ICCJ. Decizia nr. 282/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 282/2004
Dosar nr. 34/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra cererilor de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 507 din 8 mai 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei B.M., în contradictoriu cu pârâtul municipiul Bucureşti, privind constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie, autentificat sub nr. 8056 din 2 decembrie 1965 al notariatului de Stat, al fostului raion L.N.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanţe, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat, prin Decizia nr. 435 din 11 octombrie 2001.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 2553 din 25 iunie 2002, a admis recursul declarat de reclamanta B.M., împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat Decizia atacată, a admis apelul declarat de aceeaşi parte, împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta menţionată, a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie şi a obligat pe pârât să lase acesteia, în deplină proprietate şi liniştită posesie, apartamentul nr. 1 situat în Bucureşti, sectorul 5.
Împotriva hotărârii instanţei de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 610 din 8 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători a respins recursul în anulare, ca nefondat.
Pe cale de consecinţă, cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de T.M. şi T.Z., a fost respinsă, ca nefondată (din dosar nr. 31/2003).
Împotriva deciziei nr. 610 din 8 decembrie 2003, pârâtul municipiul Bucureşti a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cu referire la nepronunţarea asupra cererii de intervenţie.
Totodată, invocând acelaşi motiv, împotriva deciziei menţionate, au formulat cerere de revizuire intervenienţii T.M. şi T.Z.
Atât revizuientul-pârât, cât şi revizuienţii-intervenienţi au formulat şi cereri de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, invocând fundamentarea motivelor de revizuire, pe împrejurări ce ţin şi de considerentele deciziei atacate.
Cererile de revizuire sunt tardiv formulate.
Potrivit art. 324 pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 din acelaşi cod, invocat de revizuienţi, este de o lună de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere, în cazul în care hotărârea atacată este pronunţată de o instanţă de recurs.
Împotriva deciziei nr. 610 din 8 decembrie 2003 a Completului de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie, pârâtul municipiul Bucureşti şi intervenienţii T.M. şi T.Z. au formulat cereri de revizuire, la data de 16 februarie 2004.
Ambele cereri de revizuire au fost formulate, aşadar, cu depăşirea termenului de exercitare a acestei căi de atac, prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.
Or, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea (...).".
Aşadar, potrivit textului menţionat, nerespectarea termenului imperativ prevăzut de lege atrage sancţiunea procedurală a decăderii, constând în pierderea dreptului de exercitare a căii de atac.
Textul menţionat, vizând concomitent dinamizarea procesului civil şi asigurarea drepturilor procesuale ale părţilor, reprezintă o garanţie a egalităţii părţilor, în sensul dispoziţiilor art. 124 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Din dispoziţiile menţionate, rezultă, însă şi că, deşi termenul legal de formulare a revizuirii, în acest caz, este prevăzut prin normă imperativă, sancţiunea decăderii din exerciţiul acestui drept nu intervine automat, ci trebuie să fie constatată de instanţă.
Astfel, cum nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, în mod excepţional, poate să nu fie imputabil părţii decăzute din exerciţiul acesteia, revizuire, în acest caz, prin art. 103 C. proc. civ. a fost reglementată şi posibilitatea considerării cererii, ca fiind făcută în termen, cu consecinţa repunerii în termenul de declarare a acesteia şi realizării controlului judiciar al hotărârii judecătoreşti atacate, dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, mai presus de voinţa părţii.
Or, motivul invocat de revizuientul-pârât municipiul Bucureşti, prin primarul general şi revizuienţii-intervenienţi T.M. şi T.Z., nu îndeplineşte condiţiile cazului general de repunere în termen, reglementat prin art. 103 C. proc. civ.
Astfel, faptul fundamentării criticilor subsumate motivului de revizuire invocat şi pe împrejurări ce ar rezulta din considerentele deciziei atacate, afirmat de revizuienţi, nu constituie o piedică mai presus de voinţa acestora, care să-i fi pus în imposibilitate de a formula în termen cererile de revizuire.
Pe de altă parte, fără a pune în discuţie conformitatea motivului de revizuire invocat cu cerinţele legii procesuale civile, urmează a se constata că împrejurarea invocată de revizuienţi nu este confirmată de actele dosarului.
În fine, prin art. 103 alin. (2) C. proc. civ., a fost prevăzut un termen de 15 zile, calculat de la data încetării împiedicării, în interiorul căruia partea este îndatorată a îndeplini actul şi a arăta motivele împiedicării.
Or, însăşi revizuienţii indică data încetării împiedicării, afirmate ca fiind 27 ianuarie 2004, iar cererea de revizuire este formulată la data de 16 februarie 2004, cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Ca atare, cererile de revizuire apar ca fiind tardiv formulate, chiar şi independent de inconsistenţa motivelor cererilor de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge cererile de repunere în termen, ca neîntemeiate, precum şi cererile de revizuire, ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, cererile revizuienţilor municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General, T.M. şi T.Z., privind repunerea în termenul de formulare a cererilor de revizuire.
Respinge, ca tardive, cererile formulate de pârâtul municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General şi intervenienţii T.M. şi T.Z., privind revizuirea deciziei nr. 610 din 8 decembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, în dosarul nr. 31/2003.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 283/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
