ICCJ. Decizia nr. 311/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 311/2011
Dosar nr. 1791/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 715 din 26 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.V. împotriva rezoluţiei nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Iaşi şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Iaşi s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de D.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000; B.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; D.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000; A.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.
Nemulţumit de soluţia dispusă de procuror petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar procurorul şef din cadrul D.N.A., serviciul teritorial Iaşi a respins plângerea ca nefondată.
Procurorii au stabilit că nu există indicii temeinice care să ducă la concluzia indubitabilă că au fost săvârşite infracţiuni de către persoanele cercetate.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Iaşi, iar prin sentinţa penală nr. 289 din 5 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 7306/333/2009 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vaslui şi în baza art. 39 alin. (1) C. pen. şi art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul L.V. împotriva rezoluţiei nr. 68/ P din 28 mai 2009 a D.N.A., serviciul teritorial Iaşi, dată în Dosarul nr. 68/P/2008, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În argumentarea sentinţei de declinare a competenţei în favoarea Înaltei Curţi, instanţa, a avut în vedere dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., dar şi pe cele ale art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi art. 40 pct. 1 lit. a) din acelaşi act normativ, precum şi calitatea de deputat, membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială pe care intimatul D.B. o avea la momentul la care s-ar fi consumat fapta imputată.
Plângerea a fost respinsă, ca nefondată prin sentinţa nr. 715 din 26 aprilie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, în condiţiile în care aspectele reclamate de petent au fost verificate în baza actelor premergătoare şi nu au rezultat indicii privind săvârşirea unei infracţiuni de către intimaţi, care să intre în sfera de competenţă a D.N.A., iar procurorul de caz a lămurit toate aspectele descrise de petent în sesizările sale, soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost apreciată ca legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul L.V. a declarat recurs solicitând, potrivit motivelor de recurs, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi reluarea cercetărilor.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii D.B., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000; B.V. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; D.B. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000; A.F. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin două petiţii adresate D.N.A., serviciul teritorial Iaşi petentul L.V. a susţinut că intimatul D.B. - director al A.J.O.F.M. Vaslui ar fi semnat un contract de vânzare-cumpărare pentru o parte a unui imobil cu destinaţia de locuinţe, vândut de intimatul B.V. cu sprijinul deputatului D.B. - membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Parlamentului României, act de vânzare-cumpărare nelegal, în opinia petentului, act care ar fi inclus şi un hol ce permitea accesul la scara de evacuare, iar pentru aceasta ar fi primit împreună cu soţia sa o excursie în Franţa.
A mai susţinut petentul, că intimatul D.B. în calitatea sa de deputat, ar fi favorizat tranzacţia în care au fost implicaţi intimaţii D.B. şi B.V., iar pentru această favorizare ar fi primit de la intimatul A.F. - fost director al Hidroelectrica SA Vaslui, o suprafaţă de teren.
În fine a mai arătat petentul că intimaţii B.V. şi A.F. ar fi primit un teren de 410 mp din domeniul public al Primăriei Vaslui ca o recompensă pentru executarea sediului R. Vaslui.
În cauză s-au efectuat cercetări, solicitându-se relaţii de la A.J.O.F.M. Vaslui, respectiv documentaţia achiziţiei publice la care s-a referit petentul şi au fost audiate părţile.
Conform documentaţiei depuse de ofertantul SC H. SA Vaslui nu rezultă că spaţiul oferit spre vânzare ar fi avut destinaţia de locuinţe şi mai mult decât atât, acest spaţiu era ocupat la acea dată de A.J.O.F.M. Vaslui, în baza unui contract de închiriere.
În declaraţia sa, D.B. a arătat că Decizia alocării de fonduri pentru cumpărarea de sedii a aparţinut A.N.O.F.M. Bucureşti şi că personal nu avea posibilitatea de a influenţa decisiv achiziţionarea unui anumit imobil la un anume preţ.
Deşi B.V. a înţeles să nu dea declaraţii în cauză, au fost consemnate afirmaţiile sale conform cărora niciodată nu a primit de la Primăria Vaslui terenuri de genul celor la care face referire denunţătorul şi că nu a vândut spaţii cu destinaţia locuinţă aparţinând SC H. SA Vaslui.
În urma actelor premergătoare efectuate, în mod corect, s-a concluzionat, că în cauză nu există indicii temeinice care să conducă la concluzia indubitabilă a săvârşirii faptelor imputate.
Având în vedere momentul în care se pretinde că ar fi fost comise faptele, conţinutul sesizărilor şi datele obţinute din anchetă, s-a apreciat că nu mai pot fi identificate alte mijloace de probă care să conducă la obţinerea unor indicii temeinice privind comiterea infracţiunilor care au făcut obiectul cercetărilor.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii D.B., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 5 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000; B.V. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; D.B. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000; A.F. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Criticile recurentului petent reiau, în esenţă, aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Iaşi este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul L.V. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 1.299,99 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul B.V. (onorariul parţial de avocat 1.000 lei şi cheltuieli de transport 299,99 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.V. împotriva sentinţei nr. 715 din 26 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7306/333/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 1.299,99 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul B.V. (onorariul parţial de avocat 1.000 lei şi cheltuieli de transport 299,99 lei).
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 312/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
