CSJ. Decizia nr. 253/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 253
Dosar nr. 52/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2001, S.C. C.R.W. S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cerând obligarea acestuia să-i achite subvenţia în valoare de 242.305.000 lei, prevăzută de HG nr. 297/2001, pe care pârâtul a refuzat să o acorde.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta, deţinând terenuri agricole în judeţul Mehedinţi, le-a plantat cu butaşi viţă de vie cumpăraţi de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viticolă Drăgăşani, în baza contractului nr. 5 din 8 martie 2000. S-a relevat că butaşii de viţă de vie au fost trimişi reclamantei cu avizul de însoţire nr. 2230261 din 30 martie 2001, ultima tranşă din preţul lor fiind achitată cu factura nr. 4284593 din 9 februarie 2001.
Ca urmare a achiziţionării acestor butaşi, pentru efectuarea de plantaţii de viţă de vie în campania agricolă din primăvara anului 2001, reclamanta a cerut să i se acorde subvenţia prevăzută în HG nr. 297/2001, însă pârâtul a refuzat să o plătească şi a respins plângerea ce i s-a adresat, motivând că încheierea contractului şi efectuarea plăţii au avut loc înainte de data de 19 martie 2001, când a intrat în vigoare hotărârea menţionată.
Reclamanta a apreciat că refuzul de a i se acorda subvenţia este nelegal deoarece în actul normativ vizat nu este specificată o anumită dată a efectuării lucrărilor agricole, ci se face referire la întreaga campanie agricolă din primăvara anului 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 953 din 28 iunie 2001, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu poate beneficia de compensarea acordată prin HG nr. 297/2001 deoarece aceasta nu se referă şi la achiziţiile efectuate anterior datei de 19 martie 2001, când hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat recurs, susţinând că HG nr. 297/2001 se referă la campania agricolă din primăvara anului 2001, fără a specifica data începerii acesteia, astfel că nu se poate considera că aceasta ar fi aplicabilă numai de la 19 martie 2001, când a fost publicată în Monitorul Oficial. S-a mai relevat că, oricum, prevederile hotărârii menţionate sunt aplicabile deoarece reclamanta a utilizat materialul săditor după data de 30 martie 2001, când i-a fost livrat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1452 din 16 aprilie 2002, a admis recursul şi, casând sentinţa, a admis acţiunea în sensul obligării Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor să plătească reclamantei subvenţia prevăzută de HG nr. 297/2001, în sumă de 242.305.000 lei.
S-a motivat că reclamanta îndeplineşte condiţiile cerute de HG nr. 297/2001, deoarece din titlul şi cuprinsul acestei hotărâri rezultă că subvenţia se acordă pentru achiziţionarea seminţelor folosite în campania agricolă din primăvara anului 2001.
S-a subliniat că refuzul pârâtului de a acorda subvenţia pe motiv că plata butaşilor a fost efectuată anterior datei publicării actului normativ menţionat în Monitorul Oficial nu se justifică întrucât, pe lângă că reclamanta a intrat în posesia butaşilor de viţă de vie ulterior datei de 19 martie 2001, când HG nr. 297/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial, esenţial pentru acordarea subvenţiei este faptul că butaşii respectivi au fost folosiţi în campania agricolă din primăvara anului 2001, care a debutat anterior datei de 19 martie 2001.
Împotriva acestei decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Susţinându-se că Decizia menţionată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, s-a învederat că, din moment ce prin HG nr. 297/2001 nu s-a reglementat în mod expres că prevederile referitoare la compensare ar fi aplicabile şi în cazul materialului săditor achiziţionat anterior datei de 19 martie 2001, când această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial, reclamanta nu poate beneficia de subvenţia solicitată pentru că ar însemna ca respectivului act normativ să i se dea caracter retroactiv, ceea ce ar fi inadmisibil în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 1 C. civ.
În concluzie, s-a cerut casarea deciziei pronunţate în recurs şi menţinerea sentinţei.
Recursul în anulare nu este fondat.
Este adevărat că, în concordanţă cu principiul neretroactivităţii instituit în art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin art. 1 C. civ. se prevede că „legea dispune numai pentru viitor”, precum şi că „ea nu are putere retroactivă”.
În speţă, însă, instanţa de recurs, prin modul concret în care a făcut aplicarea prevederilor HG nr. 297/2001, nu a încălcat dispoziţiile art. 1 C. civ. referitoare la neretroactivitatea legii.
Astfel, atât din titlul, cât şi din cuprinsul HG nr. 297/2001, rezultă că reducerea preţului de cumpărare al seminţelor certificate din producţia internă şi, respectiv, compensarea în cazul cumpărătorilor care fac dovada că au achiziţionat seminţele la preţ integral de la agenţii economici autorizaţi se referă la materialul săditor folosit la însămânţări în campania agricolă din primăvara anului 2001.
Este de observat că, potrivit prevederilor art. 3 din hotărâre, cu referire la pct. 24 din anexa nr. 2, butaşii de viţă de vie puteau fi achiziţionaţi cu preţ redus până la data de 20 aprilie 2001, condiţie care a fost neîndoielnic respectată de către reclamantă.
Prin hotărâre, însă, nu s-a prevăzut şi termenul de la care cumpărătorii de seminţe certificate deveneau beneficiari ai reducerii şi, respectiv, ai compensării de preţ, ceea ce impune determinarea acestui termen, în fiecare caz concret, în raport cu prevederea de ansamblu ca achiziţionarea seminţelor certificate, respectiv, a materialului săditor, să fi fost făcută în mod efectiv în vederea campaniei agricole din primăvara anului 2001.
A considera altfel, ar însemna să se înlăture de la beneficiul instituit prin HG nr. 297/2001 tocmai societăţile şi producătorii agricoli care au acţionat cu diligenţă pentru a-şi procura în perioada optimă materialul necesar însămânţărilor, respectiv, plantaţiilor viticole în campania agricolă din primăvara anului 2001, ceea ce ar contraveni însăşi finalităţii urmărite prin adoptarea acelui act normativ.
În fine, se impune ca şi în raport cu dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „la actul normativ cu caracter temporar se va prevedea şi perioada de aplicare sau data încetării aplicării sale”, să se reţină că hotărârea menţionată are aplicabilitate pentru întreaga perioadă a campaniei agricole din primăvara anului 2001, evident cu respectarea termenelor limită de procurare a materialului săditor prevăzute în anexa nr. 2.
Or, aşa cum s-a subliniat, societatea comercială reclamantă a achiziţionat întreaga cantitate de butaşi de viţă de vie în vederea înfiinţării de plantaţii în campania agricolă din primăvara anului 2001, preluând în acest scop butaşii respectivi la data de 30 martie 2001, deci anterior termenului limită de 20 aprilie 2001, prevăzut la pct. 24 din anexa nr. 2 la hotărâre, încât nu au existat temeiuri care să justifice refuzul compensării solicitate.
De altfel, în raport cu specificul înfiinţării unei plantaţii de viţă de vie, nici nu ar fi de conceput contractarea, pregătirea portaltoilor butaşi viţă de vie şi livrarea acestora într-un interval de timp atât de scurt, cum este cel cuprins între data de 19 martie 2001, când HG nr. 297/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial, şi aceea de 20 aprilie 2001, până la care puteau fi cumpăraţi butaşii.
În consecinţă, rezultând că prin Decizia instanţei de recurs nu s-a făcut o greşită aplicare a HG nr. 297/2001, urmează ca recursul în anulare să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1452 din 16 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 252/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 254/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
