ICCJ. Decizia nr. 345/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 345/2004
Dosar nr. 264/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 14 decembrie 2000, Tribunalul Argeş, secţia penală, a condamnat inculpata I.M., la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen. şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen.
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 şi art. 215 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei menţionate, pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A obligat inculpata, să plătească părţii civile SC A. SA Piteşti, sumele de 794.456 lei şi de 385.090.520 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 163 C. proc. pen., a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la acoperirea prejudiciului.
A anulat fila cec falsă, aflată la dosarul de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cursul lunii iunie 1995, inculpata I.M., în calitate de asociat şi administrator la SC L.I. SRL Delureni, a convenit cu numita G.T., administrator la SC R.C. SRL Topoloveni, ca aceasta din urmă să-i livreze motorină şi combustibil tip M.
În baza acestei înţelegeri, inculpata I.M. a încredinţat numitei G.T., o filă cec semnată şi ştampilată, urmând ca celelalte rubrici să fie completate de către aceasta din urmă.
La data de 9 iulie 1999, G.T. a comandat la SC A. SA Piteşti, carburanţii solicitaţi de inculpată, în valoare de 1.600.000.000 lei, pentru plata cărora a remis furnizorului, fila cec primită de la inculpată, completată cu valoarea furniturii.
La 31 iulie 19999, SC A. Piteşti a livrat către SC R. SRL Topoloveni, cantitatea de 147.450 kg produs petrolier, iar la data de 17 iulie 1999, cantitatea de 47.600 kg motorină şi 17.500 kg produs petrolier.
La introducerea cecului în bancă, s-a constatat lipsa disponibilităţilor băneşti necesare acoperirii acestuia.
Din probele administrate a rezultat că inculpata s-a înţeles cu numita G.T., ca termenul scadent al filei cec să fie data de 27 iunie 1999, în ideea că până data menţionată, valoarea mărfii să fie achitată cu ordine de plată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 320/A din 20 decembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpata I.M. împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în sensul că, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. şi de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat-o pe aceasta, la 2 ani închisoare.
A înlăturat aplicarea art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a reţinut că, din moment ce prin alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), este incriminată însăşi emiterea unui cec fără acoperire, nu există temei legal pentru ca fapta comisă de inculpată, să fie încadrată şi în dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. pen.
Totodată, în raport cu modificarea art. 146 C. pen., prin OUG nr. 207/2000, înainte de condamnarea definitivă, se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin Decizia nr. 3044 din 25 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.M. împotriva acestei din urmă hotărâri, reţinând că situaţia de fapt este corect stabilită, corespunzător probatoriului administrat în cauză, că încadrarea juridică este cea legală, iar pedeapsa este just proporţionalizată.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea legii, în mod greşit infracţiunea fiind încadrată în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Astfel, elementele materiale ale celor două infracţiuni sunt identice, deosebirea constând în faptul că, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prin cecuri, se cere ca acţiunile constitutive ale elementului material, să fie săvârşite în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos injust şi ca, prin săvârşirea lor, să se creeze o pagubă, beneficiarului cecului.
Or, sesizată de martora G.T., inculpata a plătit o parte din valoarea produselor petroliere în cursul urmăririi penale, iar diferenţa a fost achitată în cursul cercetării judecătoreşti.
Ca atare, în contextul menţionat, în mod greşit instanţele au reţinut că inculpata a urmărit inducerea în eroare a părţii civile.
Aşa fiind, cum inculpata, prin emiterea filei cec, fără a avea disponibil la tras în acel moment, a încălcat dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, se impune schimbarea încadrării juridice, în această din urmă infracţiune.
În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei, în limitele arătate.
Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificată, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoare de la 6 luni, la un an, în afară de cazul când fapta constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această din urmă pedeapsă, „oricine emite un cec, fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".
Totodată, art. 215 alin. (4) C. pen., sub denumirea marginală „înşelăciunea", dispune în sensul că „emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2)".
Se constată, aşadar, existenţa unui concurs de texte, situaţie invocată de Procurorul general, prezentând identitate sub aspectul valorii ocrotite, cu referire la proprietate, corespunzător art. 1 C. pen. şi la relaţiile sociale ce se formează în jurul acestei valori, în raporturile comerciale.
Acest concurs priveşte acte materiale constând în emiterea unui cec, fără a avea în cont disponibilul necesar acoperirii acestuia sau a altor operaţiuni având drept consecinţă diminuarea soldului contului, sub limita aptă a asigura onorarea cecului emis de trăgător.
Existenţa concursului de texte menţionat pune, într-adevăr, problema încadrării juridice, a stabilirii concordanţei depline între fapta concretă săvârşită de inculpată şi norma penală specială care încriminează acea faptă.
Înlăturarea dificultăţii încadrării juridice este realizată prin interpretarea textelor menţionate, în raport cu forma propoziţională care identifică înţelesul voit de legiuitor, prin stipularea unor condiţii suplimentare de angajare a răspunderii penale, prin încadrarea faptei, în dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen.
Astfel, deşi ambele texte au în vedere, între altele, cerinţa imperativă a acoperirii cecului, condiţiile suplimentare înscrise în art. 215 alin. (4) C. pen., faţă de cele înscrise în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, privesc săvârşirea faptei „în scopul arătat în alin. (1) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) " şi „dacă s-a pricinuit o pagubă, posesorului cecului".
Ca atare, emiterea unui cec fără acoperirea necesară, constituind infracţiune în toate cazurile, cu referire la încadrarea juridică în unul din textele menţionate, apar următoarele distincţii:
- emiterea unui cec, fără a avea la tras suficient disponibil în cont pentru acoperirea acestuia, constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, dacă această situaţie a fost cunoscută şi acceptată de beneficiar;
- emiterea unui cec fără acoperirea bancară necesară, în scopul arătat în art. 215 alin. (1) C. pen. şi dacă s-a pricinuit o pagubă, posesorului cecului, constituie infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
În consecinţă, pentru legala încadrare juridică a faptei de emitere a unui cec fără asigurarea anticipată a disponibilului în cont, necesar pentru acoperirea acestuia, probatoriul administrat ar trebui să dovedească că neîndeplinirea acestei condiţii a fost cunoscută de beneficiar sau că este rezultatul inducerii intenţionate în eroare a beneficiarului cecului.
Titularul recursului în anulare a susţinut că în cauză inexistenţa în cont a disponibilului necesar a fost cunoscută de beneficiarul cecului, împrejurare în raport cu care inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de pericol prevăzută în legea cecului.
În susţinerea acestei afirmaţii, prin recursul în anulare se face trimitere la dosarul de urmărire penală.
Or, în procesul-verbal de confruntare este consemnată susţinerea inculpatei, că s-a înţeles cu numita G.T. să nu introducă cecul la plată, neconfirmată, însă, de aceasta din urmă. Totodată, cu referire la dosarul de urmărire penală, care priveşte procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, aspectul anterior menţionat nu se regăseşte în declaraţia inculpatei.
De altfel, examinând cauza, în raport cu această susţinere, se constată că inculpata a mai afirmat, atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, că a remis cecul în alb, ca o garanţie şi a solicitat numitei G.T., să nu îl introducă în bancă, fără ca această afirmaţie să fie confirmată, fie de numita G.T., fie de altă probă a dosarului.
Rezultă, aşadar, că împrejurarea cunoaşterii de către beneficiarul cecului, a faptului neacoperirii acestuia, cu disponibil în cont, la data emiterii, nu este susţinută de materialul probator administrat, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
În fine, s-a mai susţinut că lipsa intenţiei inducerii în eroare a părţii civile este confirmată de efectuarea de plăţi ulterioare în contul sumei datorate.
Or, această împrejurare nu poate primi semnificaţia arătată, pe de o parte, în raport cu împrejurarea, probată, a necunoaşterii de către beneficiar, la data emiterii cecului-concomitent moment al săvârşirii infracţiunii, a lipsei disponibilului în cont. Pe de altă parte, din actele dosarului nu rezultă lichidarea debitului, prin plăţi efectuate în cursul urmăririi penale şi, respectiv, în cursul judecării în fond a cauzei. Actul de la dosarul de fond, la care se face trimitere prin recursul în anulare, nu confirmă susţinerile titularului acestei căi de atac, privind lichidarea debitului. Astfel, prin adresa de la dosarul de fond, partea civilă învederează primei instanţe, că inculpata figurează în evidenţele acesteia, ca debitoare pentru suma de 794.456.360 lei, c/val marfă neachitată, dintr-un debit iniţial de 1.512.993.360 lei şi pentru suma de 385.090.520 lei, cu titlu de dobânzi la termenul restant. Ca atare, plăţile parţiale efectuate de către inculpată, reprezintă o măsură de diminuare a pagubei produse părţii civile, la a cărei reparare prin plată oricum ar fi fost obligată în acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale. Drept urmare, inculpata a fost obligată la plata debitului restant, în cuantumul redus prin plăţile parţiale. În acelaşi timp, prima instanţă a obligat inculpata, în favoarea părţii civile, şi la plata dobânzii aferente debitului restant din c/val marfă livrată şi achitată în parte. Aşa fiind, reducerea debitului prin plata parţială invocată, nu poate fi apreciată decât ca o manifestare a interesului inculpatei, de a nu-şi afecta negativ propriul patrimoniu prin obligarea la plata dobânzilor calculate la un debit mai mare.
Împrejurarea neefectuării decât în parte a plăţii valorii mărfii primite de către inculpată, în raport cu dispoziţiile art. 969, 970 şi 1361 C. civ. şi lipsa de semnificaţie a plăţii parţiale, în raport cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, raportat la art. 1084 C. civ., în sensul vizat, duc la constatarea ca neîntemeiată, şi a celei de a doua critici formulate prin recursul în anulare.
În concluzie, încadrarea juridică a faptei fiind cea legală, hotărârile atacate nu sunt supuse cazului de casare invocat prin recursul în anulare.
Totodată, nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 328 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Argeş, secţia penală, deciziei penale nr. 320 din 20 decembrie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi deciziei nr. 3044 din 25 iunie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpata I.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 344/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 347/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
