ICCJ. Decizia nr. 281/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 281/2004
Dosar nr. 193/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4685 din 23 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins cererea petentului M.I., privind strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectului dosarului nr. 463/2004 al Judecătoriei Vânju Mare.
Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, susţinând că instanţa s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii, în sensul neobservării probelor depuse la dosarul cauzei şi nepronunţării asupra acestora.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului constituţional stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privitor la exercitarea căilor de atac în condiţiile legi procesuale, precum şi a celui privitor la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesuală civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesuale, prin exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de aceasta, în vederea provocării controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un recurs declarat împotriva unei încheieri prin care secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea petentului M.I., privind strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. 463/2004 al Judecătoriei Vânju Mare.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, împotriva încheierilor nu se poate face recurs decât odată cu fondul.
De la regula generală menţionată, legea procesuală civilă prevede o singură excepţie, de strictă interpretare, care nu priveşte încheierile prin care se soluţionează cererile de strămutare a judecării cauzelor.
Mai mult, prin art. 40 alin. (4) C. proc. civ. s-a prevăzut expres că hotărârea asupra soluţionării strămutării nu este supusă nici unei căi de atac.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în cazuri neprevăzute de legea procesuală civilă, contrar dispoziţiilor acesteia, apare ca o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 312 alin. (1) cu referire la art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de petentul M.I. împotriva încheierii nr. 4685 din 23 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 2072/2004, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.I. împotriva încheierii nr. 4685 din 23 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 2072/2004.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 282/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
