ICCJ. Decizia nr. 40/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 40/2010
Dosar nr.8816/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 266 din 22 februarie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul S.V.F. împotriva ordonanţei nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă s-a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara în vederea soluţionării plângerii formulate de acelaşi petent împotriva ordonanţei nr. 136/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători B.M.A., J.I.N., D.F., D.M., S.A. şi S.V., din cadrul Curţii de Apel Timişoara, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus disjungerea şi declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea efectuării de cercetări faţă de judecătorii I.I. şi P.R., procurorii M.L., P.A. şi a celorlalte persoane indicate de petent în cuprinsul plângerii penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători I.I. şi P.R., procurorii M.L., P.A. şi cms. S.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în vederea efectuării de cercetări faţă de alte persoane indicate de petent, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Împotriva ordonanţei nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 3969/1865/II/2/2009 din 15 aprilie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 266 din 22 februarie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului şef a fost comunicată petentului la data de 24 aprilie 2009, iar acesta a formulat plângere la instanţă la data de 16 noiembrie 2009, fiind astfel depăşit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timişoara în vederea soluţionării plângerii formulată de petent împotriva ordonanţei nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având în vedere că persoanele cercetate judecători la Tribunalul Timiş, respectiv procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi comisar şef la IPJ Timiş .
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul S.V.F. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi "anularea cheltuielilor judiciare".
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
I. Cu privire la dispoziţia de respingere, ca tardivă, a plângerii formulată împotriva ordonanţei nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluţia procurorului şef a fost emisă la data de 15 aprilie 2009 şi comunicată petentului la data de 24 aprilie 2009 ( conform dovezii de comunicare a soluţiei, în copie xerox transmisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fila 73 dosar fond ).
Aşa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanţa de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluţiei procurorului şef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv până la data de 15 mai 2009, în speţă plângerea petentului fiind făcută la data de 16 noiembrie 2009 (fila 2 dosar), deci după expirarea acestui termen.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva ordonanţei nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
II. Cu privire la dispoziţia de trimitere la Curtea de Apel Timişoara, a plângerii formulată împotriva ordonanţei nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara:
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că persoanele care au fost cercetate, respectiv I.I. şi P.R. sunt judecători la Tribunalul Timiş şi respectiv, M.L. şi P.A. sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi comisar şef S.G. la IPJ, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a cauzelor privind infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instituţii, aparţine în primă instanţă curţii de apel.
În consecinţă, în mod corect, prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara în vederea soluţionării plângerii formulate de petentul S.V.F. împotriva ordonanţei nr. 136/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul S.V.F. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.V.F. împotriva sentinţei nr. 266 din 22 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 9171/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 421/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
