CSJ. Decizia nr. 34/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 34
Dosar nr. 109/2002
Şedinţa publică din 10 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 19 martie 2001 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi:
1. Inculpatul B.C.D. la:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (2) C. pen.;
pentru toate infracţiunile cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Totodată, a fost aplicată inculpatului sus-menţionat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. Inculpatul D.F. la:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
pentru ambele infracţiuni cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a reţinut că în dimineaţa zilei de 22 iulie 2000, în jurul orei 3.45, inculpaţii sus-menţionaţi au urmărit pe minorele T.A. şi B.E.A., care se înapoiau spre casă, de la o discotecă din complexul studenţesc Tudor Vladimirescu, din municipiul Iaşi, iar în momentul în care acestea au ajuns la podul de peste râul Bahlui le-au imobilizat. Conducându-le cu forţa pe cele două minore în apartamentul inculpatului B.C.D., cei doi inculpaţi le-au ţinut sechestrate până în jurul orei 11.00, timp în care au încercat să le constrângă să întreţină cu ei raporturi sexuale, iar B.C.D. le-a supus, pe ambele minore, la acte de perversiune sexuală.
Inculpaţii B.C.D. şi D.F. au fost însoţiţi în faza iniţială de minorul T.Ş.I., pentru care s-a dispus achitarea pe motiv că nu a participat la comiterea infracţiunilor deoarece a părăsit locuinţa lui B.C.D. imediat după ce a intrat în acea locuinţă împreună cu cei doi inculpaţi şi cu minorele.
Prin Decizia penală nr. 255 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpaţi, desfiinţând în parte sentinţa. Ca urmare, rejudecându-se cauza, s-a dispus:
- În ceea ce priveşte pe B.C.D., înlăturarea aplicării art. 75 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 5 ani la 3 ani închisoare, precum şi schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare, urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în total 6 ani închisoare.
- În ceea ce priveşte pe D.F., înlăturarea aplicării art. 75 lit. c) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la 5 ani la 3 ani închisoare, urmând să execute conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., prin contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Recursurile declarate de inculpaţii B.C.D. şi D.F., împotriva acestei decizii, au fost respinse prin Decizia nr. 5588 din 14 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând dispoziţiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi pct. 71 C. proc. pen.
S-a susţinut că faptele inculpaţilor B.C.D. şi D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe cele două minore, trebuiau încadrate în două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. întrucât o atare infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra persoanei, în care caz pluralitatea de subiecţi pasivi determină şi pluralitatea infracţională.
S-a mai susţinut că încadrarea faptei inculpatului B.C.D. în forma simplă a infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., este greşită, impunându-se să fie încadrată în art. 201 alin. (4) C. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2001, deoarece a fost săvârşită prin acte de constrângere exercitate asupra celor două minore.
De asemenea, s-a relevat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost aplicată inculpatului B.C.D. cu încălcarea legii, deoarece nu au fost stabilite drepturile interzise şi nici nu s-a determinat durata acestei pedepse.
În fine, s-a susţinut că în ceea ce priveşte pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare, pentru care inculpatul B.C.D. a beneficiat de dispoziţiile de graţiere ale Legii nr. 137/1997, trebuia să se facă aplicarea art. 10 din această lege în sensul de a se revoca graţierea, deoarece infracţiunile ulterioare, reţinute în cauză, au fost săvârşite înainte de expirarea termenului de 3 ani prevăzut în acel text de lege.
Recursul în anulare este fondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal:
Sub acest aspect, este de observat că prin art. 189 alin. (1) C. pen. se prevede că „lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani". Din această formulare, ca şi din împrejurarea că lipsirea de libertate în mod ilegal face parte din categoria infracţiunilor contra persoanei, reglementate în cadrul Titlului II din Partea Specială a Codului penal, rezultă că o atare infracţiune se săvârşeşte prin lipsirea ilegală de libertate a unei singure persoane, iar pluralitatea de subiecţi pasivi determină şi pluralitatea infracţională, cu consecinţa reţinerii, în concurs, a unui număr de atâtea infracţiuni câte persoane vătămate au existat.
Aşa fiind, faptele inculpaţilor B.C.D. şi D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele T.A. şi B.E.A., întrunesc, pentru fiecare dintre ei, elementele constitutive a două infracţiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut în art. 33 lit. a) C. pen., iar nu doar ale câte unei singure asemenea infracţiuni, cum greşit s-a considerat prin hotărârile atacate.
Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de perversiune sexuală reţinută în sarcina inculpatului B.C.D.:
În această privinţă, prima instanţă trebuia să aibă în vedere că inculpatul menţionat a săvârşit actele de perversiune sexuală faţă de persoane minore şi prin constrângere, ceea ce impunea încadrarea lor juridică, în raport cu dispoziţiile în vigoare la data când au fost comise, în art. 201 raportat la art. 200 alin. (3) C. pen.
Cum, între timp, prin OUG nr. 89/2001, aprobată prin Legea nr. 61 din 16 ianuarie 2002, a fost abrogat art. 200 C. pen., aceeaşi formă agravată a infracţiunii de perversiune sexuală fiind prevăzută, cu regim sancţionator identic, în art. 201 alin. (4) C. pen., se impune încadrarea faptei respective în acest ultim text de lege.
Cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):
Din examinarea sentinţei se constată că prima instanţă a aplicat inculpatului B.C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), fără să menţioneze infracţiunea pentru care a aplicat o atare pedeapsă, durata acesteia, precum şi drepturile la care se referă.
Procedându-se astfel, au fost încălcate prevederile art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., din care rezultă că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe durată determinată, de la unu la 10 ani, precum şi dispoziţia din alin. (1) al art. 64 din acelaşi cod că „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora" din drepturile arătate în acest text de lege, iar nu a totalităţii drepturilor respective, cum greşit s-a menţionat în dispozitivul sentinţei.
Tot astfel, este evident că tot greşit nu s-a indicat infracţiunea pentru care a fost stabilită pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), o atare precizare fiind impusă de natura sancţiunii penale, care nu poate fi aplicată decât unei anumite infracţiuni individualizate.
În această privinţă, este de observat că prin dispoziţiile art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. este reglementat modul în care se procedează în cazurile în care, pentru una sau mai multe dintre pedepsele concurente, s-a stabilit şi o pedeapsă complementară.
Cum, în raport cu dispoziţiile din textele de lege în care se încadrează faptele inculpatului B.C.D., se constată că singura infracţiune pentru care, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., era obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, este aceea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. (corespunzând art. 201 raportat la art. 203 alin. (3) C. pen. în vechea reglementare), se impune a se reţine că pentru această infracţiune a fost vizată aplicarea pedepsei complementare.
Cu privire la reţinerea stării de recidivă faţă de inculpatul B.C.D. şi la neaplicarea dispoziţiilor de revocare a graţierii pentru pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare:
Din examinarea actelor dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin neatacare cu apel, inculpatul menţionat a fost condamnat la 9 luni închisoare, precum şi că această pedeapsă a fost graţiată conform Legii nr. 137/1997.
Cum inculpatul a săvârşit noile infracţiuni la data de 22 iulie 2000, deci înainte de expirarea duratei de 3 ani prevăzută de art. 10 din Legea nr. 137/1997, se impunea ca, în baza acestui text de lege, să se dispună revocarea graţierii cu privire la pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare.
Totodată, ca urmare a revocării graţierii pedepsei anterioare, nu se mai justifică reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în cauză devenind incidente prevederile art. 37 lit. a) referitoare la recidiva postcondamnatorie.
Aşa fiind, în raport cu încadrările juridice greşite şi cu încălcarea dispoziţiilor legii la care s-a făcut referire, hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 171 C. proc. pen., corespunzând temeiurilor înscrise în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi pct. 71 din acelaşi cod, ce au fost invocate prin recursul în anulare.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4141 alin. (1), cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal reţinute în sarcina ambilor inculpaţi şi a faptei inculpatului B.C.D. de perversiune sexuală, la reţinerea faţă de acest inculpat a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la omisiunea de a i se revoca graţierea pentru pedeapsa anterioară şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi la aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) faţă de ambii inculpaţi, urmând a se decide în sensul dispozitivului.
Totodată, mai urmează a se deduce din pedepsele ce se vor aplica perioadele de timp executate de fiecare inculpat şi a se dispune ca onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.C.D., să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 171 din 19 martie 2001 a Tribunalului Iaşi, deciziei penale nr. 255 din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Iaşi şi deciziei nr. 5588 din 14 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Casează hotărârile atacate, după cum urmează:
1. Cu privire la inculpatul B.C.D., referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal şi de perversiune sexuală, la reţinerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), la aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., precum şi la omisiunea revocării graţierii pentru pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) şi descontopeşte pedepsele stabilite inculpatului sus-menţionat.
Schimbă încadrarea juridică:
- dintr-o singură infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care condamnă pe inculpatul B.C.D. la câte 5 ani închisoare;
- din infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care condamnă pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. Înlocuieşte aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) cu art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care inculpatul B.C.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare, menţinând această pedeapsă.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite inculpatului B.C.D. şi dispune să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu un an, urmând astfel să execute, în total, 6 ani închisoare, precum şi interzicerea, timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă graţierea condiţionată a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei Iaşi, dispunând ca inculpatul B.C.D. să execute şi această pedeapsă, pe lângă pedeapsa de 6 ani închisoare, în total, 6 ani şi 9 luni închisoare.
2. Cu privire la inculpatul D.F., referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal şi la aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen.:
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. faţă de acest inculpat şi descontopeşte pedepsele ce i s-au stabilit.
Schimbă încadrarea juridică, dintr-o singură infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., pentru care condamnă pe inculpatul D.F. la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, precum şi pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită inculpatului D.F. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., dispunând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Menţine dispoziţia de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata menţionată în art. 71 din acelaşi cod, precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedepsele aplicate perioadele de timp executate, pentru ambii inculpaţi cu începere de la 26 iulie 2000 până la 10 martie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.C.D., în sumă de 150.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 339/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 340/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
