ICCJ. Decizia nr. 252/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 252/2004
Dosar nr. 129/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 8 octombrie 2002, la Curtea de Apel Timişoara, A.N. şi D.I. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2152 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
În motivarea cererii, invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că există contrarietate între deciziile civile nr. 2152 din 17 septembrie 2002 şi nr. 2493 din 1 octombrie 2001 ale Curţii de Apel Timişoara, pronunţate în aceeaşi pricină.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 2633 din 30 octombrie 2002, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.
Prin Decizia nr. 2343 din 23 martie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A.N. şi D.I., cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la tripla identitate, de părţi, obiect şi persoană, deoarece nu există identitate de obiect şi de părţi în cele două hotărâri considerate contrarii de către revizuenţi.
Împotriva acestei decizii, irevocabile, revizuenţii A.N. şi D.I. au declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Or, Decizia civilă nr. 2152 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă (dosarul nr. 5119/2002 al acelei curţi) nu mai era supusă nici unei căi de atac.
Pe de altă parte, este de reţinut că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da o altă semnificaţie decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, s-a înlăturat calea de atac a apelului în eventualitatea în care hotărârea supusă revizuirii era susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.
Ca urmare, prin alin. (2) al art. 328 C. proc. civ. nu se derogă de la regula stabilită prin primul alineat al acestui articol, în care se pretinde că, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiţia ca însăşi hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existenţă proprie, nu poate fi susceptibilă de alte grade de jurisdicţie decât de acelea la care este supusă cererea principală.
Aşa fiind, se impune a se constata că nici Decizia nr. 2343 din 23 martie 2004, prin care secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulate în cauză, nu este supusă recursului cât timp Decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu este atacabilă cu o asemenea cale.
În consecinţă, rezultând că recursul declarat de revizuenţii A.N. şi D.I., împotriva deciziei menţionate, nu este admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii A.N. şi D.I. împotriva deciziei nr. 2343 din 23 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 253/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
