ICCJ. Decizia nr. 265/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 265/2004
Dosar nr. 184/2004
Şedinţa din Camera de consiliu de la 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 iulie 2004, în dosarul nr. 4544/2004, prin apărător, inculpatul S.D. a declarat că recuză toţi magistraţii Curţii de Apel Suceava, invocând lipsa de obiectivitate a acestora.
Prin încheierea nr. 179 din 7 iulie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul S.D., reţinând că acesta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.D. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale, Titlul II, cap. III, secţiunile I şi II din C. proc. pen. rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac de exercitarea acestora, potrivit legii procesuale, care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile de a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs, declarat împotriva unei încheieri, prin care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, o cerere privind recuzarea tuturor magistraţilor Curţii de Apel Suceava.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie expres prevăzută de lege.
În cauză, urmare abrogării alin. (7) art. 52 C. proc. pen., prin OUG nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că legea procesuală penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie, generate de dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală, privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile art. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesuală penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul S.D., ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petentul va fi obligat, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.D., împotriva încheierii nr. 179 din 2 iulie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3845/2004.
Obligă recurentul S.D. să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 264/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 267/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
---|