ICCJ. Decizia nr. 243/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 243/2004
Dosar nr. 182/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a fost sesizată cu soluţionarea cererii prin care petiţionarul V.P. a recuzat pe toţi judecătorii Tribunalului Alba.
Ca urmare a recuzării de către acelaşi petiţionar şi a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Alba Iulia, această instanţă a dispus, prin încheierea din 29 aprilie 2004, înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, pentru soluţionarea cererii de recuzare formulate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 82 din 5 mai 2004, a respins, ca nefondată, cererea prin care petiţionarul V.P. a recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Alba Iulia, cu motivarea că acesta nu a respectat cerinţa înscrisă în art. 52 din C. proc. pen., potrivit căreia era obligat să indice în mod concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător de la acea instanţă, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă că vreunul dintre judecătorii recuzaţi ar fi incompatibil în cauza respectivă.
Împotriva acestei încheieri, petiţionarul a declarat recurs (dosarul nr. 182/2004).
Recursul nu este admisibil.
Prin art. 52 alin. (5) C. proc. pen. s-a prevăzut că „recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Or, din actele dosarului rezultă că petiţionarul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate în întregime, astfel că, neconformându-se cerinţei imperative prevăzute în textul de lege menţionat, a formulat o cerere vădit inadmisibilă.
Pe de altă parte, se mai constată că alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., în care se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării", a fost abrogat, între timp, prin articolul unic al OUG nr. 55/2004.
Aşa fiind şi cum, prin art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., devenit aplicabil în cauză, în urma modificării legislative menţionate, se prevede că „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată", se impune a se considera că, şi sub acest aspect, recursul nu este admisibil.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de petiţionar să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul V.P. împotriva încheierii nr. 82 din 5 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2400/2004.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 244/200/. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
