ICCJ. Decizia nr. 244/200/. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 244
Dosar nr. 200/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 aprilie 2004, petiţionarul M.R.I.M. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Judecătoriei sectorului l Bucureşti, în cauza ce face obiectul dosarului nr. 5985/2004 al acelei judecătorii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 5 mai 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 2442/2004, a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii menţionate, petiţionarul a declarat recurs, acesta fiind înaintat la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a format dosarul penal nr. 1852/2004, pe rol la secţia I penală din cadrul acelei curţi.
La termenul de judecată din 18 iunie 2004, petiţionarul a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înaintată, pentru soluţionarea acestei cereri, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 161 din 23 iunie 2004, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petiţionarul M.R.I.M., dispunând trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea recursului declarat de acest petiţionar împotriva încheierii din 5 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a motivat că, prin felul în care a fost formulată, cererea de recuzare este inaptă de a produce efecte juridice, deoarece în cuprinsul acesteia nu au fost indicate concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al Curţii de Apel Bucureşti, care a fost recuzată în întregime.
Petiţionarul a declarat recurs împotriva acestei încheieri.
Recursul nu este admisibil.
Prin art. 52 alin. (5) C. proc. pen. s-a prevăzut că „recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Or, din actele dosarului rezultă că petiţionarul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare dintre judecătorii instanţei recuzate în întregime, astfel că, neconformându-se cerinţelor prevăzute în textul de lege menţionat, a formulat o cerere vădit inadmisibilă.
Pe de altă parte, se mai constată că alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., în care se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării", a fost abrogat, între timp, prin articolul unic al OUG nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din 1 iulie 2004.
Aşa fiind şi cum prin art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., devenit aplicabil în cauză, în urma modificării legislative menţionate, se prevede că „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată", se impune a se considera că, şi sub acest aspect, recursul, care a fost declarat de petiţionar la data de 22 iulie 2004 (dosar nr. 200/2004) nu este admisibil.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de petiţionar să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.R.I.M. împotriva încheierii nr. 161 din 23 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3581/2004.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 245/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
