ICCJ. Decizia nr. 314/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.314/2011
Dosar nr.1821/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 674 din 20 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.C.I.C.S.M. şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.C.I.C.S.M. s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de general maior M.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 şi, respectiv 248 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere la procurorul şef al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1600/C/2009 din 3 septembrie 2009.
Procurorii au stabilit că faptele sesizate nu realizează sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.C.I.C.S.M., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 674 din 20 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că documentele prezentate nu constituiau o ofertă elaborată conform cerinţelor proiectului ori o propunere financiară care să furnizeze toate informaţiile necesare evaluării, ci aveau doar un rol de informare, cu caracter publicitar, asupra obiectului de activitate al firmei, a exclusivităţii produsului comercializat, a proiectelor în derulare, similar informaţiilor ce apar pe site-ul firmei. Pretinsa eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar şi interesul legitim invocat de parte sunt doar pur ipotetice, nedeterminate strict la datele speţei şi la obiectul contractului contestat, ceea ce exclude crearea unei vătămări nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmăririlor socialmente prevăzute în cazul infracţiunii de abuz în serviciu.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenta SC A. SRL a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul M.T. ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 şi, respectiv 248 C. pen.
La data de 10 septembrie 2008, SC A.M.V.I.C. SRL Bragadiru, cu sediul în Ş.A., judeţul Ilfov, prin reprezentantul său legal, a formulat plângere penală împotriva generalului maior M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 C. pen., constând în aceea că, prin semnătura sa a angajat M.A.N. într-o convenţie civilă nelegală, autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociaţi „N.B. şi D.B.” prin încheierea nr. 2998 din 18 iulie 2008, având ca obiect desfăşurarea „Programului pentru construirea de locuinţe pentru personalul ministerului, din fondurile beneficiarilor”, pe terenul situat în str. A., Bucureşti, program atribuit SC I.T. SRL Bucureşti, fără licitaţie publică, neţinându-se cont de situaţia juridică terenului, care prin hotărâre de guvern fusese scos din administrarea armatei.
Obiectul convenţiei privea proiectarea, construirea şi predarea către beneficiari a aproximativ 2.000 de unităţi locative, obligaţii asumate de dezvoltatorul imobiliar. Costurile aferente edificării unităţilor locative urmau să fie suportate, din fondurile proprii, de către beneficiarii finali, iar costurile realizării spaţiilor comerciale, sociale, utilităţilor şi a infrastructurii de către dezvoltator.
Principala obligaţie asumată prin convenţia respectivă de către Ministerului Apărării priveşte punerea la dispoziţie a terenului după modificarea şi completarea nr. HG nr. 735/2004, imobil asupra căruia dezvoltatorul dobândea un drept de folosinţă gratuită pe perioada realizării proiectului.
Petenta, în cadrul sesizării penale, a contestat legalitatea Convenţiei în cauză, susţinând că încredinţarea proiectului s-a făcut în mod direct firmei SC I.T.R. SRL Bucureşti, fără organizarea vreunei licitaţii publice contrar prevederilor OUG nr. 34/2006 (privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii) iar terenul pus la dispoziţie prin contract dezvoltatorului nu ar aparţine Ministerului Apărării, întrucât printr-o hotărâre de guvern a fost scos din administrarea armatei.
Petenta SC A.M.V.I.C. SRL Bragadiru şi-a motivat calitatea de persoană vătămată, susţinând că ar fi fost prejudiciată direct prin modul de încheiere a Convenţiei, în condiţiile în care este unic producător în România de cofraje modulare înglobate termoizolante din polistiren expandat ignifug pentru construcţii, iar documentaţia privind oferta economico - financiară pe care a prezentat-o în cadrul acestui proiect reprezentantului Ministerului Apărării, general maior M.T., în vederea înscrierii la licitaţie, era net superioară celei depuse de firma ce a fost desemnată ca dezvoltator imobiliar.
Pretinsul folos ilicit obţinut de SC I.T.R. SRL Bucureşti ar fi constat în terenul primit în folosinţă de la Ministerul Apărării, în sumele importante încasate de la persoanele fizice, beneficiare ale locuinţelor, cu titlu de taxă de rezervare (1.000 euro/ cameră), în completarea portofoliului firmei contracte de antrepriză încheiate în cadrul proiectului şi în demararea procedurilor bancare pentru deschiderea finanţărilor.
În urma verificărilor efectuate de către D.P.I.C.F. din cadrul M.A.N. s-a concluzionat, prin Actul de constatare, că nu trebuia organizată vreo procedură conform OUG nr. 34/2006, întrucât în acest proiect nu sunt implicate fonduri de la bugetul de stat, ci fonduri private. Terenul pe care urma să se deruleze Programul nu a fost încă predat Statului, acest lucru urmând să aibă loc după modificarea şi completarea HG nr. 735/2004, iar pliantele depuse de SC A.N.V.I.C. SRL Bragadiru nu au semnificaţia unei documentaţii de ofertă, acestea prezentând doar parametrii tehnici, avantajele folosirii cofrajelor înglobate termoizolante din polistiren expandat ignifugat, precum şi preţurile acestora.
Obligaţia punerii la dispoziţie a terenului este sub condiţie suspensivă, depinzând de un eveniment viitor şi incert, şi anume de modificarea şi completarea OUG nr. 735/2004, astfel că, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs vreuna din urmările prevăzute în art. 248 C. pen.
Pe de altă parte, M.A.N. nu este implicat în încasarea acelor taxe de rezervare, percepute în baza unor acte încheiate între dezvoltatorul imobiliar şi persoanele particulare beneficiare ale proiectului, sub un pact comisoriu de gradul IV, ce-i protejează pe autorii plăţilor. Astfel, în cazul în care contractul de construire nu se semnează în termen de 6 luni de la data obţinerii de către dezvoltator a autorizaţiei de construire, acesta s-a angajat să le returneze taxa cu T.V.A. la cursul B.N.R. din ziua plăţii, şi să le achite, cu titlu de daune-interese, dobânda B.C.R., aferenta sumei în euro avansată, ceea ce contrazice aprecierile din cuprinsul plângerii penale referitoare la o pretinsă „mare excrocherie financiară" şi la încasările „exorbitante de la personalul armatei"; raporturile juridice s-au derulat strict între dezvoltator şi persoanele fizice beneficiare, în temeiul art. 969, 1491 - 1531 C. civ.
„Convenţia nu intră sub incidenţa prevederilor OUG nr. 34/2006” întrucât nu vizează utilizarea de fonduri publice şi nu conduce la dobândirea vreunui avantaj direct şi imediat pentru Ministerul Apărării, lipsind caracterul de „contract cu titlu oneros".În ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului alocat pentru realizarea proiectului, constatăm că prin HG nr. 785/2008, publicată în O.U.G nr. 785 din 24 noiembrie 2008, (art. 1), s-a aprobat construirea de locuinţe proprietate personală, din fondurile beneficiarilor prevăzuţi la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, pe o suprafaţă de 10,9598 ha din terenul proprietate privată a statului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din HG nr. 735 2004 privind schimbarea regimului juridic al unor terenuri aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea M.A.N., în vederea realizării proiectului-pilot de construire, în cadrul unui program pentru construirea de locuinţe desfăşurat de Ministerul Apărării. De asemenea, s-a aprobat darea în folosinţă cu titlu oneros a terenurilor aferente locuinţelor către proprietarii acestora, pe durata existenţei construcţiilor, pe bază de contracte încheiate în condiţiile legii.
Conform art. 3 din HG nr. 785/2008, s-a aprobat punerea Ia dispoziţia dezvoltatorului selectat de Ministerul Apărării a suprafeţei de 10,9598 ha. prevăzută la art. 1 alin. (1), până la finalizarea lucrărilor de construire de locuinţe, pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 dela data eliberării autorizaţiei de construire.
În consecinţă, hotărârea de guvern a clarificat situaţia terenului în sensul a celor stipulate în „Convenţia semnată de făptuitor, în susţinerea şi ratificarea clauzelor contractuale, confirmând încă o dată caracterul licit al actului.
Pe de altă parte documentele prezentate de petentă nu constituiau o ofertă ori o propunere financiară, ci aveau doar un rol de informare asupra obiectului de activitate al firmei, iar pretinsa eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar sunt doar simple speculaţii fără a fi dovedite, ceea ce exclude crearea unei vătămări nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmărilor prevăzute în cazul infracţiunii de abuz în serviciu.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 şi, respectiv 248 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentei împotriva rezoluţiei nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., S.C.I.C.S.M. este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinţei nr. 674 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7532/1/2009.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 315/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
