ICCJ. Decizia nr. 253/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 253/2004
Dosar nr. 130/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 17 iulie 2002, la Curtea de Apel Bucureşti, C.N. C.S.M.R., invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1994 din 7 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că Decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor 14 hotărâri, prin care Curtea de Apel Bucureşti, evocând fondul, a dispus respingerea acţiunilor introduse de Primăria municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 5 Bucureşti, menţinând ordinele de repartiţie emise revizuentei. S-a relevat că, prin Decizia civilă nr. 1994 din 7 iunie 2000, a cărei revizuire s-a cerut, secţia a III- a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a pronunţat o soluţie contrară acelor decizii, constând în aceea că, admiţând acţiunea formulată de Primăria municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 5 Bucureşti, a constatat nulitatea ordinului de repartiţie, precum şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat pe baza acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV –a civilă, prin Decizia civilă nr. 2390 din 5 noiembrie 2002, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii Supreme de Justiţie.
Prin Decizia nr. 1362 din 18 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de C.N. C.S.M.R. împotriva deciziei civile nr. 1994 din 7 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, cu motivarea că revizuenta a depus cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termen care, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, se socoteşte de la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs după evocarea fondului.
Împotriva acestei decizii, prin care cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă, C.N.M. (fosta C.N. C.S.M.R.) a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Or, Decizia civilă nr. 1994 din 7 iunie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă (dosarul nr. 2040/2000 al acelei curţi), nu mai era supusă nici unei căi de atac.
Pe de altă parte, mai este de observat că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia, „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da o altă semnificaţie decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, a fost înlăturată calea de atac a apelului pentru cazul când hotărârea revizuită ar fi fost susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.
Ca urmare, prin alin. (2) al art. 328 C. proc. civ. nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se pretinde că, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiţia ca însăşi hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existenţă proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie decât acelea la care este supusă cererea principală.
Aşa fiind, se impune a se constata că nici Decizia nr. 1362 din 18 februarie 2004, prin care secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulate în cauză, nu este supusă recursului, cât timp Decizia a cărei revizuire s-a solicitat nu este atacabilă pe o asemenea cale.
În consecinţă, rezultând că recursul declarat de revizuenta C.N.M., împotriva deciziei menţionate, nu este admisibil, urmează a se dispune respingerea acestuia ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta C.N.M. împotriva deciziei nr. 1362 din 18 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 254/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
