ICCJ. Decizia nr. 276/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 276/2005
Dosar nr. 227/2005
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În perioada 23 decembrie 2002 - 9 martie 2004, petentul D.A. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, mai multe plângeri penale, privind pe judecătorii de la Judecătoria Cluj-Napoca şi Tribunalul Cluj, care au soluţionat în fond şi căi de atac, cererea sa de stabilire a paternităţii.
Prin rezoluţia nr. 20/P/2004 din 11 mai 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.E., B.C., N.S., C.A., V.M.C. şi P.E., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247 şi 289 C. pen.
Ulterior acestei rezoluţii, petentul menţionat a formulat o nouă plângere, în care sunt menţionaţi numai judecătorii C.A. şi V.M.C.
Primind plângerea, procurorul M.T.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a comunicat petentului, că aspectele reclamate prin petiţia din 24 mai 2004, au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 20/P/2004, soluţionat la data de 11 mai 204, împrejurare în raport cu care nu se mai pot face noi cercetări, cu privire la aceleaşi fapte.
Urmare a acestei comunicări, petentul a formulat plângere împotriva procurorului menţionat şi a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, susţinând că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 814/P/2004 din 14 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de magistraţii N.I., întrucât fapta nu există şi M.S., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective.
S-a reţinut că plângerea formulată de petentul D.A. este neîntemeiată, din următoarele considerente:
1. - Magistratul N.I. nu a redactat şi nu a semnat comunicarea nr. 1209/VIII/1/2004 din 8 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, aşa încât nu se poate reţine existenţa vreunei fapte în ceea ce îl priveşte pe acesta.
2. - Magistratul M.T.S. s-a pronunţat în dosarul nr. 20/P/2004, prin rezoluţia din 11 mai 2004, în limitele plângerii formulate de persoana vătămată D.A., împotriva judecătorilor C.A. şi V.M.C.
La dispunerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, procurorul menţionat a avut în vedere întreaga situaţie de fapt referitoare la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către magistraţii C.A. şi V.M.C.
Drept urmare, în mod corect. noua sesizare formulată de D.A., la data de 24 mai 2004, după emiterea soluţiei în dosarul nr. 20/P/2004 şi care viza acelaşi cadru procesual, nu a constituit obiectul unei noi cauze penale, ci a fost arhivată, aspecte ce au fost aduse la cunoştinţă, petentului menţionat.
În consecinţă, emiterea comunicării incriminate nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către procurorul M.T.S.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere.
Prin rezoluţia nr. 4779/84/N/2005 din 6 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în sensul arătat, procurorul ierarhic superior a constatat că în mod greşit, petentul a susţinut că rezoluţia din 11 mai 2004 priveşte numai pe judecătorul C.A., nu şi pe judecătorul P.E.
Pe de altă parte, criticile petentului, privind neefectuarea unei noi cercetări, cu privire la aceleaşi fapte şi persoane, nu sunt susţinute de legea procesual-penală.
În fine, s-a reţinut că petentul a abuzat de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., faţă de faptul că acest text priveşte soluţionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, iar dacă nemulţumirea persistă, sunt incidente dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul D.A. a formulat plângere, întemeiată pe art. 278 alin. (2) C. proc. pen.
Plângerea nu a fost motivată.
Petentul nu s-a prezentat în instanţă, pentru motivarea şi susţinerea plângerii, la termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Prin sentinţa nr. 414 din 15 iulie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea, ca nefondată.
S-a reţinut că petentul a formulat plângerea, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., vizând neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Or situaţia afirmată de petent nu corespunde adevărului.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul D.A. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. sau critici cu privire la sentinţa atacată.
Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
Potrivit art. 278 alin. (2) C. proc. pen., „În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale Procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior".
Petentul a formulat plângere, întemeiată pe dispoziţia legală menţionată.
Drept urmare, plângerea viza neexaminarea, de către procurorul ierarhic superior, a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale atacată în condiţiile art. 275 C. proc. pen.
Or, examinând cauza sub aspectul vizat de petent prin formularea plângerii menţionate, prima instanţă a constatat că procurorul ierarhic superior, potrivit competenţei sale, a examinat rezoluţia atacată, a constatat că aceasta este legală şi temeinică şi a motivat exhaustiv şi convingător, soluţia de respingere a plângerii şi menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Aşadar, nestabilind altă situaţie de fapt în baza probatoriului administrat, respingând plângerea formulată de petent, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Nici în această etapă procesuală nu se constată altă stare de fapt, decât cea corect reţinută de prima instanţă.
Drept urmare, nu se constată motive de nelegalitate care să justifice admiterea căii de atac exercitate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinţei nr. 414 din 15 iulie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2539/2005.
Obligă petentul D.A., să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 277/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
