ICCJ. Decizia nr. 25/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 25/2005
Dosar nr. 196/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 571 din 11 septembrie 1995, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte, acţiunea principală formulată de reclamanta C.M. şi cererea de intervenţie formulată de L.A., în contradictoriu cu Prefectul judeţului Prahova, Consiliul Local al oraşului Buşteni şi SC C. SA Sinaia, dispunând:
- anularea Ordinului nr. 78 din 8 iunie 1994, emis de Prefectul judeţului Prahova;
- obligarea Consiliului Local al oraşului Buşteni să întocmească şi să înainteze Prefectului judeţului Prahova, documentaţia necesară atribuirii în proprietate, către reclamantă şi intervenientă, a terenului în suprafaţă de 2639,13 mp, situat în Buşteni;
- obligarea Prefectului judeţului Prahova să emită reclamantei şi intervenientei, ordinul de atribuire în proprietate, a acestui teren.
Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantei privind daunele materiale şi s-a luat act că reclamanta şi intervenienta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei menţionate, au declarat recurs, pârâţii Prefectul judeţului Prahova şi Consiliul Local al oraşului Buşteni, ambele recursuri fiind respinse, ca tardiv formulate, prin Decizia nr. 1394 din 4 septembrie 1996, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
La data de 6 aprilie 2001, Consiliul Local al oraşului Buşteni a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 571 din 11 septembrie 1995, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, solicitând să se dispună schimbarea în parte a acestei sentinţe, în sensul obligării de a pune în posesie pe intimatele C.M. şi L.A., doar cu suprafaţa de 1.039 mp, din terenul de 2.639,13 mp, situat în oraşul Buşteni.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1416 din 24 octombrie 2001, a admis cererea de revizuire şi a schimbat în parte dispozitivul sentinţei civile nr. 571 din 11 septembrie 1995, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în sensul obligării pârâţilor de a pune în posesie pe reclamante, pe o suprafaţă de teren de 1039 mp, din suprafaţa de 2.639,13 mp teren, situat în Buşteni, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei revizuite.
Reclamanta C.M. şi intervenienta L.A. au declarat recurs împotriva acestei sentinţe, formându-se dosarul nr. 4373/2001, al Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Prin încheierea din 30 martie 2004, pronunţată în dosarul menţionat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, întemeindu-se pe prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea irevocabilă a pricinii ce formează obiectul acţiunii, finalizată prin sentinţa nr. 742 din 29 septembrie 2003, a Judecătoriei Sinaia.
S-a motivat că suspendarea judecăţii se impune, deoarece dezlegarea pricinii depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului ce formează obiectul cauzei în care s-a pronunţat sentinţa menţionată, care se află în etapa judecării în recurs la Curtea de Apel Târgu Mureş, unde a fost strămutat procesul, de la Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei încheieri, C.M. şi L.A. au declarat recurs, invocând motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut, în acest sens, că încheierea atacată este lipsită de temei legal, deoarece procesul de a cărui soluţionare s-a considerat că ar fi condiţionată rezolvarea cauzei, pentru care s-a suspendat judecata, se referă la acţiunea prin care C.M. şi L.A. au solicitat anularea unui nou proces-verbal de punere în posesie şi a unui nou titlu de proprietate, emis pentru o suprafaţă mai mică de teren, ca urmare a documentaţiei întocmite de Consiliul Local al oraşului Buşteni.
S-a relevat că, în raport cu natura cauzei, trebuia soluţionată mai întâi calea extraordinară de atac a revizuirii, de care depinde rezolvarea celorlalte dosare dintre părţi, inclusiv a dosarului nr. 1321/2003 al Judecătoriei Sinaia, pe care s-a întemeiat măsura suspendării judecăţii.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului şi să se dispună continuarea judecăţii recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1416 din 24 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea sentinţei civile nr. 742 din 29 septembrie 2003, a Judecătoriei Sinaia şi deciziei civile nr. 239 din 25 octombrie 2004, a Tribunalului Mureş, prin care au fost admise apelurile formulate de reclamantele L.A. şi C.M. şi, anulându-se sentinţa, s-a fixat termen pentru evocarea fondului, rezultă că obiectul cauzei respective îl constituie aceeaşi suprafaţă de teren ce priveşte litigiul aflat în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Aşa fiind şi cum prin art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se prevede că „instanţa poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", se constată că prin încheierea atacată s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor acestui text de lege, neputându-se pretinde că litigiul ce priveşte contestarea de către reclamante, a procesului-verbal de punere în posesie şi a noului titlu de proprietate, emise pentru o suprafaţă diferită, dar din acelaşi teren, nu ar avea legătură cu obiectul litigiului în care s-a dispus suspendarea judecăţii.
În consecinţă, rezultând că încheierea, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii procesului, a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.M. şi L.A. împotriva încheierii din 30 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 4373/2001.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 28/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
