ICCJ. Decizia nr. 279/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 279/2004
Dosar nr. 178 /2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 17 iulie 2003, Tribunalul Călăraşi a condamnat, între alţii, pe inculpatul V.G.V. (fiul lui V. şi al M., născut, la data de 4 septembrie 1983, în Călăraşi) la 1 an închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76, toate C. pen.
S-a reţinut că, la data de 30 martie 2003, inculpatul V.G.V. a ajutat alte două persoane (condamnate în cauză) să suprime viaţa părţii vătămate C.C. căreia, prin lovire cu corpuri contondente şi tăietoare, i-au provocat leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 484/A din 29 august 2003, a admis apelul declarat de procuror şi, printre altele, l-a condamnat pe inculpatul V.G.V. la 1 an închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 4459 din 14 octombrie 2003, între altele, a luat act de retragerea de către inculpatul V.G.V. a recursului declarat împotriva acestei din urmă hotărâri.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea legii, cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., instanţele aplicând inculpatului V.G.V. o pedeapsă cu închisoare în alte limite decât cele prevăzute de lege, sub limita minimă specială, de 2 ani şi 6 luni închisoare, prevăzută de textul incriminator.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferenţiat, în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu persoana făptuitorului.
Din dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) rezultă că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiaşi cod, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Rezultă aşadar, în condiţiile aplicării concomitente a criteriilor generale de individualizare prevăzute în textul menţionat, că individualizarea judiciară a pedepselor este subordonată individualizării legale, cu referire la limitele speciale ale sancţiunilor pentru fiecare infracţiune incriminată, pe care trebuie să o respecte.
Inculpatul V.G.V. a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat, rămasă în faza tentativei, la care a participat în calitate de complice.
Conform art. 175 alin. (1) C. pen., omorul calificat se pedepseşte cu închisoare de la 15 ani la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 175 alin. (2) C. pen., tentativa la infracţiunea de omor calificat se pedepseşte.
În raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat sunt cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare.
În operaţiunea de încadrare juridică a faptei comise, instanţa a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, ceea ce are ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, potrivit distincţiilor prevăzute în art. 76 C. pen.
Însă, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, al infracţiunilor contra păcii şi omenirii, al infracţiunilor de omor, al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
Ca atare, potrivit textelor legale menţionate, pedeapsa aplicată inculpatului V.G.V. putea fi redusă cel mult până la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Prin urmare, stabilind ca inculpatul menţionat a fost condamnat să execute o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fapta comisă, instanţele au aplicat o pedeapsă „în alte limite decât cele prevăzute de lege", hotărârile pronunţate fiind supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza II C. proc. pen., corespunzător motivului prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II din acelaşi cod, invocat de procurorul general prin recursul în anulare.
În consecinţă, conform art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului V.G.V.
Rejudecând cauza, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 20, cu referire la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, de la 1 an închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, apreciată ca fiind corespunzătoare dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în măsură a realiza scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzute de art. 52 din acelaşi cod.
Drept urmare, Curtea va dispune anularea mandatului şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Din pedeapsa aplicată se va deduce perioada executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 77 din 17 iulie 2003 a Tribunalului Călăraşi, deciziei penale nr. 484/A din 29 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti şi deciziei nr. 4459 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpatul V.G.V.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului menţionat.
Majorează, de la 1 an închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului V.G.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 – 76 C. pen.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Deduce din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare perioada executată de la 20 mai 2003 până la 16 februarie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului V.G.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 28/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
