ICCJ. Decizia nr. 317/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.317/2011
Dosar nr.1831/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 677 din 20 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluţiei nr. 1095/P/2008 din 4 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1095/P/2008 din 4 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de P.M., C.P., B.G., M.M., P.E., C.A., C.S., C.A.M., C.M.E., S.G., C.R.R., P.C.I., P.C., M.E.L., N.V., V.D., F.A.L., N.A., S.F., I.G., P.I., B.D.N. şi HGL., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 242, art. 323, art. 289, art. 260, art. 257, art. 290, art. 259, art. 268, art. 266 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă (ca tardiv introdusă) prin rezoluţia nr. 11045/5547/II/2/2009 din 30 noiembrie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 1095/P/2008 din 4 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 677 din 20 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa unor indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul B.E. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii P.M., C.P., B.G., M.M., P.E., C.A., C.S., C.A.M., C.M.E., S.G., C.R.R., P.C.I., P.C., M.E.L., N.V., V.D., F.A.L., N.A., S.F., I.G., P.I., B.D.N. şi HGL., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 242, art. 323, art. 289, art. 260, art. 257, art. 290, art. 259, art. 268, art. 266 C. pen.
Din analiza ansamblului probator administrat în cauză, rezultă că, toate actele procedurale au fost efectuate cu respectarea normelor în vigoare şi în baza probelor administrate în cauză (audieri de martori, efectuări de percheziţii).
În ceea ce priveşte cererile formulate de persoana vătămată, acestea se referă la propunerea de probatoriu pentru stabilirea nevinovăţiei, probe care se propun şi se administrează în cadrul cercetării judecătoreşti.
Cu privire la doleanţele şi cererile sale depuse la unităţile de parchet sau la instanţele care la un moment dat au avut spre soluţionare cauza sa, se constată că, dacă acestea nu au fost administrate, fiind apreciate ca neconcludente sau dacă nu au fost favorabil soluţionate, au dus la formularea de plângeri penale faţă de magistraţii în cauză.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 2481, art. 242, art. 323, art. 289, art. 260, art. 257, art. 290, art. 259, art. 268, art. 266 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Criticile recurentului petent reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 1095/P/2008 din 4 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei primei instanţe.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei nr. 677 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 9936/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 318/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
