ICCJ. Decizia nr. 309/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 309/2011
Dosar nr. 1727/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1804 din 3 noiembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul P.V.F. împotriva rezoluţiei nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători G.I., M.D.M. şi I.P., de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 4289/2075/II/2/2009 din 29 aprilie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 1804 din 3 noiembrie 2009 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia din 19 martie 2009 i-a fost comunicată petentului la data de 30 martie 2009 iar plângerea acestuia la instanţă s-a făcut la 15 mai 2009 (fiind înregistrată la Registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 19820).
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul P.V.F. a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a fost comunicată petentului la data de 30 martie 2009 (fila 21 dosar parchet).
Conform dispoziţiilor art. 277 C. proc. pen., termenul de rezolvare al plângerii este de cel mult 20 de zile, iar potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (2) C. proc. pen., actul efectuat de procuror este considerat ca fiind făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
Procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea petentului prin rezoluţia nr. 4289/2075/II/2/2009 din 29 aprilie 2009, soluţia fiind comunicată la 8 mai 2009.
În aceste condiţii, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) - (de 20 de zile pentru formularea plângerii la instanţă) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Prin urmare, petentul P.V.F. trebuia să formuleze plângere la instanţă până la data de 11 mai 2009, ori din actele şi lucrările dosarului, rezultă că acesta a investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu judecarea plângerii la data de 15 mai 2009 (conform ştampilei poştei - fila 21), deci după expirarea acestui termen, ceea ce are drept consecinţă, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.V.F. împotriva sentinţei primei instanţe.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.V.F. împotriva sentinţei nr. 1804 din 3 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4326.1/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 310/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
