ICCJ. Decizia nr. 209/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 209/2006
Dosar nr. 3261/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 907/P/2004 din 4 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) şi f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de G.B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea prevăzută de art.206 C. pen.
S-a reţinut că petentul A.I. s-a adresat cu plângere, Procurorului general, solicitând cercetarea procurorului G.B., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. şi obligarea făptuitorului, la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de despăgubiri morale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în şedinţa din 13 martie 2004, procurorul de şedinţă s-a adresat acestuia, cu apelativul „inculpat", deşi în dosarul nr. 5111/2003 al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta avea calitatea de petent.
Or, din examinarea înregistrării şedinţei de judecată rezultă că, referindu-se la persoana numitului A.I., în prima parte a dezbaterilor l-a numit „petiţionar", iar apoi „inculpat".
Rezultă, aşadar, cu evidenţă, că la mijloc este o greşeală de exprimare şi nicidecum o adresare cu tentă denigratoare.
Totodată, exprimarea incriminată nu poate constitui conţinutul infracţiunii de calomnie, faptă pentru care petentul a formulat plângerea, întrucât afirmaţia nu se referă la o faptă determinată.
În fine, petentul a formulat plângerea, numai la data de 11 mai 2004, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, petentul A.I. a formulat plângere, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa nr. 616 din 8 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins plângerea, ca nefondată, reţinându-se că rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul A.I. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art.3859 C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că, la data de 9 octombrie 2004, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la o faptă comisă în data de 11 martie 2004, întrunind, în opinia acestuia, elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie.
Prin urmare, cu referire la termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen., în care plângerea poate fi formulată, în mod legal organul de urmărire penală a reţinut cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.
Pe de altă parte, din examinarea transcrierii susţinerilor din şedinţa de judecată din 11 martie 2004 nu rezultă că afirmaţia se referea la o faptă determinată.
Prin urmare, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen., în mod legal organul de urmărire penală a reţinut cazul prevăzut art. 10 lit. d) C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată.
Ca atare, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinţei nr. 616 din 8 noiembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2186/2005.
Obligă recurentul menţionat, să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 210/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
