ICCJ. Decizia nr. 247/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 247/2005
Dosar nr. 126/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 martie 2004, petenta D.M.D. a depus plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat să fie efectuate cercetări cu privire la N.D., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi cu privire la soţia acestuia, N.B., preşedinte al secţiei a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen.
Petiţionara a susţinut, prin plângerea formulată, că la insistenţele fratelui ei, B.S., care i-a fost profesor în timpul liceului, prim-procurorului N.D., acest procuror şi soţia sa, N.B., ar fi intervenit pe lângă judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care au pronunţat Decizia nr. 2031 din 6 octombrie 2003, a secţiei a IV-a civilă, pentru a se da câştig de cauză mamei petentei, G.G., într-un proces în care s-a solicitat constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare privind un imobil.
Procurorul desemnat să examineze plângerea, prin rezoluţia din 10 mai 2004, dată în dosarul nr. 101/P/2004, al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul P.N.A., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.D., N.B. şi B.S., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000, constatând că din verificările efectuate a rezultat că faptele imputate acestora nu există.
Ulterior, prin rezoluţia din 11 mai 2004, acelaşi procuror a dispus conexarea lucrării penale nr. 1564/715/2004, privind o altă plângere formulată de petenta D.M.D., referitoare la aceleaşi fapte, la dosarul nr. 104/P/2004, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din 10 mai 2004.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta D.M.D. a formulat plângere, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1475/II/2/2004 din 9 august 2004, a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul P.N.A.
Petenta a formulat plângere împotriva acestei rezoluţiei, adresând-o Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 116 din 2 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi-a declinat competenţa de a judeca, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivând că acesteia îi revine competenţa de a soluţiona cauza, deoarece unul dintre magistraţii vizaţi prin plângere, are calitatea de judecător de curte de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 211 din 25 februarie 2005, a respins plângerea, ca tardivă, motivând că petenta, căreia i s-a comunicat rezoluţia, la data de 13 august 2004, a depus plângerea la poştă, abia la 6 septembrie 2004, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, intimatul B.S.
Prin motivele formulate, intimatul B.S. a susţinut, între altele, că nu s-a ţinut seama de faptul că el s-a opus excepţiei privind tardivitatea plângerii, invocată de către procuror şi nici de împrejurarea că în dosarul cauzei nu se aflau suficiente dovezi pentru a se stabili cu exactitate data la care rezoluţia a fost comunicată petentei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., prin care este reglementată procedura plângerii în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, termenul în care se poate face această plângere, este de 20 zile de la data comunicării de către procuror, a modului de rezolvare a plângerii formulate, contra actelor procurorului, la procurorul ierarhic superior acestuia.
Or, aşa cum s-a relevat în cuprinsul sentinţei prin care s-a constatat tardivitatea, petenta D.M.D. a menţionat, în plângerea cu care s-a adresat instanţei, că rezoluţia i s-a comunicat la data de 13 august 2005.
Ca urmare, din moment ce petenta a trecut personal data de 6 septembrie 2004, în plângerea cu care s-a adresat instanţei, această plângere fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 3137 din 7 septembrie 2004, se constată că plângerea respectivă a fost făcută cu depăşirea vădită a termenului de 20 zile, la care se referă art. 2781 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, este de observat că în raport cu calitatea sa procesuală, de persoană împotriva căreia a fost îndreptată plângerea penală formulată de petenta D.M.D., B.S. este parte lipsită de interes legitim în declararea recursului prin care a invocat greşita constatare, prin sentinţă, a tardivităţii plângerii respective.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se impune respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.S. împotriva sentinţei nr. 211 din 25 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe recurent, să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi) cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 25/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
