ICCJ. Decizia nr. 318/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr.318/2011

Dosar nr.2568/1/2011

Şedinţa publică din 23 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1692 din 4 noiembrie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., s-a trimis plângerea formulată de petenta A.R. împotriva rezoluţiei nr. 332/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 332/P/2010 din 12 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători D.C., M.I. - la Tribunalul Dâmboviţa, D.M. şi M.M. - la Judecătoria Târgovişte, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

La 6 septembrie 2010, petenta A.R. a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei sus menţionate, reiterând motivele din plângerea iniţială şi cerând infirmarea acesteia şi cercetarea cauzei sub toate aspectele.

Prima instanţă în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a trimis plângerea formulată de petenta A.R. împotriva rezoluţiei nr. 332/P/2010 din 12 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la Curtea de Apel Ploieşti, cu motivarea că potrivit art. 2781 C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se face la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, iar întrucât magistraţii intimaţi sunt judecători la Judecătoria Târgovişte, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, potrivit dispoziţiilor art. 281 lit. b C. proc. pen., curtea de apel este instanţa competentă.

Împotriva acestei sentinţe, petenta A.R. a declarat recurs.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă parte, potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. prevede că plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că magistraţii intimaţi judecători, faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sunt judecători la Judecătoria Târgovişte, respectiv Tribunalul Dâmboviţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel "judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale.”.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că petenta trebuia să se adreseze cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la Curtea de Apel Ploieşti, care era instanţa competentă potrivit dispoziţiilor legale mai sus enunţate astfel încât, în mod corect, prima instanţă a dispus trimiterea plângerii la Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.R. împotriva sentinţei nr. 1692 din 4 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7190/1/2010.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.R. împotriva sentinţei nr. 1692 din 4 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7190/1/2010.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 317/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 319/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 318/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI