ICCJ. Decizia nr. 290/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 290/2004
Dosar nr. 245/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 669 din 8 august 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a III- a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele I.J.A.M., N.R.V. şi T.R.A., în contradictoriu cu pârâtele SC T.E.R. SA Bucureşti, SC E.L.E. SA Bucureşti şi intervenientul statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a constatat că imobilul situat în Bucureşti, Şos. G., nr. 23 (fost nr. 21-23), proprietate a autoarei reclamantelor, în suprafaţă de 1344,75 metri pătraţi la decesul acesteia, a fost preluat de stat fără titlu.
A respins capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului, demolarea construcţiilor edificate pe teren, precum şi cel privind evacuarea pârâtelor, ca neîntemeiate.
A obligat pârâtele la plata sumei de 161.543 dolari S.U.A. sau 137.165 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru teren, aferentă perioadei 2001-2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă, prin Decizia nr. 1309/A din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin aceeaşi hotărâre, cererea de aderare la apel formulată de reclamante a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtele SC T.E.R. SA Bucureşti şi SC E.L.E. SA Bucureşti au declarat recurs.
La data de 2 august 2004, pârâta SC E.L.E. SA Bucureşti a solicitat suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a executării silite a hotărârii primei instanţe, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, formulate pe calea dreptului comun, prin recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel.
Prin încheierea pronunţată la data de 26 august 2004, în dosarul nr. 12234/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii, astfel cum a fost formulată, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 300 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (1) din acelaşi cod.
Împotriva acestei încheieri, reclamantele I.J.A.M., N.R.V. şi T.R.A. au declarat recurs, întemeiat pe art. 582 raportat la art. 299 şi urm. şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamantele au susţinut că, în mod greşit, în considerentele încheierii atacate, au fost reţinute dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, chiar în condiţiile incidenţei art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială trebuia să formeze obiectul unui dosar separat. Pe de altă parte, instanţa a dispus suspendarea provizorie a cererii fără a stabili, în sarcina petentei, obligaţia de plată a cauţiunii. În fine, în ansamblul criticilor subsumate cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamantele au susţinut că, nelegal, acestora nu le-a fost comunicată încheierea dată, în vederea exercitării căii de atac prevăzute de legea procesuală civilă.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., reclamantele au arătat că, contrar dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 304/2004, încheierea atacată a fost pronunţată de un complet format dintr-un singur judecător.
Recurentele au mai susţinut că încheierea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că soluţia nu este susţinută de argumente care să o justifice, precum şi cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, cu referire la neobservarea dispoziţiilor art. 133 din cod şi admiterea unei cereri nesemnate, fără complinirea acestei lipse, precum şi prin greşita reţinere a calităţii de reprezentant a S.C.P.A. B.A., deşi reprezentarea pârâtei este reglementată prin art. 7 alin. (1) şi (3) din Anexa nr. 3 la HG nr. 1524/2002.
În concluzie, reclamantele au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii, ca nefondată.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri prin care secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea provizorie a executării silite a unei hotărâri, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite în condiţiile art. 300 C. proc. civ., ca instanţă de recurs.
Formulând critici subsumate mai multor motive de casare şi modificare, reclamantele au vizat provocarea unui control judiciar al încheierii atacate, în considerarea de către acestea a caracterului autonom al hotărârii menţionate.
Or, caracterul autonom al încheierii este exclus de dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit regulii generale stabilite de art. 299 teza II C. proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul.
Este adevărat că legea procesuală civilă a stabilit şi o excepţie de la regula generală menţionată. Însă, excepţia, de strictă interpretare, priveşte exclusiv încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii.
Ca atare, încheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii este supusă regulii generale privitoare la căile de atac, în condiţiile stabilite de legea procesuală civilă pentru hotărârea ce se va pronunţa în cauză.
Or, Decizia ce se va pronunţa în cauză de către instanţa de recurs este o hotărâre irevocabilă care, neîncadrându-se în categoria hotărârilor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., nu este susceptibilă de reformare prin exercitarea unui nou recurs.
Prin urmare, neîndeplinită fiind una din condiţiile de exercitare a căilor de atac, ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de lege susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, acesta apare ca fiind inadmisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, recursul declarat de reclamante nu se încadrează competenţei atribuite Completului de 9 judecători, atribuită prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, menţinută prin Legea nr. 304/2004.
Ca atare, recursul exercitat de reclamante apare ca fiind inadmisibil şi potrivit legii speciale.
Or, a recunoaşte o cale de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii I.J.A.M., N.R.V. şi T.R.A. împotriva încheierii din 26 august 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 12234/2004.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 29/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 291/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
