ICCJ. Decizia nr. 243/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 243/2005
Dosar nr. 188/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1314 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul S.A., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., precum şi la 9 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de precursori, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, precum şi interzicerea timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel.
La data de 2 iunie 2005, inculpatul a formulat cerere de revocare a măsurii arestării preventive, adresând-o instanţei supreme.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 3499 din 3 iunie 2005, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului, la Curtea de Apel Bucureşti, motivând că acestei instanţe, pe rolul căreia se află apelul declarat de inculpatul S.A., îi revine competenţa de a soluţiona, şi cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate.
S-a mai motivat că această soluţie se impune, şi pentru a nu-l lipsi pe inculpat de posibilitatea de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii sale.
Inculpatul sus-menţionat a declarat recurs împotriva acestei încheieri.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, constatând că dosarul în care inculpatul S.A. a declarat apel, se afla în curs de soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus scoaterea de pe rolul său, a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de acest inculpat, trimiţând-o, spre competentă soluţionare, acelei curţi de apel.
Procedând astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a desesizat în cauza privind cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul menţionat.
Or, o hotărâre prin care instanţa penală se desesizează, nu este supusă recursului.
Sub acest aspect, este de observat că prin art. 42 alin. (4) C. proc. pen., se prevede că „hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului".
Aşa fiind, constatându-se că s-a declarat recurs împotriva unei hotărâri ce nu este susceptibilă de a fi atacată pe această cale, urmează ca recursul să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea inculpatului, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii nr. 3499 din 3 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3359/2005.
Obligă pe inculpat, să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 244/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
