ICCJ. Decizia nr. 249/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 249/2005
Dosar nr. 180/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2004, petentul M.T. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângere formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de T.R., director al S.R.I., care i-a fost comunicată, la data de 4 octombrie 2004, cu adresa nr. 21167/2063/2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii, petentul a relevat că, deşi a atacat rezoluţia menţionată la data de 22 octombrie 2004, prin plângere adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu i s-a comunicat nici un răspuns la această plângere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 319 din 19 mai 2005, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva referatului nr. 21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
S-a motivat că, în raport cu cerinţele înscrise în art. 2781 C. proc. pen., plângerea nu este admisibilă, deoarece petentul nu a atacat o rezoluţie sau ordonanţă, la care se referă limitativ acest text de lege, ci a vizat un referat întocmit de secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr. 2167/2063/2004 din 28 septembrie 2004).
Împotriva sentinţei, petentul M.T. a declarat recurs, susţinând în cuprinsul memoriului formulat, că prin plângerea îndreptată împotriva actelor procurorului, a vizat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de T.R., precum şi că a adresat această plângere, pe care a expediat-o prin poştă, Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai susţinut de către petent, că, în ipoteza în care un procuror din cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică a întocmit un astfel de referat, acest referat trebuia aprobat prin rezoluţie de către procurorul şef al secţiei, încât plângerea formulată de el a vizat implicit acea rezoluţie şi se impunea să fie soluţionată ca atare.
În concluzie, petentul a cerut casarea sentinţei şi trimiterea dosarului la secţia penală a instanţei supreme, în vederea rejudecării plângerii sale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în adevăr, actul cu numărul 21167/2063/2004, vizat prin plângere, constă într-un referat întocmit în cadrul secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a constatat, între altele, că afirmaţiile petentului, care era cercetat de procurori pentru săvârşirea a două infracţiuni, se referă, în realitate, la motive de contestaţie împotriva ordinului prin care a fost trecut în rezervă, iar nu la fapte penale comise de directorul S.R.I., prin emiterea acelui ordin.
Pe de altă parte, prin art. 2781 C. proc. pen., este reglementată plângerea în faţa instanţei, numai împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului, de netrimitere în judecată, iar nu şi împotriva altor acte întocmite de procuror, cum este referatul menţionat.
În aceste condiţii, în mod corect s-a apreciat prin sentinţă, că actul vizat prin plângerea formulată de petent, nu este din cele la care se referă art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în temeiul căruia el s-a adresat instanţei.
Aşa fiind, soluţia primei instanţe, de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, este temeinică şi legală.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de petentul M.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinţei nr. 319 din 19 mai 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 25/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
