ICCJ. Decizia nr. 403/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.403/2011
Dosar nr.6251/1/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 729 din 27 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul D.M., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 914/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror Anghel Luminiţa de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 10701/5337/II-2/2009 din 6 noiembrie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 914/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 729 din 27 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că rezoluţia procurorului a fost comunicată petentului la data de 21 octombrie 2009 (fila 23 dosar urmărire penală), acesta a formulat plângere la instanţă la data de 11 decembrie 2009, iar termenul limită fiind la 2 decembrie 2009.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, SC A. SA Inoteşti, în nume propriu, şi petentul D.M. au declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul D.M. nu este fondat, iar recursul declarat de SC A. SA Inoteşti este inadmisibil.
I. În ceea ce priveşte recursul declarat de SC A. SA Inoteşti, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
Potrivit art. 24 C. proc. pen. persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal se numeşte parte vătămată.
Examinând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cea care are calitatea de persoană vătămată în sensul legii penale este D.M.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform dispoziţiilor art. 3852 raportat la art. 362 lit. c) C. proc. pen., partea vătămată poate face recurs, în ce priveşte latura penală a cauzei.
Din analiza textelor invocate rezultă că dreptul de a declanşa procedura verificării legalităţii şi temeinicei rezoluţiilor procurorului de către instanţa de judecată aparţine, în exclusivitate, persoanelor arătate în art. 2781 C. proc. pen. Dispoziţiile de procedură sunt de strictă interpretare, astfel încât plângerea împotriva soluţiilor procurorului nu poate fi făcută decât de persoanele indicate în mod expres de lege.
Prin urmare, în speţă, SC A. SA Inoteşti nu avea calitatea cerută de dispoziţiile legale mai sus invocate de a declara recurs împotriva Sentinţei nr. 729 din 27 aprilie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind astfel inadmisibil recursul acesteia.
În consecinţă, recursul fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de SC A. SA Inoteşti împotriva sentinţei primei instanţe.
II. În ceea ce priveşte recursul declarat de petentul D.M.:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale sau a ordonanţei, ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Rezultă aşadar, din cuprinsul normelor legale enunţate, că plângerea prin care persoana nemulţumită sesizează instanţa are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trebuie exercitatăîntr-un termen de 20 zile.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluţia procurorului şef a fost emisă la data de 6 noiembrie 2009 şi comunicată petentului la data de 18 noiembrie 2009 (fila 26 din dosar urmărire penală).
Aşa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanţa de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluţiei procurorului şef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluţiei, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respectiv până la data de 9 decembrie 2009, în speţă plângerea petentului fiind făcută la data de 11 decembrie 2009 (fila 1 dos. fond), deci după expirarea acestui termen.
În consecinţă, deşi motivarea nu este corectă, soluţia primei instanţe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva Rezoluţiei nr. 914/P/2008 din 9 octombrie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.M. împotriva sentinţei primei instanţe.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta SC A. SA Inoteşti şi recurentul petent D.M. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC A. SA Inoteşti împotriva sentinţei nr. 729 din 27 aprilie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 9800/1/2009.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurenta SC A. SA Inoteşti şi recurentul petent D.M. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 402/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 404/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
