ICCJ. Decizia nr. 347/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 347/2004
Dosar nr. 240/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1590 din 3 martie 1999, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis acţiunea reclamantelor Primăria municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 5 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.M. România şi N.R., a constatat nulitatea absolută a ordinului de repartiţie nr. 118975 din 12 martie 1992 a Primăriei municipiului Bucureşti, în favoarea pârâtei I, înştiinţării nr. 544 din 5 iulie 1993 a F.C.S.M. România, către pârâtul II, contractului de închiriere nr. 657 din 20 august 1993, încheiat între SC C. SA Bucureşti şi N.R., precum şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 39095 din 12 iulie 1995, încheiat între aceleaşi părţi.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 262/A din 28 ianuarie 2000, a admis apelurile declarate de pârâţi împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea.
Prin Decizia nr. 2273 din 27 iunie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis recursurile declarate de reclamante împotriva acestei din urmă hotărâri, a casat Decizia atacată şi, pe fond, a respins apelurile declarate de pârâţi împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondate.
La data de 16 iulie 2002, C.N.C.S.M. România a solicitat, în contradictoriu cu reclamantele menţionate şi pârâtul N.R., revizuirea deciziei nr. 2273 din 27 iunie 2000, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Revizuenta a invocat cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar în susţinerea căii extraordinare de atac exercitate, a arătat că hotărârea a cărei anulare se cere, este în contradicţie cu alte decizii ale aceleaşi instanţe, pronunţate în cauze similare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1365 din 18 februarie 2004, a respins cererea de revizuire, ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuenta-pârâtă C.N.M. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tardiv introdusă.
Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, Completul de 9 judecători judecă recursurile soluţionate în primă instanţă de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, cum în cauză secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, este evident că nu sunt întrunite cerinţele textului menţionat, aşa încât recursul cu care a fost învestit Completul de 9 judecători, urmează a fi privit, potrivit legii speciale, ca inadmisibil.
De reţinut că, într-o redactare mai riguroasă şi corespunzător competenţei de judecată atribuite secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă din dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora Completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, concluzia inadmisibilităţii recursului rezidă şi din raportarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., potrivit cărora acestei căi de atac îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare de art. 377 alin. (1) din acelaşi cod, la dispoziţiile art. 24, coroborat cu art. 25 din Legea nr. 56/1993, republicată, respectiv art. 22, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazuri limitativ determinate, pronunţă hotărâri irevocabile.
Totodată, aceeaşi soluţie se impune şi în raport cu dispoziţiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire, era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut în acest sens, că prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului, în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.
În cauză, hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat de revizuentă, este inadmisibil şi potrivit dreptului comun.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta C.N.M. împotriva deciziei nr. 1365 din 18 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta-pârâtă C.N.M. împotriva deciziei nr. 1365 din 18 februarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în dosarul nr. 301/2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 349/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
