ICCJ. Decizia nr. 240/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 240/2004

Dosar nr. 124/2004

Şedinţa publică din 20 septembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2695 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul M.M. (fiul lui N.I. şi G.A., născut la 22 octombrie 1956 în comuna Tuluceşti, judeţul Galaţi, căsătorit, are doi copii, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Galaţi) a fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Prin Decizia penală nr. 648/A din 30 mai 2003, Tribunalul Galaţi a respins apelul declarat de partea civilă S.A.B. SA Galaţi şi, admiţând apelurile declarate de procuror şi inculpat, a condamnat pe inculpat la 9 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. şi a majorat la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de delapidare.

S-a constatat că ambele pedepse sunt graţiate în întregime, condiţionat, potrivit art. 1 din Legea nr. 137/1997.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul şi partea civilă, ambele recursuri fiind respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 1106/R din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.

Împotriva deciziei menţionate, condamnatul M.M. a formulat contestaţie în anulare, această contestaţie fiind respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 44/R din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.

Condamnatul M.M. a declarat recurs, împotriva acestei decizii.

Recursul declarat de condamnat a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 2221 din 23 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia penală, cu motivarea că Decizia vizată nu se încadrează în nici unul din cauzele pentru care legea prevede o atare cale de atac, iar dispoziţia din alineatul final al art. 392 C. proc. pen., potrivit căreia sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului iar Decizia dată în apel este supusă recursului, nu-şi au aplicabilitate în cauză.

Condamnatul a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă decizii.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, aşa cum corect s-a relevat, prin considerentele deciziei pronunţate în recurs, prin art. 392 alin. (4) C. proc. pen., în care sunt reglementate căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor pronunţate asupra contestaţiei în anulare, se prevede că „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului".

Din această prevedere neechivocă a legii rezultă, deci, că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de recurs, prin care a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnat, nu mai era supusă recursului.

Aşa fiind, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, în mod corect, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnat, împotriva deciziei menţionate.

În atare situaţie, cât timp noul recurs declarat de condamnat este exercitat împotriva unei decizii prin care a fost respinsă o cale de atac inadmisibilă, nici acest nou recurs nu poate fi considerat admisibil.

În consecinţă, urmează a se dispune respingerea recursului declarat în cauză, ca inadmisibil, şi a-l obliga pe condamnat să plătească statului cheltuielile judiciare ce s-au efectuat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul M.M., împotriva deciziei nr. 2221 din 23 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă pe condamnat să plătească statului suma de 600.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

 Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 24/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 241/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 240/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI