CSJ. Decizia nr. 254/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 254
Dosar nr. 53/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 iulie 2001, societatea agricolă B. devenită S., cu sediul în satul Arcuş (comuna Valea Crişului, judeţul Covasna) a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cerând obligarea acestuia să-i plătească suma de 274.475.000 lei reprezentând 50% din preţul de 549.950.000 lei, achitat firmei S. S.R.L. Braşov pentru cantitatea de 109.790 kg cartofi de sămânţă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că se încadrează în categoria beneficiarilor de plăţi compensatorii pentru cartofii de sămânţă cumpăraţi în vederea cultivării unor terenuri. S-a susţinut că refuzul pârâtului de a efectua plata compensatorie solicitată, pe motiv că materialul semincer a fost achiziţionat înainte de intrarea în vigoare a HG nr. 297 din 8 martie 2001, nu se justifică.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 175/F din 18 septembrie 2001, a respins acţiunea cu motivarea că, din moment ce reclamanta a achiziţionat cartofii de sămânţă anterior datei de 19 martie 2001, când a fost publicată în Monitorul Oficial HG nr. 297/2001, nu poate beneficia de compensarea acordată prin acel act normativ deoarece aceasta ar echivala cu aplicarea lui retroactivă, ceea ce ar fi inadmisibil.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că HG nr. 297/2001 prevede doar termenul final până la care trebuie făcută achiziţia, fără să interzică, însă, cumpărarea cartofilor de sămânţă anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1954 din 28 mai 2002, a admis recursul şi, casând sentinţa, a admis acţiunea în sensul obligării pârâtului să achite reclamantei 274.475.000 lei cu titlu de plată compensatorie a 50% din suma achitată pentru achiziţionarea cantităţii de 109.790 kg de cartofi de sămânţă.
S-a motivat că, în raport cu finalitatea urmărită prin HG nr. 297/2001, nu are relevanţă dacă achiziţionarea cartofilor de sămânţă a avut loc înainte sau după intrarea în vigoare a acestui act normativ, esenţial fiind doar dacă acea cantitate de cartofi a fost folosită în campania agricolă din primăvara anului 2001.
S-a relevat, în continuarea argumentării soluţiei, că din moment ce nu s-a contestat folosirea cartofilor de sămânţă în scopul pentru care s-au acordat sumele compensatorii, trebuia să se considere că raţiunea actului normativ în discuţie a fost pe deplin satisfăcută de reclamantă prin însămânţarea cu cartofii respectivi a unor suprafeţe de teren în cadrul campaniei agricole din primăvara anului 2001.
S-a mai subliniat că, dacă s-ar decide în sens contrariu, ar însemna să se facă aplicarea principiului de drept al neretroactivităţii legii într-o situaţie în care nu este incident şi, mai mult, să se asigure funcţionarea unei norme împotriva însăşi raţiunii care a justificat adoptarea ei şi să-i dea valoare negativă în loc de valoare pozitivă.
Împotriva acestei din urmă decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare.
Invocându-se dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., s-a susţinut că Decizia menţionată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, s-a relevat că, prin soluţia pronunţată, instanţa de recurs a încălcat principiul neretroactivităţii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi în art. 1 C. civ.
S-a învederat că, din moment ce prin HG nr. 297/2001, nu s-a reglementat în mod expres că prevederile acesteia sunt aplicabile şi în cazul materialului săditor achiziţionat anterior datei de 19 martie 2001, când acea hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial, reclamanta nu putea beneficia de compensaţia, acordată de respectivul act normativ, pentru cantitatea de 109.790 kg cartofi de sămânţă pe care o achiziţionase în perioada 8 - 17 martie 2001.
Conchizându-se, s-a subliniat că instanţa de recurs a făcut o greşită aplicare a prevederilor HG nr. 297/2001, încălcând astfel principiul neretroactivităţii legii înscris în art. 1 C. civ.
În concluzie, s-a cerut casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei.
Recursul în anulare nu este fondat.
Este adevărat că, în concordanţă cu principiul neretroactivităţii instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în art. 1 C. civ. se prevede că „legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă”.
În speţă, însă, prin modul concret în care a făcut aplicarea prevederilor HG nr. 297/2001, instanţa de recurs nu a încălcat dispoziţia art. 1 C. civ. referitoare la neretroactivitatea legii.
În această privinţă, este de observat că atât din titlul HG nr. 297/2001, cât şi din cuprinsul art. 1 al acestei hotărâri, rezultă că reducerea preţului de cumpărare al seminţelor certificate din producţia internă şi, respectiv, compensarea în cazul cumpărătorilor care au făcut dovada că au achiziţionat seminţele la preţ integral de la agenţii economici autorizaţi se referă la materialul săditor folosit la însămânţări în campania agricolă din primăvara anului 2001.
Mai este de subliniat că prin reglementările de la art. 3 din hotărâre, corelate cu dispoziţiile referitoare la termenele maxime de achiziţie stabilite în cuprinsul anexei nr. 2, s-a prevăzut că puteau fi cumpărate seminţe certificate de cartof cu preţ redus până la data de 15 aprilie 2001.
Cum prin hotărârea arătată nu s-a prevăzut şi termenul de la care cumpărătorii de seminţe certificate deveneau beneficiari ai reducerii şi, respectiv, ai compensării de preţ, se impune ca acest termen să fie determinat, în fiecare caz concret, în raport cu prevederea de ansamblu ca achiziţionarea seminţelor certificate să fi fost făcută în vederea campaniei agricole din primăvara anului 2001.
A considera altfel, ar însemna să se înlăture de la beneficiul instituit de HG nr. 297/2001 tocmai societăţile şi producătorii agricoli care au acţionat cu diligenţă pentru a-şi procura, în perioada optimă, materialul necesar însămânţărilor în campania agricolă din primăvara anului 2001, ceea ce ar contraveni însăşi finalităţii urmărite prin adoptarea acelui act normativ.
În fine, se impune a se avea în vedere că, în raport cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prin care se precizează că „la actul normativ cu caracter temporar se va prevedea şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale”, HG nr. 297/2001 are aplicabilitate pe întreaga perioadă a campaniei agricole din primăvara anului 2001, evident, cu respectarea termenelor limită de procurare a seminţelor prevăzute în anexa nr. 2.
Or, aşa cum s-a mai subliniat, societatea agricolă reclamantă a achiziţionat întreaga cantitate de cartofi, destinată însămânţărilor, în perioada 8 – 17 martie 2001, care este vădit anterioară termenului limită 15 aprilie 2001, prevăzut în anexa nr. 2 la hotărârea menţionată, încât nu erau temeiuri care să justifice refuzarea compensării solicitate.
În consecinţă, rezultând că prin Decizia instanţei de recurs nu s-a făcut o greşită aplicare a HG nr. 297/2001, urmează ca recursul în anulare să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1954 din 28 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 253/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 255/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
