ICCJ. Decizia nr. 291/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 291/2004

Dosar nr. 60/2004

Şedinţa publică din 25 octombrie 2004

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia parchetelor militare, emis la data de 29 mai 1998, au fost trimişi în judecată următorii inculpaţi:

1. M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.;

2. T.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.;

3. B.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la participaţie improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi de instigare la participaţie improprie la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) şi art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.;

4. C.I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la participaţie improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi de instigare la participaţie improprie la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) şi la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.;

5. D.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., de tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi la art. 175 lit. e) C. pen., de instigare la participaţie improprie la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) din acelaşi cod şi de instigare la participaţie improprie la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 31alin. (2) şi la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.;

6. B.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a reţinut că, în urma dispoziţiei date de N.C., în calitate de şef al statului şi de Secretar general al P.C.R., în seara zilei de 17 decembrie 1989, a fost organizată o teleconferinţă cu primii secretari ai comitetelor judeţene de partid, la care au participat şi factorii ce răspundeau de ordinea publică în judeţe, precum şi unii comandanţi de mari unităţi ale armatei.

Din partea autorităţilor judeţului Cluj au participat, între alţii, inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al Comitetului judeţean de partid şi de preşedinte al Consiliului popular judeţean, inculpatul general col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a IV-a, precum şi generalul maior Ş.I. în calitate de şef al Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne.

În timpul teleconferinţei, care a început la ora 18.00, şeful statului s-a referit la evenimentele ce aveau loc la Timişoara, afirmând că acestea au fost provocate de bande de huligani impulsionate de forţe externe interesate în destabilizarea regimului politic din România.

Cu acest prilej, inculpaţii M.I. şi T.I. au ascultat dialogul avut de N.C. cu I.C., secretar al C.C. al P.C.R., aflat la Timişoara, precum şi cu R.B., prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş, din care rezulta că, în acele momente, la Timişoara se făcea uz de arme de foc împotriva manifestanţilor.

În timpul teleconferinţei, la întrebarea şefului statului, inculpatul M.I. i-a răspuns că situaţia din municipiul Cluj-Napoca era normală.

Tot în seara de 17 decembrie 1989, după terminarea teleconferinţei, inculpatul M.I., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare Cluj, a dat ordin să fie intensificate acţiunile de patrulare ale forţelor Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, care fuseseră alarmate încă din timpul zilei.

Anterior, în jurul orei 23.00 din seara de 16 decembrie 1989, ministrul apărării naţionale a transmis, personal, inculpatului g-ral col. T.I., un ordin conţinând 14 puncte, care se referea, între altele, la pregătirea de luptă şi înarmarea unităţilor, la modul de avertizare şi de folosire a armelor de foc în caz de nesupunere la somaţie, precum şi la mişcările de trupe pe străzile municipiului. În baza ordinului în 14 puncte, pe care-l primise de la ministrul apărării naţionale, inculpatul g-ral col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, a dat ordin încă din noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, unităţilor din microgarnizoanele Floreşti şi Someşeni, aflate în apropiere de municipiul Cluj-Napoca, să constituie detaşamente de intervenţie, având misiunea de a bloca toate căile de acces spre principalele pieţe şi sediile instituţiilor politice şi administrative ale acestui municipiu.

În executarea acestui ordin, inculpatul colonel B.V., pe atunci maior, a constituit la U.M. 01215 Floreşti, pe care o comanda, două detaşamente de intervenţie.

În cursul zilei de 17 decembrie 1989, unităţile militare din microgarnizoanele Someşeni şi Floreşti au primit, succesiv, alarma pentru exerciţiu şi, apoi, alarma pentru luptă parţială.

În intervalul dintre aceste două alarme, comandanţii unităţilor din cele două microgarnizoane au fost convocaţi de Comandamentul Armatei a IV-a, unde inculpatul g-ral col. T.I. le-a dat ordin ca militarii ce urmau a fi scoşi din unităţi, să aibă asupra lor armament şi muniţie, iar persoanele care nu se vor supune somaţiilor, să fie arestate şi chiar împuşcate, depăşind, astfel, prin caracterul lui excesiv şi periculos, prevederile ordinului în 14 puncte, primit de la ministrul apărării naţionale. Executarea acestui ordin era de natură a expune viaţa cetăţenilor la riscuri majore, deoarece militarii ce intrau în compunerea detaşamentelor de intervenţie, fiind încorporaţi abia în luna septembrie a anului 1989, erau slab instruiţi şi puteau să acţioneze fără autocontrolul necesar.

Ulterior, în seara zilei de 18 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca a sosit C.N., în calitate de reprezentant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., care a subliniat necesitatea executării dispoziţiilor date de N.C. în cadrul teleconferinţei, iar în după amiaza zilei de 20 decembrie 1989 a venit şi generalul locotenent I.C., care a făcut comunicări privind situaţia existentă la Timişoara şi în legătură cu anumite informaţii obţinute din afara ţării, între care unele se refereau la pericolul ca Transilvania să fie desprinsă de România.

S-a mai reţinut că în seara zilei de 20 decembrie 1989, cu ocazia unei noi teleconferinţe, inculpatul M.I. l-a asigurat pe N.C. că va executa ordinele primite, după care a dat dispoziţii ca armata să formeze patrule proprii şi să le înarmeze, iar Inspectoratul judeţean al Ministerului de Interne să-şi suplimenteze numărul de patrule.

În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în urma unei convorbiri telefonice cu E.C., care i-a cerut să ia măsuri dure, inculpatul M.I. a dat dispoziţii care au dus la intensificarea activităţii de patrulare în municipiul Cluj-Napoca. Tot, în urma acestor dispoziţii, inculpatul g-ral col. T.I. a ordonat comandantului U.M. 01278 Someşeni, să pregătească o companie pentru intervenţie.

În exercitarea atribuţiilor sale de comandant unic al forţelor militare din judeţul Cluj, inculpatul M.I. a cerut în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 12.00, să se aducă o hartă la scară mică, a municipiului Cluj, aceasta fiindu-i prezentată după puţin timp de un ofiţer din gărzile patriotice.

S-au stabilit, apoi, linii de comunicare directă între Comandamentul Armatei a 4-a şi şeful Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, cu care prilej au fost instalate, în cabinetele inculpaţilor M.I. şi T.I., staţii de emisie-recepţie prin care să poată fi recepţionate mesajele transmise de miliţie şi trupele de securitate.

Totodată, s-a convenit, cu aprobarea inculpatului M.I., ca paza unor obiective să fie asigurată de armată, iar forţele aparţinând Ministerului de Interne, să fie dispuse în pieţe şi în alte locuri unde se putea aduna un număr mare de persoane, aceste forţe urmând a fi folosite conform planului unic de intervenţie întocmit în baza Ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, ce fusese aprobat de inculpatul M.I., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean al Apărării.

Ca urmare, inculpatul g-ral col. T.I. a stabilit, împreună cu şeful de stat major, lt.col. G.D., şi cu şeful secţiei operaţii, col. P.P., modul de asigurare a pazei obiectivelor de către unităţi ale armatei, dând ordine în acest sens, după care a trimis ofiţeri de legătură la unităţile din microgarnizoanele Someşeni şi Floreşti, pentru a face instrucţie cu privire la modul de îndeplinire a ordinului, în 14 puncte, dat de ministrul apărării naţionale.

În acest context s-a stabilit ca inculpatul maior D.I., pe atunci căpitan în U.M. 01278 Someşeni, să constituie un dispozitiv la podul de pe râul Someş, pentru a obtura accesul grupurilor de persoane dinspre strada Horea, către Piaţa Mihai Viteazu.

La rândul său, inculpatul col. B.V., pe atunci maior, a primit ordin să constituie un dispozitiv pe strada Moţilor, pentru a împiedica trecerea manifestanţilor din cartierul Mănăştur, spre centrul oraşului.

În aceeaşi zi au fost constituite şi alte dispozitive, comandate de diferiţi ofiţeri, urmărindu-se împiedicarea populaţiei, prin forţă, de a-şi manifesta nemulţumirea faţă de regimul social-politic existent.

În jurul orei 15.30 din ziua de 21 decembrie 1989, după ce s-a aflat despre eşecul mitingului organizat la Bucureşti, tânărul N.Că. a început să strige lozinci antidictatoriale şi, însoţit de mai mulţi trecători, care i s-au alăturat, s-a îndreptat spre un dispozitiv comandat de cpt. C.D. şi, arătându-şi pieptul, a cerut să se tragă asupra sa.

Cu pistolul în mână, orientat cu ţeava în sus, cpt. C.D. i-a atenţionat pe cei din grupul în care se afla N.Că., să nu se apropie. Ripostând, N.Că. l-a apucat pe ofiţer de reverele mantalei, după care, luptându-se, s-au prăbuşit împreună pe carosabil.

În acelaşi timp, o altă persoană din grup a pus mâna pe ţeava pistolului mitralieră cu care era înarmat un militar în termen, încercând să i-l smulgă.

În aceste condiţii, un alt militar în termen, temându-se că vor fi dezarmaţi, a strigat să se tragă, moment în care militarii din dispozitiv au şi executat două sau trei rafale de armă, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical.

În urma acestor rafale, cel care încercase să smulgă pistolul mitralieră din mâna militarului în termen, a fost împuşcat mortal, iar în cădere, agăţându-se de armă, a declanşat focul spre locul unde N.Că. se lupta cu cpt. C.D.

În urma acestui foc necontrolat de pistol mitralieră, N.Că. şi cpt. C.D. au fost răniţi prin împuşcare, iar alte 11 persoane au fost ucise sau rănite de focurile de armă declanşate de ceilalţi militari.

La auzul focurilor de armă, inculpatul M.I. a cerut explicaţii coinculpatului T.I., care i-a raportat că un grup de huligani a atacat un dispozitiv, rănind un ofiţer şi un civil, iar militarii au reacţionat, folosind armamentul în mod legal.

La lăsarea serii, dintr-un alt dispozitiv, comandat de cpt. I.G., s-a tras asupra altor grupuri, fiind ucisă o persoană şi rănite alte trei.

Aflând că s-au produs victime în Piaţa Libertăţii, coloane de muncitori de la Combinatul de Utilaj Greu, cărora li s-au alăturat şi alţi cetăţeni, au înaintat spre centrul oraşului, ajungând în apropierea dispozitivului comandat de inculpatul maior D.I., atunci căpitan, care avea misiunea să oprească trecerea pe podul de peste râul Someş.

Speriat, deşi cetăţenii demonstrau paşnic şi cereau să nu se tragă, inculpatul D.I., având pistolul în mână, le-a cerut să nu staţioneze, întrucât are ordin să tragă.

În jurul orei 15.40 din ziua de 21 decembrie 1989, când coloana de manifestanţi a ajuns la aproximativ 50 de metri de dispozitiv, inculpatul D.I., surescitat, repeta cu voce tare că are ordin să tragă şi va trage, făcând, totodată, semne unui vatman, care oprise tramvaiul ce-l conducea, să-şi continue deplasarea.

Producându-se panică în momentul plecării tramvaiului, C.V.S. a aruncat din rândul manifestanţilor, spre militarii din dispozitiv, o sticlă cu 2 litri de amoniac lichid.

În acest moment, inculpatul cpt. D.I. a ridicat pistolul în plan vertical şi a tras un foc de avertisment în aer, fiind urmat de militarii în termen, care au tras şi ei focuri de avertisment.

Pentru că nu reuşise să intimideze pe manifestanţi, inculpatul D.I. a dat ordin militarilor din dispozitiv să tragă în manifestanţi, iar el a tras, cu pistolul, spre un autoturism ce se apropia de dispozitiv.

Tot cu acel prilej, inculpatul D.I. a îndreptat pistolul spre C.E., împuşcându-l în piept, atunci când acesta a ajuns în faţa magazinului F. În momentul în care alţi trei cetăţeni au intervenit pentru a acorda ajutor victimei, inculpatul D.I. i-a somat să pună mâinile la ceafă şi să-şi întoarcă feţele spre zidul clădirii.

Din ordinul inculpatului D.I. au fost executate, în continuare, focuri de armă, atât pentru avertizare, cât şi la picioarele manifestanţilor. La fiecare deschidere a focului, manifestanţii se retrăgeau lângă ziduri, de fiecare dată fiind făcute victime.

În timpul executării acestor focuri de armă, inculpatul D.I. l-a împuşcat mortal, în cap, pe Ţ.M.C.

Prin utilizarea armelor de foc, în zona Astoria-Metropol din municipiul Cluj-Napoca au fost ucise, prin împuşcare, 4 persoane, iar alte 10 persoane au fost rănite.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 15.30, în urma ordinului dat de inculpatul g-ral col. T.I., inculpatul B.V., pe atunci maior, a format un dispozitiv, în scopul de a împiedica pe manifestanţii ce veneau din cartierul Mănăştur, să ajungă în centrul municipiului Cluj-Napoca.

Pe strada Moţilor a fost permisă atât circulaţia pietonilor, cât şi aceea auto, până spre seară, când a apărut o coloană de manifestanţi având în faţă trei autovehicule de mare capacitate cu farurile aprinse.

Pentru că lt. major H.M. a retras grupa de militari aflată sub comanda sa, care era destinată să întâmpine coloana de manifestanţi, inculpatul B.V. a constituit o altă grupă, punând-o sub comanda coinculpatului C.I.L., pe atunci maior, căruia i-a dat misiunea să împiedice trecerea manifestanţilor ce veneau dinspre Mănăştur, spre centrul municipiului.

În jurul orei 18.00, coloana de manifestanţi s-a apropiat de dispozitivul comandat de inculpatul maior C.I.L. Pentru oprirea acestei coloane, au avut loc somaţii, după care, din ordinul inculpatului C.I.L., militarii din dispozitiv au executat foc de avertisment în plan vertical.

În urma acestor focuri de armă, autovehiculele au fost oprite, însă manifestanţii, observând că nu fusese nimeni rănit, au ajuns la concluzia că militarii erau dotaţi numai cu muniţie de manevră.

Cu toate acestea, coloana de manifestanţi nu a mai înaintat, iar cei care se aflau în autobasculante, au coborât. Pentru că militarii din dispozitiv erau orbiţi de farurile aprinse, inculpatul C.I.L. a dat ordin să se execute foc asupra farurilor, trăgându-se în direcţie orizontală. În acest fel au fost ucise, prin împuşcare, 9 persoane, alte 13 fiind rănite.

În jurul orei 17.00 din aceeaşi zi, la un dispozitiv militar instalat în Piaţa Mărăşti, comandat de col. T.G., s-au adunat grupuri de cetăţeni care au strigat lozinci şi şi-au exprimat adeziunea cu manifestanţii de la Timişoara.

În timpul acestei manifestaţii, un cetăţean a urcat la volanul unui autobuz ce fusese oprit, conducându-l spre autovehiculele militare, cu scopul vădit de a produce o coliziune.

Faţă de această situaţie, deschizându-se focul asupra roţilor, autobuzul a fost oprit, fără să se înregistreze victime.

După ora 20.00, au fost trimise din microgarnizoana Someşeni, mai multe maşini de luptă în ajutorul dispozitivului comandat de col. T.G., fără informarea prealabilă a acestuia.

La sosirea maşinilor de luptă, temându-se că acestea au fost trimise pentru a-i ataca, militarii din dispozitiv s-au culcat pe asfalt, unii dintre ei trăgând cu armele. Unul din gloanţele trase de aceşti militari a rănit la picior pe C.M., căruia i-au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

În continuare, au fost executate focuri de armă în plan vertical, şi după ora 21.00. În aceste condiţii, datorită modului imprudent în care a fost orientată arma de către unul dintre militarii din dispozitiv, un glonţ a lovit, la piciorul drept, pe K.M., care se afla în balconul apartamentului său de la etajul 11 al unui bloc din faţa dispozitivului militar, provocându-i leziuni, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

S-a reţinut că rănirea celor două persoane s-a datorat stării de confuzie şi imprudenţei în folosirea armelor de foc, vinovăţia pentru vătămarea corporală produsă acestora revenind celor care, ignorând starea de pericol, au dispus scoaterea trupelor în stradă, cu armament şi muniţie de război.

După ora 21.00, când a încetat executarea focurilor de avertizare, inculpatul fruntaş B.M.A., văzând pe R.I. apropiindu-se ameninţător de dispozitiv, a îndreptat arma spre el, împuşcându-l, în cap, mortal.

S-a conchis că, în condiţiile menţionate, au fost săvârşite următoarele fapte concrete:

- Inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al fostului Comitet judeţean de partid Cluj şi de preşedinte al Consiliului Judeţean de Apărare, a determinat pe inculpatul g-ral col. T.I. să ordone, contrar prevederilor legale, trimiterea trupelor din subordine, cu armament şi muniţie de război, să acţioneze împotriva populaţiei care manifesta paşnic împotriva dictaturii, creând prin aceasta un pericol vital iminent, ce s-a soldat cu uciderea prin împuşcare a 26 persoane şi rănirea altor 52, fapte care constituie instigare la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi instigare la tentativa de omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. şi, respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 13 din acelaşi cod;

- Inculpatul g-ral col.(r) T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, a pus în aplicare „ordinul în 14 puncte" al ministrului apărării naţionale, care încălca dispoziţiile legale, ordonând scoaterea trupelor din subordine, dotate cu armament şi muniţie de război, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, ceea ce a creat un pericol vital iminent, soldat cu moartea prin împuşcare a unui număr de 26 persoane şi rănirea altor 52, fapte care constituie infracţiunile de instigare la omor deosebit de grav şi tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. şi respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi a art. 13 din acelaşi cod.

- Inculpatul D.I., în calitate de comandant al dispozitivului militar de la intrarea în Piaţa Mihai Viteazu, pe podul de pe Someş, prin ignorarea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Decretul nr. 367/1971, a ordonat militarilor din subordine, deschiderea focului de armă spre coloana de manifestanţi care intenţiona să treacă podul, iar personal a ucis prin împuşcare, două persoane şi a mai rănit cel puţin una, cauzând în total, prin acţiunile sale directe şi ordinele date, moartea a patru persoane şi rănirea altor 10, fapt care constituie infracţiunile de omor deosebit de grav, tentativă la omor deosebit de grav, instigare la omor deosebit de grav şi instigare la tentativă la omor deosebit de grav, prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen.; de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. b) C. pen.; de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) din acelaşi cod, precum şi de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 31 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- Inculpaţii B.V. şi C.I.L., în calitate de comandanţi în cadrul dispozitivului militar plasat pe strada Moţilor, la contactul cu manifestanţii ce doreau să se deplaseze spre centrul oraşului, prin ignorarea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din Decretul nr. 367/1971, au ordonat, separat şi împreună, deschiderea focului în plan orizontal şi la picioare spre manifestanţi, cauzând moartea prin împuşcare, a unui număr de 9 persoane şi rănirea altor 13, fapte ce constituie infracţiunile de instigare la omor deosebit de grav şi de instigare la tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. şi, respectiv, de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 31 alin. (2) şi a art. 13 din acelaşi cod;

- Inculpatul B.M., militar în termen, făcând parte din dispozitivul creat la 21 decembrie 1989 în Piaţa Mărăşti din Cluj-Napoca, prin nerespectarea dispoziţiilor Decretului nr. 367/1971, a împuşcat mortal pe R.I., faptă care constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Procedând la judecarea cauzei, prin încheierea din 1 februarie 1999, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a admis excepţia invocată de inculpaţi, prin apărătorii lor, la data de 25 ianuarie 1999, înainte de citirea rechizitoriului, cu privire la nerespectarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanţei şi, potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., a restituit dosarul, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în vederea refacerii actului de sesizare, respectiv pentru punerea în mişcare a acţiunii penale de către procurorul competent, după efectuarea expertizei medico-legale, în condiţiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen.

Cu adresa nr. 188/1999 din 5 mai 1999, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a sesizat din nou instanţa, prin rechizitoriul cu conţinut identic, mai puţin prima parte a dispozitivului, în care acţiunea penală a fost pusă legal în mişcare de Procurorul militar şef al secţiei parchetelor militare, care a şi dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor.

S-au ataşat, totodată, actele privind expertiza psihiatrică efectuată inculpaţilor în stare de internare.

Înainte de citirea rechizitoriului, au fost primite cererile de constituire ca părţi civile, a persoanelor vătămate.

A. I. Prin sentinţa nr. 33 din 9 aprilie 2003, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., precum şi de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen.

II. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor celorlalţi inculpaţi, după cum urmează:

- Pentru inculpatul g-ral col. (r) T.I., din infracţiunile de instigare la omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. şi de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 25, raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (5) C. pen. (26 victime), în 30 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. (părţi vătămate N.E., N.A.I., L.D., M.M.E., F.C.I., S.L., F.V., B.L., I.D., P.T., C.A., V.E.M., P.I., D.A., L.I.D., D.M., I.B., B.V., C.I., L.M., M.S., P.M., R.G., K.G., R.M.D., G.R., G.A., P.D., C.M. şi K.M.) şi în 23 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (părţi vătămate N.A.C., C.Ş., D.L., M.C., M.E., P.G., D.M.O., J.V., N.C.N., F.A.L., B.I., A.O., I.I., L.L., M.N., R.M.V., T.A., B.L., M.G., P.C., P.C.D., C.V. şi N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) şi d) şi la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.I., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate aceste infracţiuni.

- Pentru inculpatul col. B.V., din infracţiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., precum şi la art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2) şi art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) şi la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (5) din acelaşi cod (victime B.G., S.Ş., M.L.C., V.I., N.G.A., P.A., C.I., B.Z.C. şi S.D.A.), în 6 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. (părţi vătămate R.G., K.G., R.M.D., R.G., G.A. şi P.D.) şi în 7 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (părţi vătămate T.A., B.L., M.G., P.C., P.C., C.V. şi N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) şi d) şi la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.V., pentru toate aceste infracţiuni.

- Pentru inculpatul lt.col. C.I.L., din infracţiunile prevăzute de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., precum şi la art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (5) din acelaşi cod (victime B.G., S.Ş., M.L.C., V.I., N.G.A., P.A., C.I., B.Z.C. şi S.D.A.), în 6 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. (părţi vătămate R.G., K.G., R.M.D., R.G., G.A. şi P.D.) şi în 7 infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (părţi vătămate T.A., B.L., M.G., P.C., C.P., C.V. şi N.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi a art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) şi d) şi la art. 124 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I.L., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate aceste infracţiuni.

- Pentru inculpatul maior D.I., din infracţiunile prevăzute de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi la art. 175 lit. e) C. pen., de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) din acelaşi cod şi de art. 25, cu referire la art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) C. pen. (victimă C.E.), în infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile omorului calificat cu participaţie improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) din acelaşi cod (victime I.I., P.T. şi Ţ.M.C.), pentru care, aplicându-se şi art. 74, art.76 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat la câte 5 ani închisoare, precum şi în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, în condiţiile omorului calificat cu participaţie improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. (victime A.O., B.V., C.I., I.I., L.L., L.M., M.S., M.N., P.M. şi R.M.V.), pentru care, prin aplicarea art. 74, a art. 76 alin. (2) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

III. În ceea ce priveşte pe inculpatul fruntaş (r) B.M.A., făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestui inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

B. Făcându-se aplicarea art. 346, precum şi a dispoziţiilor art. 14 şi urm. C. proc. pen., au fost admise acţiunile civile formulate în cauză, inculpaţii fiind obligaţi la despăgubiri, după cum urmează:

1. Inculpatul D.I., solidar cu coinculpatul T.I. şi cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la următoarele sume:

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.El.;

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile I.D.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.M.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi tot 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile Ţ.R.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.V.;

- 18.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.I.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile I.V.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile L.L.;

- 15.000.000 lei cu titlu daune materiale, părţii civile P.R.H. (văduva victimei L.M.);

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 25.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.S.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 120.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.N.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.P.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile R.M.V.

2. Inculpatul B.V., solidar cu inculpatul C.I.L., ambii solidar şi cu coinculpatul T.I. şi partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la următoarele sume:

- 180.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.F.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile S.A. (văduva victimei S.Ş.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.I. (tatăl victimei M.L.C.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 15.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile D.S. (văduva victimei V.I.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.L.M. (fiica victimei P.A.);

- 5.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile I.C. (fiul victimei C.I.);

- 21.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.Ş. (tatăl victimei B.C.);

- 25.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile S.R. (văduva victimei S.D.A.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile T.A.;

- 146.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.L.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile R.G.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 35.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile K.G.;

- 11.200.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile R.M.D.;

- 11.200.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile R.G.;

- 22.500.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile M.G.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.C.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 40.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile D.C.D. (fostă P.);

- 6.800.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile P.D.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.V.;

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile N.M.I.

3. Inculpatul T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la următoarele sume:

- 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile R.M. (văduva victimei R.I.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi tot 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.M.;

- 200.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile N.C.N.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.T.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.G.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile N.A.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile S.I.A. (fratele victimei S..);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile S.E.M. (văduva victimei S.A.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.C.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile N.G. (tatăl victimei N.Că.);

- 35.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile T.B.A. (tatăl victimei T.B.I.);

- 115.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile L.D.;

- 45.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.M. (văduva victimei M.V.);

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.I. (tatăl victimei B.Is.);

- 25.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile B.P.I.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.I. (tatăl victimei C.R.);

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.M.;

- 12.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile D.M.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile E.I. (tatăl victimei I.E.);

- 45.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.C. (fiica victimei C.V.);

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi tot 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile I.B.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi tot 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile J.I. (tatăl victimei J.D.S.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile I.A.D.;

- 30.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile F.V.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile A.M. (văduva victimei M.A.);

- 200.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile J.V.;

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 35.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile S.L.;

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.D. (văduva victimei M.L.);

- 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile F.A.L. (căsătorită M.);

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile D.L.;

- 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile L.I.D.;

- 65.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 70.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile M.E.;

- 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile P.I.;

- 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile V.E.M.;

- 40.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 25.000.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile C.A.;

- 35.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 60.000.000 lei cu titlu de daune morale, părţii civile S.M. (mama victimei S.I.);

- 15.000.000 lei cu titlu de daune materiale, părţii civile N.A.I.

Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părţile vătămate F.C.I., M.M., G.A., precum şi de I.D., P.A.I., N.M., L.S., M.M., D.C., P.I., P.T., D.Z., S.C.A., S.M., M.A., S.A., A.S. şi Ş.T.

Totodată, s-a constatat că părţile vătămate D.M., B.L., C.Ş., D.A., M.D., A.O. şi K.M. nu s-au constituit părţi civile.

Inculpatul D.I. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, să plătească statului, suma de 15.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Inculpaţii D.I. şi T.I. au fost obligaţi la câte 50.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat, către următoarele părţi civile: E.C., I.D., P.M., Ţ.R., B.V., C.I., I.V., L.L., M.S., M.N., M.P. şi R.M.V., fiecare inculpat, solidar şi cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale.

Au mai fost obligaţi inculpaţii B.V., C.I.L. şi T.I., fiecare, solidar şi cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la câte 34.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorarii de avocat, către părţile civile D.S., P.L., B.Ş., S.R., T.A., B.L., R.G., K.G., P.C., D.C.D., P.D., C.V. şi N.M.I., precum şi la câte 800.000 lei. către partea civilă B.F.

Inculpatul T.I. a mai fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la câte 100.000 lei cheltuieli judiciare către părţile civile C.M., N.C.N., P.T., P.G., N.A., S.E.M., M.C., T.B.A., L.D., M.M., I.B., B.P.I., C.I., C.Ma., D.M., E.I., C.C., B.I., J.I., I.A.D., F.V., M.A., J.V., S.L., P.I., V.E.M. şi C.A.

Prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, a fost convocată o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al fostului Comitet Central al P.C.R., în cadrul căreia C.N., în calitate de Secretar general al partidului, de preşedinte al statului şi de comandant suprem al forţelor armate, a informat pe participanţi că în municipiul Timişoara, în urma unei stări conflictuale apărute cu prilejul evacuării din casa parohială a unui preot reformat, s-au declanşat tulburări ce au degenerat în evenimente deosebit de grave, soldate cu distrugeri, incendii, sustrageri, precum şi cu ocuparea temporară şi devastarea sediului Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R. A precizat că, în timpul acestor tulburări, au fost atacaţi şi răniţi militari din trupele Ministerului Apărării Naţionale şi din forţele Ministerului de Interne, ce se aflau în misiune de apărare a ordinii şi liniştii publice.

Datorită atitudinii ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, precum şi a şefului Departamentului Securităţii Statului, pe care a apreciat-o ca fiind şovăielnică, şeful statului a propus destituirea acestora. Apoi, a cerut să se facă uz de arme de foc, pentru restabilirea ordinii, calificând evenimentele, ca fiind determinate de forţe externe ostile României, care se amestecă în treburile interne.

După această şedinţă, la ora 18.00 din seara aceleiaşi zile a fost organizată o teleconferinţă cu factorii de conducere politică din judeţe şi cu comandanţii militari, în cadrul căreia C.N. i-a informat pe participanţi cu privire la succesiunea evenimentelor de la Timişoara, cerând să fie luate măsuri radicale pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii în alte localităţi. După ce a menţionat că, în urma declarării stării de necesitate la Timişoara, a dat ordin forţelor Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale să folosească armamentul din dotare pentru reprimarea tulburărilor, i s-a raportat din acel oraş că ordinul respectiv a şi fost pus în aplicare.

Alături de alte persoane, la sediul Comitetului judeţean de partid Cluj au participat la teleconferinţă: inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al comitetului judeţean, inculpatul g-ral col. T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, precum şi generalul maior Ş.I., în calitate de şef al Inspectoratului Judeţean Cluj al Ministerului de Interne.

În timpul teleconferinţei, după ce s-a comunicat că la Timişoara s-a trecut la executarea ordinului de folosire a armelor de foc, inculpatul M.I. a raportat secretarului general al partidului, că în judeţul Cluj situaţia era normală.

Datorită situaţiei create, tot în ziua de 17 decembrie 1989, trupele Ministerului Apărării Naţionale din întreaga ţară au intrat în alarmă de luptă parţială, iar forţele aparţinând Ministerului de Interne, au fost puse în stare de alertă maximă.

În municipiul Cluj, ca şi în celelalte mari oraşe, au continuat misiunile de patrulare instituite, încă din noiembrie 1989, cu ocazia Congresului partidului.

Patrulele Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne aveau misiunea de a controla circulaţia persoanelor pe străzile oraşului şi de a nu permite deplasarea în grupuri a cetăţenilor.

În seara zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orei 23.00, ministrul apărării naţionale a transmis, comandantului Armatei a 4-a (inculpatul T.I.), un ordin în 14 puncte care reglementa modul de acţiune a trupelor Ministerului Apărării Naţionale, prevăzând:

- scoaterea muniţiei şi distribuirea acesteia către militari, numai la primirea misiunii de luptă;

- pregătirea tuturor subunităţilor şi unităţilor militare, indiferent de armă, pentru executarea unor misiuni specifice celor de infanterie;

- portul permanent al pistolului şi muniţiei aferente de către ofiţeri;

- atenţie sporită pentru paza şi păstrarea muniţiei;

- prezenţa permanentă în unităţi a tuturor cadrelor;

- convocarea în unităţile militare, a cadrelor detaşate la lucrări în economia naţională;

- la nivelul fiecărei companii, formată din trei plutoane, să se asigure comanda cu cel puţin trei ofiţeri şi un subofiţer;

- pentru subunităţile de tancuri, destinate să intervină în orice situaţie, să se stabilească 2-4 militari înarmaţi, care să acţioneze ca desant pe fiecare maşină de luptă;

- să fie mobilizaţi toţi militarii prin mijloace politico-educative, să acţioneze cu hotărâre;

- militarii de pe maşinile de luptă să nu aibă asupra lor materiale voluminoase;

- militarii să aibă permanent asupra lor hrană rece pentru o zi;

- între unităţile şi subunităţile participante la acţiuni de intervenţie să se menţină permanent legătura;

- folosirea sistemului de somaţie şi intervenţie, prin avertizare cu cuvintele „stai", „stai că trag", urmând ca, în caz de nesupunere, să se tragă foc în plan vertical, iar dacă era nesocotită somaţia şi avertismentul, să se tragă la picioare;

- pentru zădărnicirea acţiunilor întreprinse de cei care tulbură ordinea, să se acţioneze prin fixare de front în faţă şi executarea concomitentă a unor manevre în flanc şi spate pe străzile paralele.

În zilele următoare, ordinul a fost difuzat de inculpatul g-ral col. T.I., în toate unităţile din subordine.

Imediat după teleconferinţa organizată de şeful statului, inculpatul g-ral col. T.I. a convocat comandanţii unităţilor militare din microgarnizoanele Floreşti şi Someşeni, pentru a le transmite conţinutul teleconferinţei, în legătură cu situaţia de la Timişoara, în conformitate cu dispoziţiile date de C.N.

Încă din noiembrie 1989, în microgarnizoana Floreşti erau constituite două subunităţi de intervenţie sub comanda inculpatului B.V., pe atunci maior, în calitate de comandant al U.M. 01215 Floreşti. Aceste subunităţi au fost alarmate în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989, una aflându-se sub comanda căpitanului C.D., iar cealaltă sub comanda căpitanului M.M.

În seara zilei de 18 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca a sosit C.N., membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R., care participase la şedinţa acestui organism din 17 decembrie 1989, iar la 20 decembrie 1989 a sosit şi C.I., general-locotenent în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Ambii au discutat cu inculpatul M.I., care i-a informat că la Cluj situaţia era calmă şi că se luaseră măsuri de îmbunătăţire a aprovizionării populaţiei.

Tot în seara zilei de 18 decembrie 1989, orele 22.45, ministrul apărării naţionale l-a sunat din nou pe inculpatul g-ral col. T.I. şi i-a ordonat să ia măsuri pentru creşterea capacităţii de luptă, urmând ca, pe plan judeţean şi local, comandanţii de garnizoană să acţioneze pentru protejarea sediilor instituţiilor, clădirilor, podurilor, aşa cum vor stabili primii secretari, în calitate de comandanţi ai tuturor forţelor din judeţ. Ulterior, în dimineaţa zilei de 20 decembrie 1989, ministrul Apărării Naţionale i-a reamintit inculpatului g-ral col. T.I. să acţioneze la cererea primului secretar şi a reprezentantului Comitetului Politic Executiv, pentru evitarea distrugerii edificiilor, a podurilor, pentru prevenirea incendiilor, a devastării pieţelor publice.

Fiind elaborat în ziua de 20 decembrie 1989, un plan de acţiune a tuturor unităţilor militare în municipiul Cluj, în scopul participării la apărarea ordinii publice, la nivelul statului major al Armatei a 4-a s-a pregătit un plan de intervenţie a forţelor Ministerului Apărării Naţionale, pe străzile acestui municipiu, cu participarea a 10% din efectivele existente în garnizoanele Cluj, Someşeni şi Floreşti.

Aceste forţe urmau să se alăture celor ale Ministerului de Interne şi să fie amplasate conform unui plan elaborat în perioada 18 - 20 decembrie 1989, de ofiţeri ai secţiei operaţii din Comandamentul Armatei a 4-a.

În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 13.00 - 14.00, după ce a discutat cu ministrul apărării naţionale, M.V., precum şi cu coinculpatul M.I., inculpatul g-ral col. T.I. a transmis ordinul pentru pregătirea introducerii militarilor în dispozitive, potrivit planului de intervenţie, acest ordin fiind comunicat unităţilor, fie direct de către acest inculpat, fie de către şeful statului major al armatei.

Anterior, în jurul orei 11.00 din aceeaşi zi, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I. s-au constituit două grupe de coordonare a intervenţiei în oraş conduse de lt. col. C.F., pentru subunităţile din Someşeni şi de col. L.V., pentru subunităţile din Floreşti.

Pe harta planului de intervenţie a militarilor în oraş, la care au lucrat ofiţeri din statul major al Armatei a 4-a, au fost fixate locurile de instalare a 34 dispozitive militare cu misiuni de apărare a ordinii publice, stabilindu-se, totodată, să se facă uz de armă, numai în cazuri excepţionale, când viaţa militarilor ar fi pusă în pericol sau ar exista riscul ca aceştia să fie dezarmaţi, dar numai în condiţiile prevăzute de lege.

Până la ora 14.42 din ziua de 21 decembrie 1989, s-au primit, la conducerea Armatei a 4-a, informaţii că aveau loc incidente violente în oraşele Sibiu, Cugir şi Târgu Mureş.

Ca urmare, inculpaţii M.I. şi C.N. au cerut instalarea unor dispozitive la podul de pe Someş, pe calea de acces spre Piaţa Mihai Viteazu, în zona Mărăşeşti şi pe strada Lenin.

La rândul său, inculpatul g-ral col. T.I. a dat ordin lt. colonelului C.F., să deplaseze subunităţile din microgarnizoana Someşeni, în municipiul Cluj-Napoca şi să fixeze dispozitive în zonele menţionate.

La scurt timp, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I., transmis prin şeful statului major, s-a dispus aducerea în municipiul Cluj-Napoca, a trupelor din microgarnizoana Floreşti, deşi, până în acel moment, nu existau informaţii din care să reiasă că ar fi avut loc acte de vandalism, acţiuni teroriste, incendieri sau distrugeri.

În urma acestor ordine, la orele 15.40 din ziua de 21 decembrie 1989, dispozitivele erau instalate conform planului de acţiune.

S-a reţinut că în municipiul Cluj-Napoca nu s-au produs evenimente violente, soldate cu morţi şi răniţi, până la data de 21 decembrie 1989.

În cursul zilei de 21 decembrie 1989, după ce au aflat despre eşecul mitingului de la Bucureşti, salariaţii de pe platforma industrială a municipiului Cluj-Napoca, în special cei de la Combinatul de Utilaj Greu, au hotărât să vină în centrul municipiului, în număr mare, pentru a manifesta şi a-şi arăta nemulţumirile.

Astfel, înainte de ora 14.00, mulţi dintre cei care ieşeau din schimbul I, precum şi cei care ar fi urmat să intre în schimbul II, au decis să se îndrepte spre centrul oraşului.

Pentru că transportul în comun a fost întrerupt, salariaţii de la Combinatul de Utilaj Greu s-au încolonat cu scopul de a se îndrepta spre centrul oraşului.

Între timp, în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, cu ocazia unei convorbiri telefonice, inculpatul M.I. a raportat şefului statului că în judeţul Cluj era linişte, iar şeful statului i-a ordonat să preia comanda forţelor Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării Naţionale, pentru a asigura ordinea şi liniştea publică.

Şeful Inspectoratului Judeţean Cluj al Ministerului de Interne, fiind informat despre deplasarea muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu, spre centrul oraşului, a trimis în zona respectivă forţe de ordine.

Cum coloana de salariaţi ai combinatului se pusese în mişcare, forţele de ordine ale Ministerului de Interne, conduse de şeful miliţiei judeţene şi locţiitorul acestuia, au încercat să o oprească, intrând în dialog cu salariaţii.

Apelul celor care conduceau forţele de ordine, a rămas, însă, fără rezultat, iar coloana de manifestanţi a depăşit barajele formate de miliţie şi trupele de securitate, fără a se înregistra incidente. Astfel, manifestanţii au continuat să se deplaseze spre centrul oraşului, pe strada Horea, ajungând în zona Astoria-Metropol în jurul orei 15.00 - 15.30.

Concomitent cu plecarea salariaţilor de la Combinatul de Utilaj Greu, după eşecul mitingului de la Bucureşti, în cartierul Mănăştur s-au adunat grupuri de cetăţeni care au format o coloană de manifestanţi ce se îndrepta spre centrul oraşului, pe direcţia străzii Moţilor din vecinătatea Fabricii de Bere.

În Piaţa Libertăţii, după întreruperea transmisiunii televizate a mitingului, de la fereastra redacţiei Tribuna a putut fi auzită vocea unei persoane care a scandat de câteva ori „victorie!".

În piaţă se afla şi tânărul N.Că. într-un grup de cunoscuţi, care voiau să se manifeste împotriva regimului dictatorial.

S-a reţinut că deplasarea spre centrul municipiului Cluj-Napoca, a salariaţilor de pe platformele industriale şi a grupurilor masive de cetăţeni din cartierul Mănăştur, a determinat luarea deciziei de a fi aduse trupe în oraş, mai ales că sosiseră şi informaţii în sensul că în oraşele Sibiu, Cugir şi Târgu Mureş se declanşaseră incidente violente.

S-a relevat că din probele administrate în cauză a rezultat că, în jurul orei 15.00 din ziua de 21 decembrie 1989, grupul de persoane ce-l însoţise pe N.Că. în momentele de după eşuarea mitingului de la Bucureşti, s-a întors în piaţă.

În acest context, încurajat de grupul din jurul său, N.Că., fire emotivă şi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a coborât pe carosabil şi a încercat să oprească autoturismele care treceau, reuşind la un moment dat să se urce pe capota unui autoturism, de unde chema pe trecători să i se alăture pentru a-şi manifesta ostilitatea faţă de regimul dictatorial.

După ce o parte dintre trecători i-au ascultat îndemnul şi au coborât pe carosabil, a ajuns în piaţa respectivă, autocamionul cu detaşamentul de militari condus de căpitanul C.D. din microgarnizoana Floreşti.

Un pluton din această subunitate a fost debarcat în piaţă, celelalte două fiind dirijate în alte zone ale oraşului, unde au format dispozitive ce nu au fost implicate în evenimente violente.

Din plutonul rămas în Piaţa Libertăţii sub comanda căpitanului C.D., două grupe au fost trecute în subordinea căpitanului I.G., care a constituit un dispozitiv spre ieşirea în strada 30 Decembrie, în zona Anticariatului.

Cpt. C.D., împreună cu grupa de 16 militari în termen rămasă sub comanda sa, a format un dispozitiv, pe carosabil, în zona Hotelului C., a Librăriei Universităţii şi a Agenţiei C.F.R.

Sosirea acestor militari în piaţă a fost întâmpinată cu ostilitate de o parte dintre civilii aflaţi în zonă, care i-au apostrofat cu apelative, cum ar fi „asasinilor!", în timp ce alte persoane i-au îndemnat pe militari să nu folosească armele şi să fraternizeze cu manifestanţii.

Această situaţie a creat militarilor în termen, încorporaţi de mai puţin de 3 luni, o puternică tulburare, trecătorii remarcând că aceştia se aflau într-o vădită stare de emoţie şi nesiguranţă.

În aceste împrejurări, Nemeş Călin, însoţit de alţi tineri, s-a apropiat de grupa de militari, dezvelindu-şi pieptul. Apoi, N.Că. s-a îndreptat ameninţător spre cpt. C.D. şi a început să se lupte corp la corp cu acesta, în timp ce un alt tânăr a prins cu mâna de ţeava armei unui militar în termen, ceea ce a determinat pe alţi militari să declanşeze, fără ordin expres, rafale de pistol mitralieră.

Rafalele de pistol mitralieră executate de militarii în termen au rănit pe cpt. C.D. şi pe N.Că. care, în urma luptei corp la corp, căzuseră pe caldarâm.

Aceste rafale au ucis, în total, 11 persoane şi au rănit alte 26, dintre care o parte, fiind pe trotuarele din Piaţa Libertăţii, s-au aflat în raza focurilor de armă executate la întâmplare de militarii din dispozitiv.

Astfel, în urma acestor focuri de armă, au fost ucişi: S.A., M.A., J.S.D., M.L., P.H., M.V., T.B.I., C.R., E.I., B.I. şi C.V.

Cu privire la cauzele decesului s-au efectuat constatări medico-legale, care au concluzionat că moartea acestor persoane a fost violentă, datorându-se plăgilor împuşcate la nivelul capului sau toracelui.

Alte persoane au suferit vătămări corporale, după cum urmează:

- N.Că., plagă împuşcată în regiunea lombară, pentru care au fost necesare peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- N.E., plagă împuşcată în coapsa dreaptă, pentru care au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale;

- D.M., plagă împuşcată în regiunea sacro-iliacă, pentru care au fost necesare 6 zile de îngrijiri medicale;

- N.A.I., plagă împuşcată în piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 16 - 18 zile de îngrijiri medicale;

- L.D., plagă împuşcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 35 - 40 zile de îngrijiri medicale;

- C.Ş., plagă împuşcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 120 - 130 zile de îngrijiri medicale şi i-a produs o invaliditate de 40%;

- M.M.E., plagă împuşcată la şoldul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale;

- F.C.I., plagă împuşcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- S.L., plagă împuşcată, nepenetrantă torace, care au necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 de zile îngrijiri medicale;

- D.L., plagă împuşcată hemitorace drept, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus în primejdie, viaţa, cauzându-o o invaliditate de 60%;

- C.M., plagă împuşcată la coapsa dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, 50 - 55 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în pericol;

- F.V., plagă împuşcată la gamba dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- B.L., plagă împuşcată la piciorul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 23 - 25 zile de îngrijiri medicale;

- M.E., plagă împuşcată toraco-abdominală, care a necesitat, pentru vindecare, 95 - 100 zile de îngrijiri medicale şi i-a creat o invaliditate de 30%;

- I.A.D., plagă împuşcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 40 - 45 zile de îngrijiri medicale;

- P.T., plagă împuşcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 30 - 35 zile de îngrijiri medicale;

- D.A., plagă împuşcată în coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 23 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- P.G., plagă împuşcată la genunchiul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a produs invaliditate pe o durată de un an;

- L.I.D., plagă împuşcată la genunchiul drept, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- D.M.O., plagă împuşcată la gamba stângă, care a necesitat, pentru vindecare, 100 zile de îngrijiri medicale şi i-a produs o invaliditate de 10 - 15%;

- J.V., plagă împuşcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- N.C.N., plagă împuşcată la coapsa stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a creat o invaliditate de 60%;

- F.A.L., plagă împuşcată la piciorul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale;

- B.I., plagă împuşcată la palma stângă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a creat o invaliditate de 25%;

- D.M., plagă împuşcată la gamba dreaptă, care a necesitat, pentru vindecare, peste 10 zile de îngrijiri medicale;

- I.B., plagă împuşcată la cotul stâng, care a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

În timp ce aveau loc aceste confruntări violente în Piaţa Libertăţii, coloana de manifestanţi plecată de la Combinatul de Utilaj Greu a ajuns pe strada Horea, îndreptându-se spre Piaţa Mihai Viteazu, una din zonele centrale ale oraşului, unde accesul se face pe podul de pe Someş, situat în preajma Hotelului A. şi a restaurantului M.

Conform planului de intervenţie întocmit de Comandamentul Armatei a 4-a, secţia operaţii, din ordinul inculpatului g-ral col. T.I., în zona podului de peste râul Someş a fost instalat în jurul orei 15.00, un dispozitiv format din militari în termen şi subofiţeri, care fuseseră transportaţi cu maşini de luptă pentru infanterie (M.L.I). Potrivit planului de intervenţie, acest dispozitiv era comandat de inculpatul D.I., atunci căpitan.

Înainte de efectuarea deplasării, militarii care au făcut parte din acest dispozitiv, au fost instruiţi de lt.col. C.F., cu privire la misiune şi la uzul de armă, care a atras atenţia căpitanului D.I., că în cazul în care va permite vreunei persoane să treacă de dispozitiv, spre Piaţa Mihai Viteazu, îl va face răspunzător pentru trădare.

După instalarea dispozitivului, în zonă s-au apropiat mai multe persoane, între care şi C.V., iar pe strada Horea, dinspre gară, se apropia coloana de manifestanţi plecată de la Combinatul de Utilaj Greu.

După puţin timp, C.V., care avea asupra sa un borcan cu 2 litri de amoniac lichid concentrat, a aruncat cu acest recipient spre dispozitivul de militari, pentru a le îngreuna vederea şi a-i împiedica să folosească armele împotriva manifestanţilor. Apropiindu-se de dispozitiv un autoturism de culoare roşie, C.V. a cerut celui care-l conducea, să-l calce pe inculpatul cpt. D.I., astfel că autoturismul a trecut pe lângă ofiţer, la mică distanţă de acesta, moment în care inculpatul cpt. D.I. a tras asupra autoturismului, fără să-l nimerească pe şofer.

Concomitent, C.E. a început traversarea străzii dinspre restaurantul M., spre magazinul F., lângă care se constituise dispozitivul, unde fusese instalată o maşină de luptă pentru infanterie.

În momentul în care a ajuns la aproximativ 3 metri de dispozitiv, C.E. a fost împuşcat cu pistolul de către inculpatul cpt. D.I.. După ce victima căzut, inculpatul cpt. D.I. nu a permis civililor din zonă să se apropie pentru a-i da ajutor, ci chiar i-a silit, sub ameninţarea armei, să se lipească cu faţa de pereţii clădirilor din preajmă.

În această privinţă s-a reţinut că, o dată cu apropierea coloanei de manifestanţi de la Combinatul de Utilaj Greu, inculpatul cpt. D.I. a devenit tot mai agitat şi a dat ordin să se tragă spre coloană, precum şi că, pentru a-i determina pe militarii în termen să facă uz de armă, i-a ameninţat cu împuşcarea. Ca urmare, la ordinul acestui inculpat, militarii din dispozitivul său au tras spre coloana de manifestanţi, în special la picioare, astfel că din asfalt au ricoşat gloanţe spre mulţime.

S-a reţinut că datorită ordinelor şi ameninţărilor adresate de inculpatul cpt. D.I., militarilor din dispozitiv, aceştia au deschis foc asupra manifestanţilor care intenţionau să treacă podul spre Piaţa Mihai Viteazu, ceea ce a avut ca urmare uciderea, prin împuşcare, a victimelor I.I., P.T. şi Ţ.M.C.

Rapoartele medico-legale întocmite în cauză au confirmat că moartea acestor persoane a fost violentă, fiind determinată de plăgi împuşcate, după cum urmează:

- victima C.E., datorită unei plăgi împuşcate în zona abdominală;

- victima I.I., datorită plăgilor împuşcate în zona toracelui şi a gâtului;

- victima P.T., datorită unei plăgi împuşcate în zona abdominală;

- Ţ.M.C., datorită unei plăgi împuşcate în zona capului. Tot în urma focurilor de armă trase de militarii din dispozitiv, au fost rănite, prin împuşcare, 10 persoane, fără a se putea identifica exact care dintre militari sunt autorii vătămărilor cauzate.

Aceste 10 persoane rănite sunt următoarele:

- A.O., care a suferit o plagă împuşcată inghinală stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a cauzat o invaliditate de 30%;

- B.V., care a suferit o plagă împuşcată a caleaneului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 50 - 58 zile de îngrijiri medicale;

- C.I., care a suferit o plagă împuşcată în fesa stângă, fiind necesare, pentru vindecare, 18 zile de îngrijiri medicale;

- I.I., care a suferit plăgi împuşcate la ambele gambe, fiind necesare, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi cauzându-i-se o invaliditate de 10%;

- L.L., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a cauzat o invaliditate de 60%, pe termen de un an;

- L.M., care a suferit o plagă împuşcată a genunchiului drept, ce a necesitat, pentru vindecare, 12 - 14 zile de îngrijiri medicale;

- M.S., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- M.N., care a suferit o plagă împuşcată abdominală, ce a necesitat, pentru vindecare, 30 - 35 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în primejdie;

- P.M., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 14 - 16 zile de îngrijiri medicale;

- R.M.V., care a suferit o plagă împuşcată în gamba stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, 85 - 90 zile de îngrijiri medicale.

S-a constatat că faţă de ambiguitatea declaraţiilor martorilor, nu se poate reţine că inculpatul cpt. D.I. a împuşcat direct vreo altă persoană în afară de C.E., considerându-se că împuşcarea celorlalte victime s-a produs prin focurile de armă executate de militarii din dispozitivul ce l-a comandat, la ordinele date de el.

La rândul său, inculpatul col. B.V. îndeplinea, în decembrie 1989, funcţia de comandant al U.M. 01215 Floreşti, având gradul de maior.

Conform planului de intervenţie în oraş, întocmit în cadrul secţiei operaţii din cadrul Armatei a 4-a, inculpatul B.V. urma să se deplaseze în caz de nevoie la obiectivele stabilite, cu subunităţi formate din două plutoane cu 44 militari în termen şi mai mulţi ofiţeri şi subofiţeri.

La data de 20 decembrie 1989, acest inculpat a participat la o recunoaştere a locurilor din oraş unde urma să fie constituit dispozitivul comandat de el.

În ziua de 21 decembrie 1989, din ordinul colonelului L.V., inculpatul B.V. s-a deplasat din microgarnizoana Floreşti, conducând subunitatea în zona Fabricii de bere din municipiul Cluj-Napoca.

Ajunsă în zona Fabricii de bere, cu două autocamioane şi un autoturism ARO, subunitatea a fost debarcată din autovehicule, constituindu-se din ordinul inculpatului B.V., în jurul orei 15.30, un dispozitiv la intersecţia străzilor Moţilor, Coşbuc, Clinicilor.

S-a stabilit ca acest dispozitiv să interzică afluirea coloanelor de manifestanţi, către centrul oraşului, dinspre cartierul Mănăştur.

În subordinea inculpatului B.V. se aflau mai mulţi ofiţeri, între care şi coinculpatul maior C.I.L., comandant de divizion, numit coordonator al celor două plutoane din dispozitiv.

Până în jurul orei 18.00 din ziua de 21 decembrie 1989, în zona respectivă nu s-au produs evenimente neobişnuite, circulaţia rutieră şi pietonală desfăşurându-se normal.

După această oră, dinspre cartierul Mănăştur, pe strada Moţilor, înaintând spre centrul oraşului, a apărut o coloană de manifestanţi care mărşăluia în spatele a două basculante şi a unui autocamion. Aceste autovehicule circulau încet, paralel pe toată lăţimea străzii, cu farurile aprinse, cu scopul de a oferi protecţie coloanei de demonstranţi care înainta în spatele lor. În momentul apariţiei coloanei de manifestanţi, atât inculpatul B.V., cât şi inculpatul C.I.L. au ordonat să se deschidă foc asupra autovehiculelor care înaintau în faţa coloanei.

Astfel, prin focurile de armă trase din dispozitivul militar aflat în zona Fabricii de bere - Moţilor, în urma ordinelor date de inculpaţii B.V. şi C.I.L., au fost ucise următoarele 9 persoane:

- B.G., care a fost împuşcat în cap;

- S.Ş., care a fost împuşcat în torace;

- M.L.C., care a fost împuşcată în torace;

- V.I., care a fost împuşcat în cap;

- N.G.A., care a fost împuşcat în torace;

- P.A., care a fost împuşcat în torace;

- C.I., care a fost împuşcat în abdomen;

- B.Z.C., care a fost împuşcat în zona subclaviculară;

- S.D.A., care a fost împuşcat în cap.

Tot datorită acestor focuri de armă s-au cauzat vătămări, următoarelor 13 persoane:

- T.A., care a suferit o plagă împuşcată a cotului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 65 - 70 zile de îngrijiri medicale;

- B.L., care a suferit o plagă împuşcată a calcaneului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a cauzat o invaliditate de 30%;

- R.G., care a suferit o plagă împuşcată a cotului stâng, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- K.G., care a suferit o plagă împuşcată în regiunea lombară, ce a necesitat, pentru vindecare, 30 -35 zile de îngrijiri medicale;

- R.M.D., care a suferit o plagă împuşcată în gamba stângă, ce a necesitat, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale;

- R.G., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- G.A., care a suferit o plagă împuşcată a gambei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale;

- M.G., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a cauzat o invaliditate permanentă de peste 60%, pe termen de un an;

- P.C., care a suferit o plagă împuşcată a hemitoracelui drept, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în pericol, cauzându-i, totodată, o invaliditate permanentă de 40%;

- P.D.C., care a suferit o plagă împuşcată a gambei drepte, ce a necesitat, pentru vindecare, 80 zile de îngrijiri medicale;

- P.D., care a suferit o plagă împuşcată a coapsei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 12 - 14 zile de îngrijiri medicale;

- C.V., care a suferit o plagă împuşcată a bazinului şi a abdomenului, ce a necesitat, pentru vindecare, peste 60 zile de îngrijiri medicale şi i-a pus viaţa în pericol, cauzându-i, totodată, o invaliditate de 30%;

- N.M., care a suferit o plagă împuşcată a gambei stângi, ce a necesitat, pentru vindecare, 85 - 90 zile de îngrijiri medicale şi i-a cauzat o invaliditate de 10%.

S-a considerat că nu s-au putut stabili autorii direcţi ai împuşcării persoanelor ucise sau vătămate prin utilizarea armelor de foc, însă s-a reţinut că între ordinele inculpaţilor B.V. şi C.I.L., care s-au aflat la comanda dispozitivului din zona incidentelor, şi producerea decesului, respectiv, a vătămării corporale a acelor persoane, există legătură cauzală.

Zona Pieţei Mărăşti din municipiul Cluj-Napoca a fost printre cele 34 puncte unde, potrivit planului de acţiune întocmit la secţia operaţii a statului major al Armatei a 4-a, urma să fie amplasat un dispozitiv militar.

În realizarea acestui plan, în jurul orei 17.00 din ziua de 21 decembrie 1989, din ordinul lt. col. C.F. şi sub comanda col. T.G., în Piaţa Mărăşti a fost instalat un dispozitiv format din 3 plutoane de militari înarmaţi cu pistoale mitralieră, la care erau ataşate baionete.

Stabilirea acestui dispozitiv a fost primită cu ostilitate de locatarii din blocurile aflate în apropiere, care au ieşit la ferestre şi balcoane, de unde aruncau cu obiecte contondente spre militari. Între timp, spre piaţă s-a îndreptat un număr mare de persoane, adunându-se în zonă circa 3.000, care se manifestau cu nervozitate şi ostilitate în legătură cu incidentele sângeroase despre care aflaseră.

La un moment dat s-au urcat într-un autobuz 15 - 20 persoane sub influenţa băuturilor alcoolice, dintre care două l-au silit pe şofer, prin ameninţări, să-i transporte până în Piaţa Mărăşti. Apoi, sub presiunea acestor călători, şoferul a abandonat autobuzul, urcându-se la volan un cetăţean care exclama „toţi în maşină, că intrăm în armată".

Autobuzul a fost îndreptat spre dispozitivul de militari, care au declanşat foc asupra lui. În momentul în care asupra autobuzului s-a declanşat foc de arme, acesta fusese părăsit de pasageri, iar cel care preluase locul şoferului, sărise şi el de la volan.

Deşi focurile de armă trase asupra autobuzului nu au produs victime, presiunea exercitată de civili asupra dispozitivului de militari a crescut, mulţimea apropiindu-se până la câţiva metri de militari.

Comandantul dispozitivului, col. inginer T.G., a ordonat foc de avertisment, iar militarii, conformându-se, au executat focul în plan vertical.

La această situaţie tensionată s-a adăugat starea de confuzie produsă la un moment dat de apariţia în piaţă a unor M.L.I. - uri trimise în sprijin, de lt. col. C.F. (ofiţerul de legătură din comandament).

Militarii din dispozitiv, având impresia că sunt atacaţi, au declanşat din nou focuri de armă. În acest moment, partea vătămată C.M. a fost împuşcată în piciorul stâng, suferind o leziune, pentru vindecarea căreia i-au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

A mai fost rănit, în regiunea coxofemurală dreaptă, K.M., care se afla în balconul apartamentului de la etajul 11 al unui bloc din piaţa Mărăşti. Pentru vindecarea leziunii cauzate prin împuşcare, acestei victime i-au fost necesare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Pe fondul acestei stări confuze şi tensionate, de dispozitivul militarilor s-a apropiat, cu un cuţit în mână, victima R.I. Fiind în evidentă stare de ebrietate şi având o atitudine vădit ameninţătoare la adresa militarilor spre care se îndrepta, cei din dispozitiv au tras mai multe focuri de armă asupra victimei, care a căzut pe caldarâm, împuşcată în cap, decedând imediat.

Din raportul medico-legal a rezultat că moartea victimei R.I. s-a datorat împuşcării în cap, fiind trase două gloanţe asupra sa. Această victimă a mai prezentat, în regiunea cervicală, o leziune provocată cu baioneta.

S-a motivat că nu se poate reţine că această faptă a fost săvârşită de inculpatul fruntaş B.M.A., aşa cum i s-a imputat prin rechizitoriu, deoarece declaraţiile îndoielnice şi oscilante ale martorilor la care s-a făcut referire în actul de sesizare, nu sunt în măsură să formeze convingerea că inculpatul respectiv este autorul uciderii victimei R.I.

S-a relevat că, faţă de probele existente, instanţa nu poate reţine ca certă decât împrejurarea că victima a fost ucisă prin împuşcare de către militarii din dispozitiv.

S-a motivat că aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la vătămarea corporală prin împuşcare a părţilor vătămate C.M. şi K.M., astfel că s-a reţinut că şi aceste două persoane au fost împuşcate de militari neidentificaţi din dispozitiv.

Tot în seara zilei de 21 decembrie 1989, în zona Pieţii Libertăţii - latura din apropierea Anticariatului, după consumarea evenimentelor din faţa Librăriei Universităţii şi a Hotelului C., s-a menţinut starea de tensiune.

Aşa cum s-a mai arătat, în această zonă fusese dirijată o subunitate condusă de căpitanul I.G., în spatele căreia au fost dispuse, mai târziu, trupe de securitate.

În jurul orei 19.00, grupurile de manifestanţi din zonă, puternic afectaţi de evenimentele violente anterioare, s-au apropiat ameninţător de dispozitiv, militarii fiind speriaţi, deoarece s-a ajuns la contact fizic cu unii civili aflaţi sub influenţa alcoolului, care erau agitaţi şi dădeau foc la ziare, rostogolind tomberoane spre cordonul de militari.

În acele momente de tensiune, dinspre dispozitivul de militari, s-a tras asupra civililor, producându-se victime.

În urma executării tragerilor cu arme de foc, de către militarii din dispozitivul comandat de cpt. I.G., în zona Anticariat, a fost ucisă victima S.I., aceasta fiind împuşcată în cap.

Cu aceeaşi ocazie, militari neidentificaţi au cauzat vătămarea corporală, prin împuşcare, următoarelor persoane ce s-au apropiat de dispozitiv: C.A., care a fost rănit în coapsa stângă, fiindu-i necesare, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale; V.E.M., rănită în picior, căreia i-au fost necesare, pentru vindecare, 45 - 50 zile de îngrijiri medicale şi P.I., de asemenea, împuşcat în picior, căruia i-au fost necesare, pentru vindecare, 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

S-a motivat că, chiar dacă prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în privinţa incidentului din faţa Anticariatului, instanţa, din moment ce este sesizată cu faptele ce au legătură cu inculpatul T.I., faţă de care acţiunea penală a fost pusă în mişcare pentru toate evenimentele sângeroase din municipiul Cluj-Napoca din ziua de 21 decembrie 1989, este obligată conform art. 343 C. proc. pen., să rezolve cauza în întregime, pe baza probelor de la urmărirea penală - declaraţii de martori, schiţa de la faţa locului, rapoartele medico-legale, precum şi pe baza celor administrate cu ocazia cercetării judecătoreşti.

S-a motivat că spre deosebire de rechizitoriu, în care s-a reţinut că inculpatul D.I. ar fi ucis două persoane, instanţa de judecată a apreciat că acest inculpat a ucis, nemijlocit, numai pe victima C.E.

De asemenea, în ceea ce priveşte pe inculpatul B.M.A., căruia i s-a imputat, prin actul de sesizare, că a ucis, prin împuşcare, pe victima R.I., s-a motivat în sensul că nu există probe certe din care să rezulte că acest inculpat este autorul acestei fapte.

În ceea ce priveşte contribuţia celorlalţi inculpaţi la uciderea sau rănirea persoanelor care s-au aflat în zonele unde militarii, din dispozitivele constituite în municipiul Cluj-Napoca, au executat focuri de armă în după amiaza şi seara zilei de 21 decembrie 1989, s-au învederat următoarele considerente:

În perioada în care s-au produs evenimentele ce fac obiectul cauzei, în România exista un regim politic de dictatură, exercitată de N.C., învestit prin dispoziţii legale cu autoritate nelimitată, astfel că nu este de presupus că inculpatul M.I., în calitate de prim-secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Cluj, precum şi inculpatul T.I., în calitate de comandant al Armatei a 4-a, subordonat comandantului suprem N.C., s-ar fi putut opune ordinului dat de acesta în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, pe care l-a transmis personal în cadrul teleconferinţei din după amiaza aceleiaşi zile. În această privinţă, s-a mai relevat că şi în ipoteza insubordonării celor doi inculpaţi, cu urmările previzibile ce le-ar fi putut avea pentru ei o asemenea atitudine, este neîndoielnic faptul că şeful statului de atunci ar fi persistat şi impus executarea ordinului de implicare a unităţilor militare în împiedicarea manifestaţiilor împotriva regimului.

În legătură cu aducerea la îndeplinire a ordinului de constituire de dispozitive cu militari pe străzile municipiului Cluj-Napoca, s-a motivat că în raport cu dispoziţiile ce le-au primit din partea şefului statului, în timpul teleconferinţelor, cu prevederile din cele 14 puncte ale ordinului transmis de ministrul apărării naţionale, precum şi cu informaţiile primite cu privire la o posibilă invadare a teritoriului României, inculpaţii T.I. şi M.I. au avut neîndoielnica reprezentare că Armata a 4-a, comandată de primul, putea fi confruntată cu situaţii de luptă reale, cu dezordini iminente, care să preceadă un atac extern.

S-a subliniat că, potrivit reglementărilor din capitolul III al Decretului nr. 367/1971, intitulat „uzul de armă", al căror conţinut a fost analizat în cuprinsul considerentelor, folosirea armelor de foc, chiar în situaţii de genul celor la care s-a făcut referire, poate avea loc numai în anumite împrejurări şi doar cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel că se impune a se reţine că inculpatul T.I., ca profesionist în domeniu, nu a luat toate măsurile necesare pentru prevenirea uciderii sau rănirii altor persoane, decât cele la care se referea art. 36 din Decretul nr. 367/1971. Sub acest aspect, s-a precizat că succesiunea evenimentelor produse în municipiul Cluj-Napoca în cursul zilei de 21 decembrie 1989, demonstrează că măsurile luate de inculpatul menţionat nu au fost suficiente pentru prevenirea uciderii şi rănirii unui număr atât de mare de persoane.

S-a arătat că din probele administrate a rezultat că inculpatul T.I. nu s-a preocupat să asigure punerea în practică a planului de acţiune, în aşa fel încât să fie evitată producerea de victime, ceea ce reiese şi din împrejurarea că, în urma ordinelor ce le-a dat, au fost introduşi în dispozitive din zone centrale ale oraşului, militari cu o pregătire precară, având încărcătoarele ataşate la arme, deşi încă nu se constatase existenţa concretă a vreunei situaţii de natura celor prevăzute de Decretul nr. 367/1971. S-a menţionat că prin constituirea dispozitivelor cu soldaţi slab instruiţi, în zone unde circulau mase mari de oameni, dintre care unii manifestau, acest inculpat a fost lipsit de prevederea ce o impunea situaţia în care se afla în acel moment municipiul Cluj-Napoca, spre deosebire de factorii de comandă aparţinând Ministerului de Interne, care au folosit, în intervenţiile făcute, ofiţeri şi subofiţeri ce au acţionat în aşa fel încât nu au cauzat ucideri sau vătămări de persoane.

Cu toate că a fost informat imediat despre incidentele în timpul cărora unele persoane şi-au pierdut viaţa, iar altele au fost rănite, inculpatul T.I. a continuat să menţină, în zonele aglomerate ale oraşului, dispozitive formate din militari slab instruiţi şi chiar a instalat noi dispozitive, ceea ce a accentuat starea de tensiune dintre armată şi populaţie, determinând confruntări în urma cărora s-au produs noi victime.

Ca urmare, s-a concluzionat că, prin modul în care a planificat şi pus în aplicare acţiunile militare din ziua de 21 decembrie 1989, inculpatul g-ral col. T.I. a încălcat principiile de ordin militar menite să protejeze viaţa persoanelor civile, precum şi dispoziţiile art. 40 din Decretul nr. 367/1971, iar prin această lipsă de prevedere şi uşurinţa cu care şi-a îndeplinit atribuţiile ce i-au revenit, a cauzat uciderea, prin împuşcare, a 26 persoane, precum şi rănirea, tot prin împuşcare, a altor 53 persoane, din care la 23 li s-au produs vătămări corporale grave, iar la 30 li s-au cauzat vătămări corporale vindecabile în 10 - 60 de zile.

S-a motivat că, în raport cu consecinţele produse, faptele reţinute în sarcina inculpatului g-ral col. T.I. constituie infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (5) C. pen. (26 victime cărora li s-a cauzat moartea), 23 infracţiuni de vătămare corporală gravă prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. (23 victime cărora li s-au cauzat leziuni vindecabile în mai mult de 60 zile sau li s-a pus viaţa în primejdie), precum şi alte 30 infracţiuni de vătămare corporală prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. (30 victime cărora li s-au cauzat leziuni vindecabile într-un interval de 10 - 60 zile).

S-a relevat că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la omor deosebit de grav şi, respectiv, de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, pentru care inculpatul sus-menţionat a fost trimis în judecată, deoarece din probele administrate a reieşit că formarea dispozitivelor cu militari a fost concepută ca o acţiune de intimidare, pentru prevenirea tulburării ordinii publice, iar nu în scopul unei confruntări violente cu manifestanţii. Conchizându-se, s-a subliniat că uciderea şi, respectiv, rănirea victimelor, sunt consecinţa modului defectuos în care a fost organizată şi realizată acţiunea respectivă, iar nu rezultatul unei pregătiri deliberate în vederea unei confruntări violente cu manifestanţii.

Făcându-se referire la inculpatul M.I., s-a motivat că din materialul probator administrat a rezultat că acesta, atât în etapa premergătoare zilei de 21 decembrie 1989, cât şi în cursul acelei zile, a avut o poziţie defensivă faţă de evenimente, concretizată în asigurarea ce a dat-o şefului statului, că situaţia din municipiul Cluj-Napoca era calmă, în atitudinea sa pasivă faţă de evenimente şi în lipsa oricărei iniţiative din partea sa, pentru combaterea celor care manifestau.

S-a mai învederat că, chiar dacă au existat consultări între inculpaţii M.I. şi T.I., acestea nu pot fi considerate de natură a contribui la declanşarea focurilor de armă împotriva manifestanţilor, cât timp M.I. nu a cerut să fie scoase trupe din unităţi, a atras atenţia să nu se tragă, iar ulterior a adresat reproşuri celor pe care i-a considerat implicaţi în deschiderea focului de armă şi chiar a cerut, prin staţie, să nu se tragă în manifestanţi.

Ca urmare, s-a conchis că faptele inculpatului M.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată sau ale vreunei alte infracţiuni, impunându-se achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la inculpaţii B.V. şi C.I.L., s-a motivat că, chiar dacă cele 3 utilaje grele ce rulau spre dispozitiv, puteau prezenta un pericol pentru siguranţa militarilor, ordinele date de aceşti inculpaţi, de a se trage în faruri şi roţile utilajelor, au fost lipsite de prevedere.

S-a subliniat că şi în condiţiile critice din acele momente, cei doi inculpaţi trebuiau şi puteau să prevadă că militarii din dispozitiv, mai ales că nu erau suficient pregătiţi, nu vor reuşi să nimerească numai farurile şi roţile din cauciuc, ci vor lovi, cu gloanţele trase, alături sau prin ricoşare, persoanele ce se aflau în spatele utilajelor.

Relevându-se că împuşcarea victimelor putea fi evitată, dacă inculpaţii B.V. şi C.I.L. ar fi recurs, ca şi lt. major H.M., la manevre de deplasare a subunităţii pe străzi lăturalnice, s-a apreciat că acţiunea celor doi inculpaţi, ca profesionişti în domeniul armelor, este culpabilă, deoarece a fost lipsită de prevedere.

S-a motivat, însă, că în raport cu situaţia critică şi tensionată în care s-au aflat, nu se poate considera că inculpaţii B.V. şi C.I.L. ar fi urmărit sau acceptat producerea morţii sau rănirii unor persoane, ca rezultat al executării focurilor de armă asupra utilajelor ce se îndreptau spre dispozitiv.

Ca urmare, s-a ajuns la concluzia că faptele inculpaţilor B.V. şi C.I.L. trebuie încadrate în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) şi (5) C. pen. (9 victime), în 6 infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., precum şi în 7 infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod.

În legătură cu situaţia inculpatului D.I., s-a motivat că în raport cu împrejurările rezultate din probele administrate, se impune a se reţine că acest inculpat a împuşcat mortal pe C.E., de la o distanţă de 3 metri, după care a ordonat în mod repetat foc de avertisment asupra manifestanţilor, fiind ucise 3 persoane şi rănite alte 10 persoane.

Arătându-se că modul în care a acţionat, demonstrează că inculpatul D.I. a prevăzut şi a urmărit sau, cel puţin, a acceptat rezultatul faptelor sale, s-a conchis că acestea trebuie încadrate în:

- infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. e) C. pen. (victimă C.E.); - infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită în condiţiile omorului calificat cu participaţie improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. (victime I.I., P.T. şi Ţ.M.C.); - tentativă de omor deosebit de grav, săvârşită în condiţiile omorului calificat cu participaţie improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2), cu referire la art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. e) şi la art. 176 lit. b) C. pen. S-a motivat că infracţiunile de omor deosebit de grav şi de tentativă la omor deosebit de grav au fost săvârşite în forma de participaţie improprie prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., deoarece, în condiţiile în care au acţionat, militarii din dispozitiv, lipsiţi de pregătirea militară necesară şi ameninţaţi cu împuşcarea de către inculpatul D.I., nu au avut posibilitatea să aprecieze caracterul faptelor pe care au fost determinaţi să le săvârşească, fiindu-le, astfel, aplicabile dispoziţiile art. 51 C. pen., referitoare la eroarea de fapt.

Considerând că atitudinea inculpatului D.I., de a ameninţa fără justificare pe subordonaţi, cu arma, a fost de natură a le anihila voinţa, încât au acţionat fără vinovăţie, s-a reţinut că el a săvârşit fapta în condiţiile participaţiei improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că, faţă de împrejurările în care a fost comisă fapta de către inculpatul D.I., respectiv sub imperiul ameninţării din partea lt. col. C.F., că va fi trimis în judecată pentru trădare, dacă manifestanţii vor trece peste pod, a violenţelor exercitate de unele persoane care s-au apropiat de dispozitivul comandat de el, a aruncării de către C.V., a unui borcan cu amoniac lichid asupra dispozitivului şi a încercării unui conducător auto de a-l lovi cu autoturismul, care i-au produs o puternică tulburare, se impune să se reţină circumstanţe atenuante în favoarea sa.

Totodată, s-a apreciat că în ceea ce priveşte pe inculpaţii g-ral col. T.I., col. B.V. şi lt. col. C.I.L., sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 lit. c) şi d) şi ale art. 124 C. pen., referitoare la intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru toate infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, ca urmare a schimbării încadrării juridice, ceea ce a impus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei au declarat recurs:

 - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

 - inculpaţii T.I., B.V., D.I. şi C.I.L.;

- partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale;

- părţile civile B.F., C.A., M.C., M.M.E., I.D., J.V., J.I., B.I., L.D., N.M.I., P.G., N.C.N., R.M., I.B., M.S., L.L., Ţ.R., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., M.E., N.A., D.Z., L.D., L.S., N.M., P.M., C.I., E.C., C.V., C.C., M.M., R.M.V., M.A., S.R., C.M., R.L., R.G., P.T.V., F.G., R.M.D., I.V., T.B.A., B.Ş., S.E.M., M.G., C.I., F.A. şi D.M., precum şi avocatul T.A.

A. Prin motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, au fost formulate critici sub următoarele aspecte:

- Cu privire la inculpatul T.I., s-a susţinut că din probele administrate rezultă că acţiunile şi ordinele sale relevă intenţia sa clară de reprimare a demonstranţilor şi, chiar dacă nu a urmărit uciderea sau rănirea anumitor persoane, a acceptat posibilitatea producerii unor astfel de consecinţe. Ca urmare, s-a relevat că, din moment ce acest inculpat a iniţiat atacul împotriva demonstranţilor, se impunea să se reţină că a prevăzut şi acceptat rezultatul ce putea fi produs prin folosirea armelor de foc, încât în mod greşit s-a considerat că uciderea şi, respectiv, rănirea victimelor s-a produs din culpa sa, iar nu cu intenţie.

S-a subliniat că, ordonând ca militarii din dispozitive, în majoritate insuficient instruiţi, să intervină, înarmaţi cu arme şi muniţie de război, împotriva demonstranţilor, inculpatul g-ral col. T.I. şi-a asumat implicit, şi răspunderea pentru eventualitatea uciderii sau rănirii unor persoane, prin împuşcare, aşa cum s-a şi întâmplat.

Conchizându-se, s-a arătat că prin executarea ordinului conţinând 14 puncte, emis de ministrul apărării naţionale, în care sens a ordonat scoaterea trupelor din cazărmi şi constituirea acestora în dispozitive dotate cu armament şi muniţie de război, inculpatul sus-menţionat a pus în pericol iminent viaţa şi integritatea corporală a locuitorilor municipiului Cluj-Napoca, ceea ce a avut ca urmare uciderea a 26 persoane şi rănirea altor 53, prin acţiunile în care s-au implicat militarii din dispozitivele respective, astfel că trebuia menţinută încadrarea juridică dată faptelor sale, prin rechizitoriu, în instigare la omor deosebit de grav şi instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpatul M.I., s-a susţinut că în mod greşit s-a considerat de prima instanţă că acest inculpat a avut un rol pasiv în cursul zilei de 21 decembrie 1989, o atare constatare fiind contrazisă de coinculpatul T.I., precum şi de prevederile planului unic de intervenţie pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice întocmit în baza Ordinului nr. 02600/1988 al ministrului de interne şi aprobat de el în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean al apărării.

S-a învederat că, din moment ce inculpatul M.I. era învestit cu atribuţii de comandă politico-militară în judeţul Cluj, în baza cărora, alături de coinculpatul T.I., a hotărât scoaterea efectivelor de militari, dotaţi cu armament şi muniţie de război, pe străzile municipiului Cluj-Napoca, în scopul reprimării manifestaţiilor antidictatoriale, trebuia să se reţină în sarcina sa, săvârşirea infracţiunilor de instigare la omor deosebit de grav şi de instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpaţii B.V. şi C.I.L., s-a susţinut că schimbările de încadrare juridică efectuate de prima instanţă nu se justifică, deoarece din materialul probator administrat rezultă în suficientă măsură că aceşti doi inculpaţi au avut iniţiativa, prin ordinele pe care le-au dat, de a se trage cu armamentul de război asupra demonstranţilor, iar în urma focurilor de armă executate, au fost împuşcate mortal 9 persoane şi rănite alte 13.

În concluzie, s-a învederat că faptele acestor doi inculpaţi trebuiau încadrate în infracţiunile de instigare la omor deosebit de grav şi instigare la tentativă de omor deosebit de grav.

- Cu privire la inculpatul D.I., s-a susţinut că împrejurările invocate în considerentele sentinţei, nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestui inculpat, învederându-se că excesul de zel pe care el l-a manifestat şi modul concret în care a acţionat, ameninţând pe subordonaţi cu împuşcarea, ca şi efectele grave produse de acţiunile sale, impuneau atât menţinerea încadrărilor juridice din rechizitoriu, cât şi aplicarea de pedepse severe, mai ales că uciderea victimei C.E. a realizat-o prin comiterea de acte de cruzime, în accepţiunea art. 75 lit. b) C. pen.

- Cu privire la inculpatul B.M.A., s-a susţinut că soluţia de achitare este greşită, deoarece din probele dosarului rezultă că acest inculpat, fără să primească ordin, a executat foc de armă, de mai multe ori, asupra victimei R.I., care a fost ucisă.

Printr-un alt motiv de casare formulat de procuror, s-a mai susţinut că schimbarea încadrării juridice s-a făcut cu încălcarea prevederilor legii.

S-a relevat, în acest sens, că, în raport cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., în vederea respectării garanţiilor procesuale, prima instanţă era obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică şi să atragă atenţia inculpaţilor, că au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau chiar amânarea judecăţii, pentru pregătirea apărării.

S-a subliniat că aceste dispoziţii trebuie respectate şi în ipoteza schimbării încadrării juridice într-o infracţiune mai uşoară, pentru că şi într-o astfel de situaţie, inculpatul trebuie să aibă posibilitate să-şi facă o apărare eficientă, în raport cu noua încadrare dată faptei ce i se impută.

Or, făcându-se referire la cauza de faţă, s-a învederat că la data de 20 ianuarie 2003, când s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, nu au fost prezente toate părţile, între care majoritatea părţilor vătămate şi a părţilor civile.

În concluzie, s-a precizat, prin acest motiv, că prima instanţă a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen., deoarece a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor, în infracţiuni mai uşoare, fără ca victimele, respectiv, părţile vătămate şi cele civile, care au lipsit, să-şi poată expune punctul de vedere cu privire la noua încadrare.

În fine, s-a susţinut, printr-un alt motiv de casare, că prima instanţă a procedat în mod arbitrar la stabilirea cuantumului sumelor de bani care să fie plătite cu tot cu despăgubiri.

Sub acest aspect, s-a relevat că unor părţi civile, cum sunt Ţ.R., B.F., S.A., P.C., R.M., N.C.N. şi M.A., li s-au acordat despăgubiri în cuantum de peste 200.000.000 lei, în timp ce pentru alte părţi civile s-au stabilit despăgubiri între 5 milioane şi 100 milioane de lei, fără să se învedereze temeiul ce a determinat aceste diferenţieri.

S-a mai subliniat că respingerea cererilor de despăgubiri formulate de părţile civile F.C.I., M.M.E., G.A., I.D., P.A.I., N.M., L.S., M.M., D.C., P.I., P.T., D.Z., S.C.A., S.M., A.M., S.A., A.S. şi Ş.T., a fost dispusă, fără să se motiveze convingător această soluţie, cu argumente deduse din împrejurările concrete ale cauzei.

S-a arătat, de asemenea, că prima instanţă nu a relevat, prin considerentele sale, modalitatea de calcul a cuantumului despăgubirilor, pentru ca instanţa de control judiciar să aibă posibilitatea să verifice temeinicia criteriilor avute în vedere.

Totodată, s-a cerut să se observe că prima instanţă nu a examinat în cuprinsul sentinţei, situaţia Ministerului Finanţelor Publice, indicat prin actul de sesizare şi citat în cursul judecăţii, în calitate de parte responsabilă civilmente, contravenind, astfel, prevederilor art. 16 alin. (3) C. proc. pen.

În concluzie, făcându-se referire la dispoziţiile art. 385¹ lit. d) şi la cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 12, 16, 17, 17¹, 21 şi alin. (2) C. proc. pen., s-a cerut casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei.

B. Prin motivele comune de casare formulate de inculpaţii g-ral col. T.I. şi col. B.V. au fost invocate cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 teza I şi pct. 17¹ teza a II-a C. proc. pen.

S-a susţinut, în dezvoltarea acestor motive, că s-a reţinut greşit că trupele scoase pe străzile municipiului Cluj-Napoca, ar fi avut o pregătire militară precară, relevându-se că, fără a fi formate din profesionişti, subunităţile din care s-au constituit dispozitive, aveau în compunerea lor, militari cu un anumit grad de instruire, specific unei armate formate pe baza recrutării obligatorii.

S-a subliniat că inculpatului g-ral col. T.I. nu i se poate reproşa lipsa de prevedere, cât timp a informat corect pe subordonaţii săi despre conţinutul ordinului în 14 puncte emis de ministrul apărării naţionale, a numit doi ofiţeri superiori temeinic pregătiţi şi cu multă experienţă, pentru a comanda trupele din microgarnizoanele Floreşti şi Someşeni, a dispus să se facă imediat cercetări, de către procurorul militar, cu privire la ivirea primului incident soldat cu victime, iar după seara zilei de 21 decembrie 1989 nu s-a mai produs nici un eveniment sângeros în municipiul Cluj-Napoca.

S-a mai susţinut că, deşi a reţinut corect că inculpaţii T.I. şi B.V. nu au acţionat cu intenţie directă sau indirectă, pentru reprimarea sângeroasă a manifestanţilor, prima instanţă a considerat greşit că aceşti inculpaţi au îndeplinit în mod culpabil atribuţiile ce le-au revenit din funcţiile încredinţate.

Sub acest aspect, s-a arătat că trebuia să se aibă în vedere că inculpaţii menţionaţi nu aveau de unde să aleagă alţi militari, mai bine instruiţi, pentru îndeplinirea misiunilor pe care erau obligaţi să le execute în baza ordinului în 14 puncte.

S-a mai învederat că în mod nejustificat nu s-a ţinut seama, la evaluarea faptelor şi a consecinţelor, de împrejurarea că incidentele violente s-au produs în urma agresării militarilor din dispozitive.

În concluzie, s-a cerut achitarea inculpaţilor T.I. şi B.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum şi exonerarea lor de obligaţia de a plăti despăgubiri, părţilor civile.

Tot în sprijinul recursului declarat de inculpatul T.I. s-a mai susţinut, prin motivele invocate de avocatul D.Io., că ansamblul materialului probator a confirmat justeţea soluţiei adoptate iniţial de secţia parchetelor militare, în cadrul ordonanţei din 15 octombrie 1992, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor M.I., N.C., g-ral col. T.I., g-ral maior Ş.I., maior B.V. şi cpt. D.I.

Relevându-se că infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, urmată de semnarea rechizitoriului, s-a bazat pe o sumară completare a cercetărilor, precum şi că nici cercetarea judecătorească nu a evidenţiat elemente noi, de natură a confirma vinovăţia inculpatului T.I., s-a cerut să se constate că reţinerea culpei în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către acest inculpat, este total nejustificată.

S-a învederat, în această privinţă, că informaţiile ce-i parveniseră, în calitate de comandant al Armatei a 4-a, erau de natură a-i crea inculpatului T.I. convingerea că va fi confruntat cu situaţii de luptă reale, precedate de provocarea de dezordini urmate de un atac extern, astfel că nu i se poate reproşa introducerea militarilor în dispozitive şi nici executarea ordinului ministrului apărării naţionale, care nu era ilegal.

S-a arătat că producerea de incidente, numai în zonele ocupate de patru dispozitive, din cele 34 care s-au constituit în municipiul Cluj-Napoca, demonstrează că tocmai atacurile declanşate în scop de provocare au determinat reacţia militarilor, prin folosirea armelor de foc, iar nu slaba lor instruire. Tot lipsită de justificare s-a susţinut că este şi reţinerea lipsei de preocupare pentru selectarea militarilor incluşi în dispozitive, subliniindu-se că această obligaţie revenea comandanţilor de subunităţi, iar nu unui comandant de armată, mai ales că la comanda dispozitivelor au fost numiţi ofiţeri combatanţi bine instruiţi, iar nu din serviciile auxiliare.

În fine, s-a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 317 C. proc. pen., deoarece faptele comise în legătură cu incidentele din Piaţa Libertăţii, nu au făcut obiectul trimiterii în judecată, pentru cele comise în legătură cu incidentele din zona „Continental" s-a adoptat o soluţie de neurmărire penală, iar pentru zona „Anticariat" s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor.

S-a relevat că, soluţionând cauza şi cu privire la aceste fapte, fără să se fi extins cercetările, care nu se puteau realiza fără infirmarea soluţiilor de neurmărire penală şi de disjungere, instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile legale referitoare la limitele judecăţii şi ale soluţionării laturii civile.

Subliniindu-se că probatoriul administrat demonstrează evidenta implicare a unor forţe externe, care au organizat provocările din zona celor patru dispozitive unde s-au produs incidentele, în lipsa cărora militarii nu ar fi ripostat cu focuri de armă, s-a cerut casarea sentinţei şi achitarea inculpatului T.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

C. Prin motivele de casare formulate de inculpatul D.I., s-a susţinut că prima instanţă a încălcat dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială şi cu privire la calitatea persoanei prevăzute în art. 28 pct. 1 lit. a) şi în art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora competenţa de a-l judeca revenea Tribunalului Militar Teritorial, astfel că, fiind judecat în primă instanţă de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, a fost lipsit de un grad de jurisdicţie, al judecăţii în apel.

S-a învederat, în această privinţă, că nu există nici o legătură între dispoziţia dată de inculpatul g-ral col. T.I., de a se constitui dispozitive militare în oraş, fără ordin de a se trage în manifestanţi, şi incidentele ce s-au produs, care nu au fost provocate de militari, constând în atacarea dispozitivelor şi punerea în pericol a vieţii militarilor, care au fost nevoiţi să riposteze.

Cu privire la fondul cauzei, s-a susţinut că în raport cu contextul social-politic intern şi internaţional în care au avut loc evenimentele, soluţia de condamnare a inculpatului cpt. D.I. este nelegală şi netemeinică. Sub acest aspect, s-a relevat că nu s-a ţinut seama că informaţiile ce le deţinea Comandamentul Armatei a 4-a, confirmau posibilitatea atacării României din exterior, de lipsa de probe neîndoielnice că D.I. sau militarii din subordinea sa ar fi avut intenţia să ucidă pe cei care demonstrau şi nici de împrejurarea că din dispozitivul comandat de el nu s-a deschis foc, decât atunci când viaţa militarilor era pusă în pericol sau a existat riscul de a fi dezarmaţi.

D. Prin motivele de casare formulate de inculpatul C.I.L., s-a susţinut că secţiei penale a instanţei supreme nu-i revenea competenţa de a soluţiona cauza în privinţa sa, deoarece faptele ce i s-au imputat, le-ar fi săvârşit în cadrul dispozitivului ce l-a comandat, având caracter distinct de cele care au făcut obiectul trimiterii în judecată a coinculpatului g-ral col. T.I., trebuiau judecate în primă instanţă de Tribunalul Militar Teritorial, ceea ce i-ar fi dat dreptul la 3 grade de jurisdicţie.

S-a mai susţinut că din materialul probator aflat în dosar, nu rezultă că acest inculpat s-ar fi implicat în săvârşirea vreunei fapte, susceptibilă a fi considerată infracţiune, actele de comandă pe care le-a exercitat, fiind îndeplinite în limitele admise de dispoziţiile legale ce-i erau aplicabile.

În concluzie, subliniindu-se că nu s-a dovedit că, în urma ordinelor date de inculpatul C.I.L., s-ar fi produs victime, s-a cerut achitarea acestui inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

E. Prin motivele de casare formulate de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, s-a susţinut că toţi inculpaţii s-au aflat în starea de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen., deoarece au acţionat în starea de tensiune produsă de elementele care au provocat dezordini, iar focurile de armă au fost trase numai după atacarea militarilor din dispozitive, cu care ocazie s-a încercat şi dezarmarea lor.

În concluzie, s-a cerut achitarea inculpaţilor g-ral col. T.I., col. B.V., lt. col. C.I.L. şi maior D.I. pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină, precum şi exonerarea acestora şi a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de parte responsabilă civilmente, de obligaţia de a plăti despăgubiri, persoanelor constituite părţi civile.

F. La rândul lor, părţile civile recurente au criticat sentinţa, sub aspectul soluţionării laturii civile a procesului penal, după cum urmează:

- Partea civilă M.E. a susţinut, prin motivele de recurs formulate, că despăgubirile ce i s-au acordat, sunt insuficiente, cerând obligarea inculpaţilor, solidar cu părţile responsabile civilmente, să-i plătească suma de 218.450.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 3 miliarde lei, cu titlu de daune morale. A precizat, totodată, că solicită obligarea solidară şi a Statului Român, la plata acestor despăgubiri, susţinând că, fiind stat totalitar până în decembrie 1989, îi revine această răspundere pentru împuşcarea oamenilor de către agenţii săi.

- Partea civilă C.V. a susţinut că sumele ce i s-au acordat cu titlu de daune materiale şi daune morale. sunt vădit insuficiente, cerând majorarea acestora.

- Partea civilă C.C. a învederat, prin motivele invocate, că, deşi s-au constituit parte civilă şi surorile sale, rămase în urma decesului tatălui lor, împuşcat la 21 decembrie 1989, celorlalte două surori nu li s-au acordat despăgubiri.

- Partea civilă F.A. a solicitat, prin motivele formulate, să-i fie acordate şi daune morale, în cuantum de 600.000.000 lei, pe lângă cele materiale de 100.000.000 lei, ce i s-au stabilit prin sentinţă.

- Partea civilă M.G. a solicitat, în cadrul precizărilor făcute la recursul declarat, să i se acorde, ca despăgubiri, suma de 1.500.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă J.J. a solicitat, prin motivele invocate, majorarea daunelor materiale ce i s-au acordat, de la 20 milioane lei, la 200 milioane lei, iar a celor morale, de la 60 milioane lei, la 800 milioane lei.

- Partea civilă Ţ.R. a susţinut, prin motivele invocate, că sumele ce i s-au acordat cu titlu de despăgubiri, nu pot suplini pierderile materiale şi suferinţele morale suportate prin pierderea soţului.

- Partea civilă N.A. a susţinut, prin motivele formulate, că suma ce i s-a acordat ca despăgubire, în urma decesului fiului său, este vădit insuficientă şi inexplicabil de redusă, în comparaţie cu sumele acordate unor persoane rănite.

- Partea civilă B.Ş. a susţinut, în cadrul motivelor invocate, că suma ce i s-a acordat ca despăgubire, în urma pierderii fiului său, care a provocat şi decesul soţiei, este ridicol de mică, cerând să fie majorată.

- Partea civilă M.C. a solicitat, prin motivele invocate, să i se acorde suma de 30.560.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă B.F. a solicitat, prin motivele invocate, să se dispună rejudecarea cauzei, în vederea obligării inculpaţilor B.V. şi C.I.L., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, să-i plătească suma de 1.500.000.000 lei, ca daune morale, să se recalculeze daunele materiale ce i s-au stabilit şi să i se acorde un sprijin material lunar pentru angajarea unei femei care să o ajute la îngrijirea copiilor.

Pentru stabilirea cât mai exactă a daunelor materiale ce i se cuvin, această parte civilă a solicitat să se dispună efectuarea unei expertize contabile judiciare.

- Partea civilă L.D. a cerut, prin motivele invocate, să se reaprecieze cuantumul despăgubirilor ce i s-au acordat de prima instanţă, în raport cu sumele mai mari acordate altor părţi civile, care au suferit răni mai uşoare, vindecabile într-un număr redus de zile.

- Pentru părţile civile P.G., N.C.N., J.V., N.M.I. şi D.L., s-a susţinut că sumele ce s-au acordat acestor părţi civile, cu titlu de despăgubiri, pentru repararea daunelor materiale şi a celor morale, sunt vădit insuficiente, cerându-se majorarea, pentru fiecare, la câte 400.000.000 lei, daune materiale şi la câte 1.000.000.000 lei, daune morale.

- Pentru partea civilă I.D. s-a cerut, prin motivele formulate de apărător, majorarea daunelor materiale la 475.000.000 lei, iar a celor morale, de 1.600.000.000 lei.

- Partea civilă B.L., prin memoriul formulat personal, a solicitat extinderea recursurilor declarate de celelalte părţi civile, şi cu privire la situaţia sa, în vederea acordării sumei de 1.800.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă L.L. a solicitat, prin memoriul pe care l-a formulat personal, să i se acorde suma de 500.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 1.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă I.D. a solicitat, prin memoriul formulat, să se constate că în mod greşit nu i s-au acordat daune morale, aşa cum a cerut în faţa primei instanţe, pentru traumele psihice suferite în urma decesului fratelui său, care a fost împuşcat.

- Partea civilă M.D. a solicitat, prin memoriul formulat personal, majorarea daunelor morale acordate, ca urmare a decesului soţului, la 1.000.000.000 lei.

- Partea civilă D.M.C., fără să fi declarat recurs, a solicitat, prin memoriu, să i se acorde suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

- Partea civilă D.M. a solicitat, prin memoriul formulat personal, majorarea cuantumului despăgubirilor acordate, la suma totală de 200.000.000 lei.

- Partea civilă C.I. a solicitat, prin memoriul ce l-a formulat, majorarea daunelor materiale acordate la 50.000.000 lei, iar a celor morale, la suma de 700.000.000 lei.

- Partea civilă S.E.M. a solicitat, prin memoriu, reaprecierea cuantumului daunelor materiale şi morale acordate, în sensul majorării acestora.

- Partea civilă I.V. a susţinut, prin memoriu, că în mod greşit nu i s-au acordat daune morale, ca urmare a împuşcării soţului său, cerând stabilirea acestor daune la suma de 50.000.000 lei.

- Partea civilă R.M.D. a susţinut că în mod greşit i s-au acordat numai daune materiale, în sumă de 12.600.000 lei, cerând să-i fie acordate şi daune morale în sumă de 40.000.000 lei.

- Partea civilă F.G. a susţinut că sumele acordate ca daune materiale şi daune morale, sunt prea mici, necorespunzătoare prejudiciilor ce i s-au cauzat, cerând să fie majorate.

- Partea civilă C.A. a susţinut, prin memoriul depus, că suma ce i s-a acordat cu titlu de daune morale, este vădit insuficientă, faţă de traumele psihice suferite, cerând majorarea acesteia, de la 25.000.000 lei, la 75.000.000 lei.

- Părţile civile B.I., N.M.I., R.M., I.B., M.S., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., D.Z., P.M., I.C., E.C., R.M.V., M.A., S.R., C.M., R.L., (văduvă a părţii vătămate R.G.), G.R. şi T.B.A., prin memorii personale şi apărători, au susţinut că daunele materiale şi, respectiv, morale, ce li s-au acordat, sunt insuficiente, cerând să fie majorate.

- Părţile civile M.M.E., L.S., N.M., M.M. şi P.T.V. au susţinut că în mod greşit li s-au respins cererile de despăgubiri, solicitând obligarea inculpaţilor şi a părţii responsabile civilmente, de a le plăti daune pentru prejudiciile suferite.

G. În fine, recurentul-avocat T.A. a susţinut, în cadrul motivelor formulate prin memoriu şi oral, că prima instanţă nu i-a acordat onorariu pentru toate părţile civile pe care le-a reprezentat, învederând în acest sens că s-a omis să se dispună obligarea inculpatului T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, să plătească onorariu de avocat pentru părţile civile C.M., N.C.N., P.T., P.G., N.A., S.E.M., M.C., T.B.A., L.D., M.M., B.I., B.P.I., C.I., C.M., D.M., E.I., C.C., I.B., J.I., I.A.D., F.V., A.M., J.V., S.L., P.I., V.E.M. şi C.A.

Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs ce s-au invocat în sprijinul recursurilor declarate, se constată următoarele:

Potrivit art. 334 C. proc. pen., la care s-a făcut referire prin unul din motivele formulate în sprijinul recursului declarat de procuror, „dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea".

Din această dispoziţie cu caracter imperativ rezultă neîndoielnica obligaţie a instanţei de a pune în discuţie, schimbarea încadrării juridice, ori de câte ori se consideră că această schimbare este necesară.

Sub acest aspect, este de observat că dispoziţiile legale ce reglementează schimbarea încadrării juridice nu fac nici o distincţie în raport cu împrejurarea dacă noua încadrare juridică este mai uşoară sau mai grea, decât aceea menţionată în actul de sesizare. O atare lipsă de distincţie este firească, dacă se are în vedere caracterul esenţial al încadrării juridice, de care depinde soluţionarea aspectelor principale ale cauzei, efectele sale privind atât reţinerea vinovăţiei şi tratamentul ei, cât şi eventuala soluţionare a laturii civile a cauzei.

De aceea, neconformarea instanţei la dispoziţia de a pune în discuţia părţilor, schimbarea încadrării juridice a faptelor cu care este sesizată, constituie o încălcare vădită a dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, în sensul prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., putând atrage nulitatea actului, dacă vătămarea adusă nu poate fi înlăturată în alt mod.

Or, nepunerea în discuţia părţilor, a schimbării încadrării juridice într-o infracţiune cu conţinut şi consecinţe radical diferite de cele pe care le-ar fi avut încadrările juridice date faptelor prin actul de sesizare a instanţei, nu poate fi suplinită în nici un caz, atunci când schimbarea încadrării juridice coincide cu momentul soluţionării fondului cauzei, lipsind părţile, de orice posibilitate de a se apăra în raport cu eventualităţile create de noua încadrare.

Raportând cerinţele menţionate, la modul concret în care prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor, se constată că nu au fost respectate dispoziţiile legale aplicabile în această privinţă, astfel că se impune desfiinţarea actului, adică a sentinţei, cât timp carenţa respectivă nu poate fi acoperită într-un alt mod.

În adevăr, din examinarea încheierii privind şedinţa de la 20 ianuarie 2003, când au avut loc dezbaterile, rezultă că nu au fost prezente toate părţile, pentru a-şi formula susţinerile cu privire la eventualitatea schimbării încadrării juridice a faptelor de instigare, în sensul dacă nu ar corespunde mai bine, conţinutului acestora, încadrarea în infracţiuni săvârşite din culpă, care a fost pusă în discuţie, din oficiu, de către prima instanţă.

În exprimarea punctului de vedere cu privire la această schimbare de încadrare juridică, procurorul a pus concluzii pentru condamnarea inculpaţilor, în raport cu încadrările juridice reţinute prin actul de sesizare, susţinând că din actele dosarului nu rezultă că inculpaţii au acţionat din culpă, ci că au săvârşit faptele cu intenţie.

Apărătorul părţilor civile reprezentate, precum şi părţile civile care au fost prezente personal, au arătat că lasă la apreciere modul de soluţionare a cauzei sub acest aspect.

Reprezentantul părţii responsabile civilmente Ministerul Apărării Naţionale, referindu-se la schimbarea încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu, a precizat că nu mai este cazul să-şi expună punctul de vedere în această privinţă, cât timp consideră că inculpaţii nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor imputate.

La rândul lor, apărătorii inculpaţilor T.I. şi B.V. au învederat că nu se poate susţine că aceşti inculpaţi au acţionat din culpă, cât timp, prin concluziile puse, au demonstrat că infracţiunilor ce li s-au imputat, le lipsesc unul din elementele constitutive esenţiale, şi anume, latura subiectivă.

Apărătorul inculpatului M.I., referindu-se la aceeaşi eventualitate a schimbării încadrării juridice, a menţionat că faptele acestui inculpat nu pot fi examinate sub aspectul comiterii lor din culpă, cât timp el a acţionat în vederea executării ordinului primit şi în limitele acelui ordin, motiv pentru care a pus concluzii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) şi la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului C.I.L., punând concluzii pentru achitarea acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu argumentarea că inculpatul respectiv a acţionat în condiţiile stării de necesitate ce fusese instituită şi a ordinului legal de folosire a armamentului din dotare, s-a raliat concluziilor celorlalţi apărători în ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie de instanţă.

Apărătorul inculpatului D.I., cerând să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 44 C. pen., a relevat că, în ipoteza în care nu se admite aplicarea acestor dispoziţii, ar putea fi acceptată ideea că acţiunea de a trage focuri de armă în asfaltul străzii a fost săvârşită din culpă, iar nu cu intenţie.

Apărătorul inculpatului B.M.A., a cărui faptă nu este vizată de schimbarea de încadrare juridică, pusă în discuţie de prima instanţă, a cerut achitarea acestui inculpat, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., susţinând că inculpatul respectiv a acţionat din ordin, în urma instituirii stării de necesitate, precum şi că nici nu sunt probe din care să rezulte că a tras în manifestanţi sau că a fost văzut împuşcând mortal pe vreo persoană.

Dar, cât timp la data de 20 ianuarie 2003, când a fost pusă în discuţie schimbarea încadrării juridice, au lipsit majoritatea părţilor vătămate şi a părţilor civile, iar avocatul T.A., care s-a prezentat şi a pus concluzii, a avut mandat să reprezinte doar pe o parte dintre ele, nu se poate considera că instanţa a asigurat o reală şi completă examinare, de către toate părţile, a noii încadrări juridice.

Mai mult, faţă de natura şi complexitatea cauzei, nu se poate considera că suspendarea şedinţei de judecată pentru un scurt interval de timp, în cursul aceleiaşi zile, a dat posibilitate părţilor să se pregătească pentru o discutare reală, în contradictoriu, a unei eventualităţi de importanţa celei pe care o reprezintă schimbarea încadrării juridice, pentru mai mulţi inculpaţi, din instigare la omor deosebit de grav şi instigare la tentativă de omor deosebit de grav, în infracţiunile de ucidere din culpă, de vătămare corporală gravă şi de vătămare corporală.

Nedepunerea, în această privinţă, de concluzii scrise, de către nici una dintre părţi, ca şi susţinerile cu totul sumare, mai mult implicite şi chiar echivoce, cu privire la aspectul menţionat, învederează caracterul improvizat al examinării noilor încadrări juridice, ceea ce nu a dat posibilitate instanţei să reflecteze cu atenţia ce se impunea asupra unei probleme de asemenea importanţă.

Ca urmare a acestui mod de a proceda, nici considerentele din cuprinsul sentinţei nu sunt îndeajuns de convingătoare, atât cu privire la justeţea schimbării încadrării juridice, cât şi cu privire la posibilitatea reţinerii culpei în acţiunile de executare a ordinelor primite de către inculpaţii vizaţi prin actul de sesizare.

În consecinţă, rezultând că au fost încălcate prevederile art. 334 C. proc. pen., referitoare la obligativitatea şi modul de punere în discuţie a schimbării încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor, prin actul de sesizare, încălcare ce atrage nulitatea sentinţei, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., deoarece vătămările aduse nu pot fi înlăturate, aşa cum s-a mai arătat, decât prin înlăturarea actului respectiv, se constată că se impune admiterea recursurilor declarate şi casarea sentinţei, în temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen.

- Pe de altă parte, aşa cum corect s-a arătat prin cel de al treilea motiv de casare formulat de procuror, în care sens au făcut susţineri şi o parte dintre părţile civile recurente, nu s-a demonstrat, prin considerentele sentinţei, existenţa temeiurilor avute în vedere la admiterea cererilor de despăgubiri şi, respectiv, la respingerea cererilor de despăgubiri formulate de unele părţi vătămate şi, mai ales, criteriile stabilirii cuantumului despăgubirilor şi modalitatea determinării acestora.

Este adevărat că, sub acest aspect, prima instanţă a prezentat, în considerentele privind soluţionarea laturii civile, numele persoanelor care s-au constituit părţi civile, făcând referire şi la cererile prin care acestea au solicitat despăgubiri.

Dar, după expunerea unor judicioase considerente de ordin general cu privire la îndreptăţirea persoanelor respective, de a cere despăgubiri şi corecte referiri la temeiurile avute în vedere şi la dispoziţiile legale aplicabile, prima instanţă a ajuns la concluzii privind stabilirea de cuantumuri diferenţiate ale daunelor materiale şi morale, evident în urma unei evaluări a prejudiciilor suferite de fiecare, dar fără a preciza pe ce probe sau prezumţii s-a bazat la determinarea sumelor concrete cuvenite celor cărora le-a acordat despăgubiri.

Sub acest aspect, este de observat că astfel de detalieri de argumentare, ce se impuneau a fi deduse din fapte şi împrejurări stabilite pe bază de probe şi, eventual, prezumţii, lipsesc din considerentele sentinţei care privesc soluţionarea laturii civile a procesului.

Or, în aceste condiţii, Completul de 9 judecători, ca instanţă de control judiciar în recurs, nu are posibilitate să verifice dacă au fost aplicate corect principiile de drept civil ce guvernează soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, potrivit art. 346 C. proc. pen., precum şi dacă stabilirea cuantumului despăgubirilor, pentru daunele materiale sau morale suferite, a fost făcută cu respectarea criteriilor legale menite să asigure, în conformitate cu prevederile art. 14 şi urm. din acelaşi cod, o justă şi echitabilă reparare a prejudiciilor efectiv suferite.

Mai este de reţinut, totodată, că, deşi unele părţi civile au solicitat să fie obligat la despăgubiri şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, iar ministerul respectiv a şi fost citat ca parte responsabilă civilmente, prima instanţă nu a examinat acest aspect esenţial al susţinerilor din acţiunile civile exercitate.

Aşa fiind, se constată că, sub acest aspect, hotărârea atacată este supusă şi cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

- În fine, verificându-se şi criticile formulate de avocatul T.A., cu privire la neacordarea onorariului de avocat cuvenit pentru asistenţa juridică acordată părţilor civile menţionate la pct. IV subpct. 3 din dispozitivul sentinţei, se constată că, în adevăr, s-a omis a se dispune obligarea inculpatului T.I., solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, la plata onorariilor de avocat pentru asistenţa juridică acordată acelor părţi.

În consecinţă, constatându-se că sentinţa conţine aspecte de nelegalitate şi de netemeinicie care privesc procedura de soluţionare a problemei încadrării juridice şi a acordării despăgubirilor, încât necesitatea trimiterii cauzei, spre rejudecare, este de natură a împiedica luarea în considerare a criticilor formulate prin celelalte motive de casare invocate de procuror, inculpaţi, partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale şi de părţile civile, urmează a se admite toate recursurile declarate şi a se casa sentinţa, fără a se mai examina şi acele motive.

Sub acest aspect, este de observat că, faţă de legătura indisolubilă ce există între faptele pentru care nu au fost respectate prevederile legale referitoare la punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice şi cele care nu au făcut obiectul unei astfel de schimbări de încadrare, specificul cauzei impune casarea sentinţei în întregime, în vederea rejudecării şi soluţionării deodată a procesului în ansamblul său.

Totodată, verificându-se sentinţa cu privire la excepţia de necompetenţă formulată pentru inculpaţii D.I., B.V. şi C.I.L., se constată că această excepţie este nefondată.

În această privinţă, este de observat că, potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate, atunci „când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane".

Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpaţii D.I., B.V. şi C.I.L. au fost trimişi în judecată pentru comiterea de fapte în legătură vădită cu executarea ordinului primit de la coinculpatul g-ral col. T.I., de a face uz de arme de foc împotriva manifestanţilor, astfel că imputarea participării lor la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, este evidentă.

În atare situaţie, existând, în accepţiunea prevederilor art. 33 lit. a) C. proc. pen., indivizibilitate între faptele inculpaţilor D.I., B.V., C.I.L. şi cele ale inculpatului g-ral col. T.I., pentru a cărui judecare, în primă instanţă, competenţa revine, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) din acelaşi cod, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că excepţia de necompetenţă formulată de primii trei inculpaţi nu poate fi primită.

Aşa fiind, urmează a se respinge, ca nefondată, excepţia de necompetenţă invocată de inculpaţii D.I., B.V. şi C.I.L., a se admite recursurile declarate de procuror, inculpaţi, partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, părţile civile şi avocatul T.A., a se casa sentinţa şi a se trimite cauza, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, mai urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.I.L. şi B.M.A., să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Respinge, ca nefondată, excepţia de necompetenţă materială invocată de apărătorii inculpaţilor D.I., B.V. şi C.I.L.

II. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, de inculpaţii T.I., B.V., D.I. şi C.I.L., de partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, de părţile civile B.F., C.A., M.C., M.M.E., I.D., J.V., J.I., B.I., L.D., N.M.I., P.G., N.C.N., R.M., I.B., M.S., L.L., Ţ.R., P.I., I.A.D., D.C.D., C.I., V. (D.) S., M.E., N.A., D.Z., L.D., L.S., N.M., P.M., I.C., C.El., C.V., C.C., M.M., R.M.V., A.M., S.R., C.M., R.L., R.G., P.T.V., F.G., R.M.D., I.V., T.B.A., B.Ş., S.E.M., M.G., C.Io., F.A. şi D.M., precum şi de avocatul T.A.

Casează sentinţa nr. 33 din 9 aprilie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2956/1998.

Trimite cauza, pentru rejudecare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor C.I.L. şi B.M.A., în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 290/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 292/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 288/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 289/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 29/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 290/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 292/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 293/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 295/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 296/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI