ICCJ. Decizia nr. 287/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.287/2004
Dosar nr. 190/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2994 din 22 aprilie 2003, Judecătoria Slatina a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.S. SRL Slatina şi a obligat pârâţii B.M., F.Ş. şi SC OGT.I. SRL Bucureşti să lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiul comercial situat în Slatina, în suprafaţă de 133 metri pătraţi.
Tribunalul Olt, secţia civilă, prin Decizia nr. 1117 din 6 noiembrie 2002, a respins apelul declarat, împotriva hotărârii primei instanţe, de către pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin administrator B.C.F., ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 1282 din 10 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis recursul, a casat ambele hotărâri pronunţate în cauză şi a trimis cauza Tribunalului Olt, secţia comercială, în vederea rejudecării în primă instanţă.
Cererea de revizuire a deciziei pronunţate în recurs, formulată de pârâta SC S.S. SRL Slatina, prin administrator, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 2830 din 18 septembrie 2003, de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, reţinându-se că hotărârea a cărei anulare se cere nu evocă fondul, situaţie în care nu este îndeplinită una din condiţiile exercitării acestei căi de atac, prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri judecătoreşti susceptibile de revizuire, determinată de lege.
Pârâta a formulat o nouă cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei date în revizuire.
Prin Decizia nr. 4281 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2222 din 22 iunie 2004, a respins cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, deşi invocă unul din cazurile de revizuire, prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta nu motivează contrarietatea de hotărâri şi nici nu precizează care din hotărârile indicate are autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei din urmă decizii, revizuienta SC S.S. SRL Slatina, prin asociaţii S.D. şi S.E., a declarat recurs.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit, cererea de revizuire a fost înregistrată la secţia comercială, competenţa soluţionării acesteia revenind secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, s-a mai susţinut că instanţa de recurs, prin Decizia a cărei revizuire s-a cerut, a admis o cale de atac exercitată de o persoană fără calitate procesuală.
În concluzie, revizuienta a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate, rejudecarea cererii de revizuire şi respingerea recursului declarat de persoana fizică B.C.F., fără calitate procesuală.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport de principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii procesuale.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat, împotriva deciziei, prin care secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat, cu privire la o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de anulare invocat.
Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, Completul de 9 judecători judecă recursurile în cauzele soluţionate în primă instanţă de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De reţinut că, în acelaşi sens dispune şi Legea nr. 304/2004, prin art. 22.
Aşadar, cum, în cauză, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, este evident că nu sunt întrunite cerinţele textelor legale menţionate, aşa încât, recursul cu care a fost învestit Completul de 9 judecători, urmează a fi privit ca inadmisibil.
Pe de altă parte, concluzia inadmisibilităţii recursului, rezultă şi din raportarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora acestei căi de atac îi sunt supuse hotărârile definitive, determinate ca atare de art. 377 alin. (1) din acelaşi cod, la dispoziţiile art. 24, coroborat cu art. 25 din Legea nr. 56/1993, republicată, respectiv art. 22, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale, în cazuri limitativ determinate, pronunţă hotărâri irevocabile.
Totodată, aceeaşi soluţie se impune şi în raport de dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut, în acest sens, că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului pentru toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar să suprime apelul în acest caz.
În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a cerut era irevocabilă şi, pe cale de consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală, constituind o încălcare a principiului legalităţii acestora, apare cu evidenţă ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuienta SC S.S. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 2222 din 22 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 3233/2004.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 288/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
