ICCJ. Decizia nr. 246/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 246/2005
Dosar nr. 204/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2640 din 14 mai 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 255 alin. (1), raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei decizii, condamnatul B.S. a formulat contestaţie în anulare şi, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., a susţinut că procedura de citare, pentru termenul când s-a judecat cauza în recurs, nu a fost îndeplinită faţă de el, potrivit legii, deoarece a fost citat prin afişare la uşa instanţei, în loc să fie citat în străinătate, conform art. 177 alin. (8) C. proc. pen.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu, contestaţia în anulare, constatându-se că această cale de atac a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 388 C. proc. pen., că motivul invocat este din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei s-au invocat dovezi aflate în dosar.
Pentru judecarea pe fond a contestaţiei în anulare s-a fixat termen la 23 februarie 2005, fiind amânată pronunţarea la 9 martie 2005.
Prin Decizia nr. 1650 din 9 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că, la data judecării, inculpatul B.S. nu se mai afla în statul Israel, cu autorităţile căruia fusese iniţiată procedura de extrădare, ci intrase pe teritoriul Africii de Sud, unde nu a putut fi localizat.
S-a relevat că în lipsa unui domiciliu legal stabil, unde să-i poată fi comunicate actele de procedură, în mod corect s-a procedat la afişarea citaţiei, la sediul instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin. (3) C. proc. pen., deoarece inculpatul s-a sustras de la judecată.
Contestatorul B.S. a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 392 alin. (4) C. proc. pen., în care sunt reglementate căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei în anulare, se prevede că „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului".
Cum Decizia împotriva căreia s-a declarat recurs, nu face parte din vreuna dintre cele două categorii de hotărâri la care se referă textul de lege menţionat, deoarece contestaţia în anulare formulată de condamnatul B.S., vizează o decizie pronunţată în recurs, care nu mai este supusă unei atari căi de atac, concluzia ce se impune, este aceea că nici Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare, nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea contestatorului să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.S. împotriva deciziei nr. 1650 din 9 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestator să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 249/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
