ICCJ. Decizia nr. 278/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 278/2004
Dosar nr. 176 /2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
T.V. (fiul lui A.L. şi M.A., născut la data de 14 ianuarie 1979 în comuna Mironeasa, judeţul Iaşi), la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) din acelaşi cod, a contopit restul de 935 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iaşi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 7 ani închisoare.
U.C. (fiul A.I., născut la data de 3 mai 1976 în comuna Oşeşti, judeţul Vaslui), la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
M.M.I. (fiul lui C.N. şi al M.R., născut la data de 2 iunie 1980 în comuna Mironeasa, judeţul Iaşi), la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., a dispus confiscarea a câte 1.666.000 lei, de la fiecare inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 13 martie 2003, aflându-se într-un bar, inculpaţii au sustras părţii vătămate H.D.C.N., prin violenţă, suma de 4.500.000 lei, mai multe sticle cu băuturi alcoolice şi o combină muzicală.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 471 din 18 decembrie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a înlăturat dispoziţiile art. 118 lit. c) C. pen. şi a obligat inculpaţii să plătească părţii civile, în solidar, suma de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Apelurile declarate de inculpaţi, împotriva aceleaşi sentinţe au fost respinse, ca nefondate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1311 din 5 martie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.I. şi U.C., împotriva acestei din urmă hotărâri şi a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.V.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza a II din C. proc. pen.
S-a susţinut că, dispunând condamnarea inculpaţilor la pedepse sub minimul special de 7 ani închisoare, prevăzut de textul de lege incriminator, fără a reţine circumstanţe atenuante care, oricum, nu se impuneau în raport de împrejurările săvârşirii faptei şi datelor ce caracterizează pe inculpaţi, instanţa de fond a aplicat pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de lege.
Sesizată numai cu recursurile declarate de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a avut posibilitatea legală a îndreptării acestei greşeli.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei , în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Între alte criterii de individualizare a pedepsei, ce se cer a fi aplicate cumulat, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a distins şi cu privire la individualizarea legală a pedepsei, respectiv „limitele de pedeapsă fixate în partea specială", de care trebuie să se ţină seama.
Inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I. au fost condamnaţi la câte 6 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 6 ani închisoare, cu referire la ultimul inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Or, potrivit părţii speciale a Codului penal, tâlhăria săvârşită de două sau mai multe persoane împreună, se pedepseşte cu închisoare de la 7 ani la 20 ani.
Ca atare, critica referitoare la aplicarea pedepsei sub limita minimă, de 7 ani închisoare, în acest caz, se constată a fi întemeiată.
Pe de altă parte, pedepsele au fost reduse sub minimul special de 7 ani închisoare, prevăzut de norma incriminatoare, fără a se reţine circumstanţe atenuante legale sau judiciare în favoarea inculpaţilor menţionaţi.
De altfel, în raport de împrejurările săvârşirii faptei şi datele ce caracterizează pe inculpaţi, în cauză, nu se constată existenţa acelor stări, împrejurări ori calităţi ce ţin de infracţiune sau inculpat, care preced, însoţesc sau succed activitatea infracţională şi care micşorează gradul de pericol social al infracţiunii sau de periculozitate a infractorului, aşa încât, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, ce ar fi avut ca efect reducerea pedepsei principale, sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Prin urmare, stabilind ca inculpaţii menţionaţi să execute pedeapsa principală de 6 an şi 6 luni şi, respectiv, 6 ani închisoare pentru fapta comisă, sub limita minimă de 7 ani închisoare prevăzută de norma incriminatoare, instanţa de fond a aplicat pedepse „în alte limite decât cele prevăzute de lege", hotărârea pronunţată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza II din Codul de procedură, corespunzător motivului prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza II din acelaşi cod, invocat de procurorul general, prin recursul în anulare.
Sesizată numai cu recursurile declarate de inculpaţi, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a avut posibilitatea legală să îndrepte greşeala instanţei de fond.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile, numai cu privire la pedeapsa principală stabilită inculpaţilor.
Rejudecând cauza:
- Cu privire la inculpatul T.V. (fiul lui A.L. şi al M.R., născut la data de 14 ianuarie 1979 în comuna Mironeşti, judeţul Iaşi), va înlătura sporul de 6 luni închisoare şi va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente.
Va majora pedeapsa stabilită inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare, apreciată ca fiind o ripostă socială corespunzătoare pericolului social concret al faptei şi periculozităţii inculpatului, în măsură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În baza art. 39 raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va contopi restul de 935 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită în cauză şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
- Cu referire la inculpaţii U.C. şi M.M.I., va majora pedepsele aplicate acestora de la 6 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 6 ani închisoare, la câte 7 ani şi 6 luni şi, respectiv, 7 ani închisoare, în măsură a răspunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a de a realiza scopul şi funcţiile pedepsei prevăzute în art. 52 din acelaşi cod.
Cu referire la toţi inculpaţii, va dispune anularea mandatelor anterioare şi emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor închisorii.
Din pedepsele aplicate inculpaţilor, va deduce perioada executată.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 719 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, deciziei penale nr. 471 din 21 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi şi deciziei nr. 1311 din 5 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaţilor menţionaţi.
Rejudecând cauza:
I – Cu privire la inculpatul T.V.
Înlătură sporul de 6 luni închisoare.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 935 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare.
Majorează de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului T.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicare arat. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 C. pen., raportat la art. 34 lit. a), ar. 34 lit. b) C. pen., contopeşte restul de 935 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iaşi.
Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul T.V. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, cu privire la inculpatul T.V.
II – Cu privire la inculpatul U.C.
Majorează de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Deduce din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, cu privire la inculpatul U.C.
III – Cu privire la inculpatul M.M.I.
Majorează de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare, pedeapsa aplicată acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Anulează mandatul anterior şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Deduce din pedeapsa de 7 ani închisoare, perioada executată de la 31 martie 2003 la 18 octombrie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 1.800.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpaţilor T.V., U.C. şi M.M.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 279/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
