999, în mod legal s-a reţinut de către organul de urmărire penală, că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul G.H. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris la data exercitării căii de atac.
Prin memoriul depus ulterior la dosarul cauzei, petentul a susţinut, în esenţă, că în raport cu probatoriul administrat în cauză, care relevă cert săvârşirea faptei şi vinovăţia făptuitorului, în mod nelegal s-a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.
În concluzie, petentul a solicitat admiterea recursului şi trimiterea dosarului, primei instanţei, în vederea rejudecării plângerii formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 200 C. proc. pen., s-a stabilit că „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul menţionat, legea procesual-penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea prevăzută de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat, pot duce la constatarea unora din cazurile, reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport cu această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului, se dispune neînceperea acesteia.
În cauză, constându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, în mod întemeiat organul de urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale.
Astfel, cu referire la fapta de denunţare calomnioasă pretins a fi fost comisă în luna ianuarie 1999, termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d), cu referire la art. 121 C. pen., raportat la art. 259 din acelaşi cod, s-a împlinit în ianuarie 2004. Petentul a sesizat organul de urmărire penală, la data de 27 ianuarie 2005, ulterior împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin urmare, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.H. împotriva sentinţei nr. 669 din 28 noiembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4833/2005.
Obligă recurentul menţionat, să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 209/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
