ICCJ. Decizia nr. 404/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.404/2011
Dosar nr.4396/1/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1019 din 11 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 43/1/2010, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.S. împotriva Ordonanţei nr. 207/P/2008 din 24 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., s-a menţinut ordonanţa atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 207/P/2008 din 24 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de:
- N.P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 255 C. pen.;
- avocat B.P.D. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 255 şi art. 257 C. pen., art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi art. 257 C. pen. rap. la art. 6 Legea 78/2000, republicată;
- avocat B.L. cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 255 şi art. 257 C. pen.;
- S.L., fost judecător la Judecătoria Sector 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
- B.S., fost judecător la Judecătoria Sinaia, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.
- C.N., procuror în cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, republicată.
- I.B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 132 din 78/2000.
- ofiţerul de poliţie (AN) din cadrul Poliţiei Sectorului 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, republicată.
- N.A.F. şi K.G. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei cu privire N.P., N.A.F., avocat B.K.D., B.S. (fost judecător la Judecătoria Sinaia), G.D. (notar public), în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291, art. 292, art. 246, art. 249, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), Legea nr. 87/1994 şi Legea nr. 50/1991.
Împotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Serviciului Teritorial Bucureşti din cadrul D.N.A., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Ordonanţa nr. 1328/II-2/2009 din 18 decembrie 2009.
S-a concluzionat de către procurorul şef că procurorul a apreciat corect situaţia rezultată din actele de la dosar, iar probele administrate în cursul cercetărilor au condus, pe de o parte, la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în cauză, iar pe de altă parte, la cea de disjungere a cauzei şi de declinare a competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea unei alte unităţi de parchet sub aspectul comiterii unor infracţiuni în cazul cărora competenţa de soluţionare nu aparţine direcţiei naţionale anticorupţie.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 207/P/2008 din 24 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1019 din 11 iunie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că întreaga construcţie juridică s-a născut pe fondul neînţelegerilor dintre rude raportat la revendicarea doar de către o parte din cei pretins îndreptăţiţi a unor imobile de valoare.
Astfel, autorul plângerii şi făptuitorul N.P. sunt fiii lui N.B. şi N.N., şi nepoţii lui G.T. Părinţii şi mătuşa acestora au emigrat în Israel în anii 1960 şi au decedat în anul 1985, 1987 şi 1988, pe teritoriul statului Israel. Aceştia au avut în proprietate, printre altele, două imobile situate în Bucureşti, str. S. (construcţie şi teren de aproximativ 1.000 mp şi în Sinaia, B-dul C. (teren în suprafaţă de circa 2000 mp şi construcţie în suprafaţă de 350 mp). Imobilele respective au trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 şi Decretul nr. 111/1951. Din anii 1960, N.S., părinţii şi mătuşa acestuia s-au stabilit în Israel, N.P. rămânând în ţară. În anul 1997, conform documentaţiei depuse la dosar, N.P. a solicitat Primăriei Sectorului 1 restituirea în natură a imobilului din str. Sofia. Prin nota de sinteză nr. 1357 din 15 iulie 1996, comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a stabilit acordarea de despăgubiri conform art. 12 din lege. La această solicitare, N.P. a anexat, printre altele, fotocopii ale actului de identitate, certificatului de naştere, certificatelor de deces ale părinţilor săi şi declaraţia de acceptare tacită a moştenirii autentificată cu nr. 195 din 20 februarie 1996.
La 20 martie 1997 N.P. a introdus acţiune în revendicare la Judecătoria Sectorului 1 cu privire la imobilul din str. Sofia. În motivarea acţiunii, acesta a precizat că este unicul moştenitor legal al părinţilor săi, din actele depuse la dosar se constată că N.P. a fost reprezentat în faţa instanţei de judecată de avocat B.P.D. în baza actului de asistenţă juridică, acesta semnând şi acţiunea în revendicare.
Prin sentinţa civilă nr. 5374 din 24 aprilie 1997, magistraţii-judecători S.L., preşedintele completului, şi Romaniţa Vrânceanu, au admis acţiunea formulată de N.P.. Prin procesul - verbal din 12 noiembrie1997, executorul judecătoresc, în baza sentinţei civile 5374 a pus în posesie pe N.P., reprezentat de avocat B.P.D.
Prin acelaşi avocat, N.P. a vândut lui B.G. imobilul (construcţie şi teren) cu suma de 10.000.000 lei, actul fiind autentificat din 26 noiembrie 1997 la B.N.P. - D.Ş. La data de 29 iulie 1998, N.P., B.G. şi B.L., vând imobilul din str. S. (construcţie şi teren) lui N.A.F. Cu privire la acest imobil, dobânditorul a făcut demersurile necesare pentru înregistrare la organul fiscal şi de intabulare la Biroul de Carte Funciară, imobilul a făcut obiectul unor contracte de închiriere.
La data de 04 martie 1998, N.P. a introdus acţiune în revendicare la Judecătoria Sinaia cu privire la imobilul (construcţie şi teren) situat în Sinaia, B-dul C. N.P. a fost reprezentat în faţa instanţei de judecată de avocat B.P.D. în baza contractului de asistenţă semnând şi acţiunea în revendicare.
Prin sentinţa civilă nr. 815 din 30 septembrie 1998 magistratul-judecător B.S. a admis acţiunea în revendicare. Prin procesul verbal din 12 noiembrie 1999, executorul judecătoresc din cadrul Judecătoriei Sinaia, în baza sentinţei civile 815 din 30 septembrie 1998 a pus în posesie pe N.P., reprezentat de avocat B.P.D. Imobilul a fost vândut la data de 07 mai 2002 de către N.P. fiului N.A.F. cu suma de 250.000 000 lei vechi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 07 mai 2002.
În continuare, considerându-se păgubit prin aceste demersuri, petentul a iniţiat o pleiadă de reclamaţii, ce au îmbrăcat şi forma unor pretinse infracţiuni de corupţie, comise atât de rudele sale direct implicate, dar şi de „colaboratori” - avocaţi, notar, executor, judecători, procuror, poliţist. După cum s-a redat în detaliu de către procurorul ce a instrumentat cazul, nimic nu s-a adeverit concret, chiar reclamaţiile depuse au fost vagi, cu titlu general, cu supoziţii şi deducţii.
În concluzie, prima instanţă a reţinut că procurorul a apreciat corect situaţia rezultată din actele de la dosar, iar probele efective administrate în cursul cercetărilor au condus, pe de o parte, la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în cauză, iar pe de altă parte, la cea de disjungere a cauzei şi de declinare a competenţei de efectuare a cercetărilor în favoarea unei alte unităţi de parchet sub aspectul comiterii unor infracţiuni în cazul cărora competenţa de soluţionare nu aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul N.S. a formulat recurs, solicitând potrivit motivelor de recurs depuse la dosar (24 - 28), admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva celor vinovaţi.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul N.S. nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Autorul plângerii şi făptuitorul N.P. sunt fiii lui N.B. şi N.N. şi nepoţii lui G.T.. Părinţii şi mătuşa acestora au emigrat în Israel în anii 1960 şi au decedat în anul 1985, 1987 şi 1988, pe teritoriul statului Israel. Aceştia au avut în proprietate, printre altele, două imobile situate în Bucureşti, str. S. (construcţie şi teren de aproximativ 1000 mp şi în Sinaia, B-dul C. (teren în suprafaţă de circa 2000 mp şi construcţie în suprafaţă de 350 mp). Imobilele respective au trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 şi Decretul nr. 111/1951. Din anii 1960, N.S., părinţii şi mătuşa acestuia s-au stabilit în Israel, N.P. rămânând în ţară. În anul 1997, conform documentaţiei depuse la dosar, N.P. a solicitat Primăriei Sectorului 1 restituirea în natură a imobilului din str. S. Prin nota de sinteză nr. 1357/15 iulie 1996, comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a stabilit acordarea de despăgubiri conform art. 12 din lege. La această solicitare, N.P. a anexat, printre altele, fotocopii ale actului de identitate, certificatului de naştere, certificatelor de deces ale părinţilor săi şi declaraţia de acceptare tacită a moştenirii autentificată cu din 20 februarie 1996.
La 20 martie 1997 N.P. a introdus acţiune în revendicare la Judecătoria Sectorului 1 cu privire la imobilul din str. S. În motivarea acţiunii, acesta a precizat că este unicul moştenitor legal al părinţilor săi, din actele depuse la dosar se constată că N.P. a fost reprezentat în faţa instanţei de judecată de avocat B.P.D. în baza actului de asistenţă juridică, acesta semnând şi acţiunea în revendicare.
Prin sentinţa civilă nr. 5374 din 24 aprilie 1997, magistraţii-judecători S.L., preşedintele completului, şi Romaniţa Vrînceanu, au admis acţiunea formulată de N.P.. Prin procesul verbal din 12 noiembrie 1997, executorul judecătoresc, în baza sentinţei civile 5374 a pus în posesie pe N.P., reprezentat de avocat B.P.D..
Prin acelaşi avocat, N.P. a vândut lui B.G. imobilul (construcţie şi teren) cu suma de 10.000.000 lei, actul fiind autentificat din 26 noiembrie 1997 la B.NP. - D.Ş. La data de 29 iulie 1998, N.P., B.G. şi B.L., vând imobilul din str. S. (construcţie şi teren) lui N.A.F. Cu privire la acest imobil, dobânditorul a făcut demersurile necesare pentru înregistrare la organul fiscal şi de intabulare la Biroul de Carte Funciară, imobilul a făcut obiectul unor contracte de închiriere.
Din anexele depuse de petent, (fila 157) reiese că imobilul a fost scos la vânzare în anul 2002, pentru suma de 1,1 milioane euro.
La data de 04 martie 1998, N.P. a introdus acţiune în revendicare la Judecătoria Sinaia cu privire la imobilul (construcţie şi teren) situat în Sinaia, B-dul C., N.P. a fost reprezentat în faţa instanţei de judecată de avocat B.P.D. în baza contractului de asistenţă semnând şi acţiunea în revendicare.
Prin sentinţa civilă nr. 815 din 30 septembrie 1998 magistratul-judecător B.S. a admis acţiunea în revendicare. Prin procesul verbal din 12 noiembrie 1999, executorul judecătoresc din cadrul Judecătoriei Sinaia, în baza sentinţei civile nr. 815/30 septembrie1998 a pus în posesie pe N.P., reprezentat de avocat B.P.D. Imobilul a fost vândut la data de 07 mai 2002 de către N.P. fiului N.A. Fred cu suma de 250.000 000 lei vechi, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1249 din 07 mai 2002.
La data de 08 august 2002, N.A.F. şi soţia sa, N.M., au încheiat la BNP - I.D.B.G., promisiunea de vânzare a acestui imobil pentru suma finală de 77.000 dolari S.U.A.
Cu privire la imobil, N.P. a făcut demersurile necesare pentru înscrierea acestuia la organul fiscal şi intabularea dreptului de proprietate la Cartea Funciară Prahova.
În legătură cu actele/ acţiunile efectuate/întreprinse de făptuitori, anterior obţinerii imobilelor sus-evocate, şi după această fază, relativ la săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul reclamaţiei, s-au constatat următoarele:
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), art. 289, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), petentul a apreciat că făptuitorii le-au săvârşit cu ocazia folosirii hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Sector 1 şi Judecătoria Sinaia la încheierea actelor de vânzare-cumpărare - 300.000.000 lei vechi pentru imobilul din Bucureşti, respectiv 77.000 dolari S.U.A. - conform antecontract de vânzare-cumpărare imobilul din Sinaia, sau de închiriere şi folosirea acestora la autorităţi în vederea efectuării operaţiunilor necesare cu ocazia punerii în posesie de către executorii judecătoreşti, a înscrierii la organul fiscal şi intabulării dreptului la Biroul de Carte Funciară.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin posibila săvârşire a acţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. nu s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro.
Examinând săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de către N.P. cu ocazia revendicării celor 2 imobile, a căror valoare cumulată este de aproximativ 1.200.000 euro şi care ar atrage competenţa D.N.A., conform art. 13 din OUG nr. 43/2002, nu se constată existenţa vreunei acţiuni de inducere în eroare a vreunei persoane fizice sau juridice, acesta invocând în faţa instanţelor judecătoreşti dreptul său ce decurge din calitatea de moştenitor al părinţilor săi, fapt ce nu poate întruni elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fiind în situaţia prevăzută de art. 10 lit. (d) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine participarea vreunei alte persoane la comiterea acestei infracţiuni, în vreuna din formele de participaţie penale, aşa cum s-a reclamat.
În mod corect, în privinţa făptuitorului N.P., s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. (g) C. proc. pen., acesta fiind decedat la data de 02 decembrie 2008, act deces seria DP, în legătură cu toate infracţiunile evocate ca fiind comise de acesta şi care ar fi atras competenţa D.N.A.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. de către N.P. şi/ sau avocaţii acestuia (B.L. şi B.P.) ori a infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. de către aceştia din urmă relativ la acţiunile în revendicare intentatela Judecătoria Sectorului 1 şi Judecătoria Sinaia şi pronunţarea sentinţelor civile nr. 5374 din 24 aprilie 1997, respectiv cea din 30 septembrie 1998, în mod corect s-a costat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g), - termenul de prescripţie a răspunderii penale împlinindu-se în anul 2002, respectiv 2003 - pentru art. 255 C. pen., şi 2005 respectiv 2006 - pentru art. 257 C. pen.
De asemenea, în mod corect, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Sachelarie Liliana şi B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) din C. pen., în legătură cu acţiunile în revendicare introduse de N.P. şi pronunţarea sentinţelor civile nr. 5374 din 24 aprilie 1997, respectiv 815 din 30 septembrie 1998, având în vedere termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. (b) C. pen., s-a împlinit în anul 2007, respectiv 2008.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către S.L. - fost judecător la Judecătoria Sectorului 1, în legătură cu pronunţarea sentinţei civile nr. 5374 din 24 aprilie 1997, ce a avut ca urmare dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Sofia, sect. 1, având în vedere că termenul de prescripţie a răspunderii penale, potrivit art. 122 lit. b) C. pen., s-a împlinit în anul 2007, în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către fostul judecător B.S. în legătură cu pronunţarea sentinţei civile din 30 septembrie1998, având în vedere depoziţiile art. 13 din OUG nr. 43/2002, în mod corect s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform art. 281 alin. (1) lit. (b) C. proc. pen.
La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti există Dosarul nr. 510/P/2007 în care sunt efectuate cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) de către N.P., avocat B.D. şi G.D. - notar public, în legătură cu emiterea Certificatului de moştenitor nr. 23 din 06 iunie 2002.
S-a reţinut că solicitanţii certificatului de moştenitor au omis cu intenţie să comunice notarului public adresa unde poate fi citat autorul sesizării şi că astfel s-a procedat la emiterea acestuia cu încălcarea legii.
În Dosarul nr. 510/P/2007 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a admis plângerea împotriva actului prin care procurorul care a finalizat cercetările în cauză, şi a apreciat că se impune redeschiderea urmăririi penale, constatând mai multe neregularitaţi săvârşite în cadrul dezbaterii procedurii orale notariale.
Aprecierea petentului relativ la comiterea de fapte de corupţie este urmarea admiterii plângerii sale de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nu este pe împrejurări de fapt concrete, astfel încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi faţă de procurorul C.N. din cadrul Parchetului lângă Curtea de Apel Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii te de ari. 246 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78 2000, republicată.
Petentul a mai relevat şi faptul că certificatului de moştenitor nr. 26/06 iunie 2002 este rezultatul unor fapte de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 (fără a le nominaliza) comise cu ocazia dezbaterii succesiunii la BNP - G.D. - (fila 48 din plângere), fără să precizeze date sau indicii concrete în acest sens, ci doar neregularităţile procedurii notariale de dezbatere a succesiuni.
Mai mult decât atât, sub acest aspect, se constată că, petentul a supus verificării organelor judiciare (civile şi penale) legalitatea emiterii certificatului de moştenitor, existând o decizie definitivă şi irevocabilă de anulare a acestuia pronunţată de Curtea Apel Bucureşti şi un Dosar penal (nr. 510/P/2007, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin emiterea certificatului de moştenitor se constată că nu s-a produs o pagubă mai mare de 1 mil. euro - fapt ce ar fi atras competenţa de soluţionare a cauzei de către D.N.A., conform art. 13 alin. (12) din OUG nr. 43/2002, astfel încât, în mod corect, s-a dispus declinarea competenţei cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte posibila săvârşire a infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen., art. 257 C. pen. în legătură cu soluţionarea Dosarului penal nr. 2978/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, format ca urmare a sesizării Primăriei Municipiului Bucureşti cu privire la modificările aduse imobilului din str. S., sect.1, imobil monument istoric, se constată că aprecierea petentului este fundamentată pe împrejurarea că Tribunalul Bucureşti, prin Decizia nr. 23721/ R din 21 noiembrie 2007 a admis recursul său împotriva Sentinţei penale nr. 1541121 iunie 2007 a Judecătoriei Sector 1 referitoare la plângere sa împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale din Dosarul nr. 2978/P/2008 şi a celei prin care procurorul ierarhic superior i-a respins plângerea, nefiind motivată de elemente de fapt ce ar putea constitui mijloace de probă pentru dovedirea faptelor de corupţie.
Adoptarea soluţiei de netrimitere în judecată de către procuror I.B., faţă de persoanele cercetate în Dosarul nr. 2978/P/2008 nu este rezultatul neîndeplinirii funcţiilor sau a îndeplinirii acestuia în mod defectuos, care să aducă atingere intereselor legale ale numitului N.S. şi să procure un avantaj pentru autorul actului sau pentru altul.
Referitor la săvârşirea infracţiunilor prevăzute art. 254 C. pen., art. 255 C. pen., 257 C. pen. în legătură cu soluţionarea Dosarului penal nr. 2978/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 evocate de petent, din actele dosarului nu rezultă indicii de comitere de către procuror I.B. sau poliţistul care a efectuat cercetarea penală în respectiva cauză (pentru art. 254 C. pen.), respectiv N.A. şi K.G., persoane cercetate în Dosarul nr. 2978/P/2005, sau avocatul B.P.D., astfel, în temeiul art. 10 lit. (a) C. proc. pen., urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de procuror I.B. şi ofiţerul de poliţie care a făcut cercetarea penală în dosar - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 254 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 7812000, N.A., K.G. - sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 şi avocat B.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 255 C. pen. rap. la art. 2 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor sus menţionate, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva Ordonanţei nr. 207/P/2008 din 24 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul N.S. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.S. împotriva sentinţei nr. 1019 din 11 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 43/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 405/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
