ICCJ. Decizia nr. 270/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 270/2005
Dosar nr. 197/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 52 din 6 mai 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa-Năsăud a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de C.E. împotriva deciziei de imputare nr. 165 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, pentru suma de 5.661.347 lei.
S-a reţinut că în raport cu constatările făcute prin raportul din 31 mai 2002, întocmit de Direcţia de Control Financiar Ulterior Bistriţa Năsăud, salariul asistentei medicale C.E. a fost majorat nelegal cu 10%, începând de la data de 1 iunie 2001.
S-a motivat că prin dispoziţia nr. 85 din 28 iunie, emisă în baza prevederilor OUG nr. 42/2001, au fost mărite salariile personalului Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, acordându-se, fără temei legal, un plus de 10% peste majorarea cuvenită. S-a învederat că nu se poate considera că aceşti 10% acordaţi în plus, cu depăşirea prevederilor legale, ar reprezenta o completare a salariului de bază în conformitate cu OUG nr. 24/2000 şi fişele de evaluare, deoarece acele prevederi se referă numai la anul 2000, iar salariile de încadrare ale personalului se situau între limitele prevăzute de anexele la ordonanţă şi erau conforme cu statele de funcţii aprobate de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Bistriţa-Năsăud.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 448 din 2 iulie 2003, a admis recursul jurisdicţional declarat de C.E. şi a modificat sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei de imputare nr. 165 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud.
Prin considerentele acestei decizii s-a relevat că majorarea de 10%, acordată în anul 2001, nu constituie prejudiciu cauzat spitalului menţionat, ci un drept salarial ce trebuia acordat în mod legal, în anul 2000, iar procentele de majorare conform OUG nr. 42/2001 trebuiau aplicate la salariul de încadrare stabilit în concordanţă cu OUG nr. 24/2000, de care asistentele medicale trebuiau să beneficieze încă din anul 2000.
Împotriva acestei decizii, Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat recurs.
Recursul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 7785 din 22 octombrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, considerându-se că nu există motive care să justifice casarea sau modificarea deciziei atacate.
Prin considerentele acestei decizii s-a relevat că din interpretarea sistematică a celor două ordonanţe de urgenţă, în succesiunea lor, se impune concluzia că, pentru aplicarea corectă a majorărilor salariale din anul 2001, era necesar să fie asigurat mai întâi un salariu de bază corespunzător prevederilor OUG nr. 24/2000.
S-a subliniat că procentul de 10%, de care au beneficiat asistentele medicale ale Spitalului Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, inclusiv contestatoarea C.E., reprezintă în mod cert un drept salarial cuvenit şi că s-a procedat în mod corect, la acordarea acestuia, deoarece în anul 2000, la spitalul respectiv, stabilirea salariului de încadrare nu s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile OUG nr. 24/2000.
Ca urmare, s-a conchis că suma de 5.661.347 lei nu constituie prejudiciu pentru acest spital, iar Decizia de imputare nr. 165 din 31 mai 2002 este nelegală.
Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a declarat recurs şi împotriva acestei ultime decizii.
Prin Decizia nr. 83 din 14 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători, a respins recursul, ca inadmisibil, cu motivarea că Decizia vizată, fiind pronunţată în recurs, nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri susceptibile de a fi atacate, pe această cale, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă decizii.
Invocându-se cazul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a susţinut că, prin Decizia a cărei revizuire se cere, s-a adoptat o soluţie potrivnică celor pronunţate prin deciziile nr. 207 din 22 ianuarie 2003, nr. 450 din 4 februarie 2003, nr. 1856 din 15 mai 2003 şi nr. 2094 din 29 mai 2003 ale Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 372 din 3 iunie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, prin deciziile civile nr. 1020/R din 19 octombrie 2004 şi nr. 1097/R din 26 octombrie 2004, ale Curţii de Apel Cluj, precum şi prin sentinţa civilă nr. 371/F din 8 decembrie 2004, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, prin art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Prin alin. (2) de la pct. 7 al articolului menţionat este prevăzută ipoteza când se susţine, ca în speţă, că hotărârile potrivnice au fost date de instanţe de recurs, stabilindu-se ca, în cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire să se judece de această instanţă.
Din dispoziţiile arătate rezultă, deci, că posibilitatea invocării cazului de revizuire reglementat în cuprinsul celor două alineate ale art. 327 pct. 7 C. proc. civ., este condiţionată de existenţa hotărârilor definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală.
Or, pe lângă că, prin nici una din cele 4 decizii ale instanţei supreme, la care s-a făcut referire de revizuent, nu s-a rezolvat fondul litigiului, ci s-a stabilit doar competenţa de soluţionare, atât aceste decizii, cât şi celelalte 4 hotărâri invocate prin cerere nu privesc aceeaşi pricină, aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală.
Aşa fiind, se constată că această cerere nu întruneşte tripla cerinţă de care este condiţionată existenţa cazului de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care a fost invocat în cauză.
În consecinţă, urmează a se dispune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud împotriva deciziei nr. 83 din 14 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 269/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 271/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
